CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Ganduri >  





Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (170): REUNIRE ORI RENUNŢARE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Avertisment!  
Tableta poate crea un disconfort accentuat!  
 
De cinci ani un grup de tineri români, cu fiecare an din ce în ce mai mulţi, derulează tot felul de proiecte, prin care să sensibilizeze clasa politică românească şi românii din interiorul graniţelor, faţă de situaţia românilor aflaţi în afara graniţelor. Sunt lucruri îngropate sub preşul istoriei după ceea ce a fost la 23 august 1944. Chiar, ştie cineva ce a fost, de fapt, atunci ?  
 
Gheorghiu-Dej n-a scos un cuvânt despre răpirea unor teritorii româneşti sau despre situaţia zecile de mii de prizonieri de război, duşi prin Siberiile sovietice. Are circumstanţa situaţiei în care se afla România. Colonie sovietică pe cel puţin 50 de ani, în urma Tratatului de la Yalta. În acele condiţii, regimul Dej are, totuşi, două reuşite pe care nimeni nu le poate contesta. Retragerea trupelor de ocupaţie sovietice în 1958 şi aplicarea primului program de dezvoltare elaborat pe 15 ani. În martie 1964 a avut loc o discuţie cu Moscova pe acest subiect. A urmat celebra Declaraţie din aprilie, printre consecinţe fiind şi sfârşitul lui Gheorghiu-Dej, plin de legende, după numai un an. Se derulase doar o treime din acest program, finanţat în mare parte de R. F. a Germaniei. Puţini cunosc aceste realităţi. Ceauşescu îl preia fără să-l modifice prea mult, ajungând să fie un mare tăietor de panglici al obiectivelor sociale şi industriale ce se tot ridicau. Abia după 1974, apare noul program megalomanic de dezvoltare pe termen lung 1975-1990. Cum s-a derulat şi cu ce costuri ştim cu toţii. Despre situaţia teritoriilor pierdute sunt puţine intervenţii oficiale, circulând mai mult legende subterane. Abia în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu pune pe ordinea de zi „probleme legate de Moldova sovietică”. Aminteşte în acea şedinţă că a stat de vorbă cu Brejnev, fără rezultate concrete. De ce a pus subiectul pe tapet la sfârşitul anului 1989 ? Simplu. Sfârşitul regimurilor comuniste se desfăşura cu o viteză uluitoare, România fiind ultima, care nici măcar nu a schiţat un gest de reformă tip „perestroika” şi „glasnosti”. Oricare ar fi răspunsul, e din nou clar, că era prea târziu.  
 
Vin regimurile pseudodemocratice postdecembriste, când problema teritoriilor aflate sub ocupaţie străină este pur şi simplu bălmăjită. Este dezavuat celebrul pact Ribbentrop-Molotov de cele două mari puteri, dar autorităţile româneşti tac. Vă aduceţi aminte tergiversările practicate de Ion Iliescu cu şmecheria „podurilor de flori”. Mai mult regimul Iliescu a fost dispus, în anul 1991, să semneze cu U.R.S.S. un Tratat de prietenie şi colaborare, prin care să se recunoască vechile graniţe. Noroc că U.R.S.S. s-a destrămat şi tratatul nu a mai putut fi ratificat.  
 
Preşedintele Emil Constantinescu nu face decât să se minuneze „Păstrarea limbii române şi a identităţii româneşti în Basarabia este un miracol!" „Prin Tratatul cu Ucraina, România a capitulat necondiţionat, în timp de pace. Mai mult, s-au adus prejudicii şi Republicii Moldova prin recunoaşterea vechilor graniţe dintre U.R.S.S. şi România (pe porţiunea Ucrainei), pentru că i-a răpit acesteia, fără a o consulta, calitatea de riveran la Marea Neagră, ca urmare a înglobării unei părţi a Basarabiei de Sud în R.S.S. Ucraineană în 1940 (linia Kalinin) şi recunoaşterea acestei graniţe de România independentă, prin semnarea la staţiunea Neptun, în 1997, a Tratatului mai sus menţionat.” afirmă tranşant prof. univ. dr. Aurel Preda.  
 
Cât a fost preşedinte, Traian Băsescu s-a făcut că plouă, cu hăhăiturile de rigoare, când se punea problema în discuţie. După ce a terminat cu naveta în dealul Cotroceni, brusc s-a trezit unionismul prin venele sale, preluând şmechereşte tema în favoarea sa. Interesant e că şi mass media românească a tratat acest subiect cu o indiferenţă mai mult decât suspectă. Parcă se dăduse un consemn să nu fie abordat un asemenea subiect ! Aşa cum nici despre tezaurul aflat la Moscova nu se prea vorbeşte. Partidele evită să pună în programele lor asemenea puncte fierbinţi.  
 
