CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Loga)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. 5  
 
Scâncet de copil  
 
Roţile carului se mişcau agale prin glodul drumului desfundat de ţară, în ritmul mersului legănat al boilor, care rumegau opintindu-se în jug. Cât timp Nelu şi Lili au tăiat cu secera la tulpinile de porumb, animalele au avut timp să se odihnească şi să se hrănească cu iarba crescută pe miriştea alăturată. Era destulă samulastră[ 16 - Plante crescute din boabele scuturate, fără a fi semănate special, imediat după recoltarea unui lan de grâu sau alt gen de cereale (regionalism).] răsărită după ce grâul fusese recoltat. Au dat ploile şi boabele scuturate din spice, au încolţit şi înfrăţit imediat, ajungând la un lat de palmă înălţime, tocmai bune de prins de buzele aspre ale boilor flămânzi.  
Chiar dacă Lili îşi purta cu greutate abdomenul în care micuţul prunc se pregătea de apariţia pe lume, soţul a luat-o în lanul cu porumb, să tăie şi să aducă tulpinile acasă, pentru hrana animalelor. În ciuda faptului că socrii nu aveau o casă arătoasă, deţineau în schimb multe animale. Aveau boi, cai, vaci, oi şi nu mai vorbim de păsăret. Îi plăcea soacrei când trăia, Dumnezeu s-o odihnească, să aibă mereu curtea plină cu de toate. Murise cu doar câteva luni în urmă, răpusă de cancer, înainte de a-şi vedea şi strânge în braţe primul nepot.  
Ion Spătaru lucra acum ca maistru în construcţii şi nu putea lipsi de pe şantier, de aceea şi-a luat soţia într-o după amiază de joi treisprezece octombrie, o mie nouă sute şaizeci, pornind cu ea spre lanul de porumb. Acum, având carul încărcat cu snopii de coceni[ 17 - Tulpini de porumb.], se întorceau spre casă. Încercau să grăbească mersul animalelor, care nu prea se sinchiseau de dorinţa stăpânilor şi de îndemnurile acestora, asociate cu sficiuirea plesniturii de la biciul împletit din pile argăsită. Îşi vedeau de mersul lor legănat pe drumul gloduros de ţară, rumegând alene.  
Lili simţea cum i se apropiau ceasurile naşterii. Loviturile primite de la prunc se făceau simţite în partea de jos a abdomenului şi din când în când primea câte o străfulgerare de durere.  
- Bărbate, nu ştiu dacă mă prinde ziua şi cred că intru în travaliu. Ăsta mic dă semne că vrea să apară pe lume.  
- Cum ţi-o fi norocul măi femeie! Eu singur nu mă puteam descurca şi cu serviciul şi cu munca la câmp, doar ştii asta. De ce-mi mai reproşezi acum?  
- Nu-ţi reproşez nimic, măi omule! Unde vezi tu reproş în faptul că-ţi spun ce se întâmplă în interiorul meu?  
- Aşa mi s-a părut mie, după tonul folosit.  
Elena a preferat să tacă decât să continue o discuţie în contradictoriu cu soţul său. I se citea de la o poştă iritarea din glas. Poate şi el era emoţionat ca şi ea înainte de venirea pe lume a primului lor copil. Îşi dorea neapărat să fie băiat. Nici nu concepea altfel. Naşterea unei fetiţe era exclusă din calculele şi viziunea lui.  
Ajunşi acasă, Lili arunca snopii de ciocani din car, iar bărbatul îi stivuia în glugi[ 18 - Grămadă de snopi, de ştiuleţi de porumb sau de mănunchiuri de cânepă, care se aşază în picioare, în forma unei stive conice. ]. Aşa i-a prins înserarea. Vremea nu se prevestea prea bună pentru a doua zi. Începuse să bată vântul şi să se răcorească. Transpiraţia ce i se scurgea pe şira spinării începea să se răcească şi Lili simţea un şir de apă rece cum i se scurgea pe sub elasticul chiloţilor, prelingându-se pe pulpele picioarelor. La început s-a speriat crezând că i s-a rupt apa şi va naşte acolo, în vârful carului. Când se controlă, şi-a dat seama că s-a speriat degeaba. Era doar transpiraţia ce-i îngheţase pe şira spinării. Noroc că era pe terminate. Durerile de mijloc i se înteţiseră.  
- Oare mă va apuca zorii? se gândea ea speriată. Prea mult efort făcuse până în ultima zi şi soţul tot nemulţumit era. Între ei se instalase o răceala, precum cea a transpiraţiei ce i se prelingea de la ceafă până pe elasticul chilotului. Simţea cum este încinsă de un fir rece de apă, ca şi sufletul său.  
Intră în sfârşit în casă şi primul lucru pe care-l făcu a fost acela de a bea pe nerăsuflate o cană cu apă. Nici să-şi potolească setea nu avusese timp. Parcă îi mai veni inima la loc. Se aşeză obosită pe un taburet să-şi mai tragă sufletul. Simţea cum o cuprinde somnul şi o moleşeală totală se instală în corpul său obosit, aşa că se ridică cu greutate de pe scăunel şi se întinse în patul ei. De mai mult timp dormea separat de soţ. Dispăruse în ultima vreme acea comunicare firească de sentimente dintre soţi. Totul îl punea pe seama apropierii naşterii şi a incertitudinii sexului ce-l va avea copilul.  
Lili aţipi imediat cum puse capul pe pernă. O linişte se aşternu în organismul său şi fiecare nerv încordat la maximum atât din cauza efortului depus la munca câmpului, cât şi al stării existente în familie, se destinse. Doar mişcările pruncului îi aminteau că este însărcinată şi că nu este singură în acea atmosferă ostilă din casa socrilor.  
- Să fie liniştea de dinaintea furtunii?, se întrebă Lili. Doamne Dumnezeule, dă-mi te rog o naştere uşoară şi un copil sănătos, indiferent ce va fi el, continuă ea să dialogheze cu Duhul Sfânt.  
În acea seară nici de mâncare nu i-a mai păsat. Aşa cum adormise când s-a urcat în pat, doar cu o velinţă[ 19 - Cu sensul de cuvertură, pătură, macat.] pusă peste ea, se trezi în plină noapte în durerile naşterii. Ştia că a sosit momentul, aşa că-l strigă pe soţ să anunţe de la primărie să-i vină salvarea, s-o ducă la spital la Târgu Jiu. Spera ca să reziste până va ajunge pe paturile lui. De acolo, Dumnezeu cu mila. Ştia că va fi pe mâini pricepute.  
Înainte de ivirea zorilor se afla în drum spre spital. Toată noaptea de când au început durerile, a crezut că nu mai scapă. Ieşind afară din casă spre salvare, o întâmpină o dimineaţă răcoroasă, cu vijelie în rafale puternice de vânt, furtună aşa cum i se instalase şi în suflet de teama a ce va urma.  
- Voi ajunge oare la spital înainte de a mi se rupe apa? se întreba femeia.  
La ora şase dimineaţa într-o vineri de paisprezece octombrie, o mie nouă sute şaizeci, moaşa spitalului o anunţă că are o fetiţă. Vestea căzu ca un trăsnet peste tânăra mămică. Începu să plângă.  
- Doamne, ce va zice bărbatul meu când va auzi că i-am născut o fată în loc de băiat, aşa cum şi-a dorit? Mă va ierta vreodată?  
Atunci când îi aduse copilul la alăptat şi văzu fetiţa aşa de plăpândă, cum îşi freca năsucul cu pumnişorii, încercând să dea un scâncet că-i este foame, Lili nu se mai gândi la ce va spune tatăl copilului. Era al ei şi aşa va fi, orice se va întâmpla cu ele două pe viitor. Nu are decât să nu-i convină. Şi-o fi dorit el băiat, numai că Dumnezeu a avut altă socoteală cu noul născut. A vrut să fie fată. Poate că ştia El de ce a vrut aşa. O avea alte planuri, cum a avut şi cu ea când s-a născut după cei doi fraţi cu mult mai mari.  
- Ce-i femeie? De ce plângi? Sper că de bucurie! o luă moaşa la rost văzând-o cum se zbuciumă de durere, de parcă îi murise cineva foarte drag.  
- Da, aşa ar trebui, dar nu ştiţi ce mă aşteaptă când va afla soţul că i-am făcut o fată şi nu băiat aşa cum şi-a dorit.  
- Lasă-l în colo de soţ. Să-şi facă el ce-şi doreşte, tu ai născut ce a pus el acolo, nu ce a vrut să iasă. Nu vezi cât de frumoasă este? O adevărată păpuşică!  
- Da, este frumoasă şi seamănă cu mama mea, nu cu taică-su, mai spuse tânăra lehuză strângându-şi fetiţa cu dragoste la piept, sărutând-o cu tandreţe.  
În timp ce Lili se aflase în sala de naştere, chinuindu-se să aducă pe lume primul său copil, soţul se lupta cu sticla cu ţuică adusă de acasă să-şi facă curaj, de parcă el năştea nu soţia lui. A avut timp suficient de a-i face de petrecanie lichidului şi aburii acestuia începură să urce încetişor spre mintea consumatorului, întunecându-i raţiunea.  
La aflarea faptului că soţia i-a născut o fată nicidecum un băiat, aşa cum şi-a dorit, a zis cu voce tare de faţă cu toată lumea prezentă pe holul secţiei de maternitate, o indecenţă şi pe aci ţi-e drumul, oprindu-se direct la casa părinţilor săi din Bălăceşti, sat care va dispare nu peste mulţi ani de pe harta ţării, odată cu dezvoltarea mineritului pe Valea Jiului şi extragerea cărbunelui. Localitatea va fi strămutată mai sus, spre deal, la Cărbeşti şi va avea numele schimbat în Virţ.  
Ion nici măcar nu a fost curios să intre în salon să-şi vadă fiica şi soţia după ce a născut, darmite să-şi ia pruncul în braţe, aşa cum s-ar fi cuvenit şi ar fi făcut orice tată din lume, fiind primul lui copil.  
 
Referinţă Bibliografică:
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Loga) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2133, Anul VI, 02 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!