Între timp, apar aceşti tineri reuniţi în Platforma Unionistă ACŢIUNEA 2012, care nu încetează să uimească cu acţiunile lor inedite tot mai vizibile, atât în R. Moldova, cât şi în România. Marşul Reunirii din 22 octombrie a.c., deşi nu la nivelul celor anterioare, când au participat zeci de mii de oameni, s-a desfăşurat într-un context special. Alegeri prezidenţiale decisive în R. Moldova şi apropiatele alegeri parlamentare în România.  
 
Ce au cerut tinerii la acest marş e un lucru de bun simţ.  
 
Partidele şi guvernul României să-şi precizeze poziţia faţă de cererea tinerilor. Dacă R. Moldova cere reunirea cu ţara, în urma referendumului pe care intenţionează să-l facă în 2018, cum va răspunde România? DA sau NU ! Simplu ca bună ziua! De ce se codesc autorităţile româneşti şi partidele să răspundă clar la această întrebare este pentru mine un mare mister. Ce fel de conducători şi lideri de partid avem?  
 
Marşul după cum ştiţi a degenerat la ajungerea în Piaţa Victoriei. Fiind participant la mai toate marşurile unioniste, atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău, am constatat de data asta o atitudine extrem de ostilă a Jandarmeriei Române. Îi văzusem în uniformele scoase din magazie, călcate la dungă şi mi-am zis că va fi o sărbătoare. De unde să bănuiesc că în locul florilor oferite, ei vor scoate bastoanele şi vor opera arestări! Un spectacol jalnic! Practic au făcut jocul Rusiei şi al lui Băsescu.  
 
Avem o ţară fără pic de patriotism la nivelul liderilor? RDG s-a unit cu ţara mamă fără nicio convulsie politică. Noi de ce nu putem? Asta să fie poziţia Guvernului Cioloş faţă de miile de copii care solicită un drept al lor, pe care părinţii lor nici nu-l conştientizează în totalitate? Sau sistemul mafiot i-a pus o strâmbă? Îmi trec tot felul de scenarii prin cap, inclusiv unul venit pe filieră moscovită. A se vedea furtuna declanşată pe televiziunile aservite.  
 
Oare să fim chiar atât de laşi şi să întoarcem spatele fraţilor noştri de peste Prut? Ştiu că sunt mulţi români care nu se gândesc decât la burta personală, dar tipul ăsta de gândire pitecantropiană nu poate să se transfere la nivelul guvernului, preşedinţiei, parlamentului şi al liderilor de partid, unde cred că mai există puţină raţiune şi demnitate naţională.  
 
Marea Unire din 1918 a avut loc în condiţii mult mai vitrege: război, foamete, boli, iar noi pe timp de pace o tot dăm cotită. Chiar nu le e ruşine conducătorilor şi liderilor noştri? Cum să faci un proiect de ţară şi să nu pui problema reîntregirii neamului? Evenimentele sunt în derulare. E limpede că jandarmii au ridicat mingea la plasă lui Băsescu, care a şi apărut congestionat pe sticlă, precum şi liderilor antiunionişti de la Chişinău. Să vedem, cum vor reacţiona ceilalţi vizaţi. Să ne spună clar. Vor sau nu reunirea neamului românesc? De alungat din ţară a milioane de români harnici, profesionişti s-au priceput de minune prin modul lor jalnic de guvernare, inclusiv regimul Băsescu.  
 
P.S. Cum sunt furaţi ţăranii români. Primesc din satul copilăriei mele, două veşti triste. Chiţocul este o mică localitate de lângă municipiul Vaslui. Exista aici un iaz, care în vremurile bune producea o cantitate suficientă de peşte pentru aprovizionarea sătenilor.  
 
După Revoluţie, în loc să fie dat în proprietatea satului, aşa cum ar fi fost democratic, iazul a intrat pe mâna mafioţilor şi în scurt timp a fost adus într-o stare jalnică. O baltă generatoare doar de ţânţari! Aflu, acum, că şi pădurea de lângă biserica satului este pe cale să fie rasă. Aici în zilele toride ale verii, locuitorii îşi găsesc liniştea şi buna dispoziţie la răcoarea oferită de acest adevărat parc natural al satului. Fără fonduri europene! Pădurea nu este una obişnuită. Este, de fapt, o adevărată grădină botanică, cu zeci şi zeci de specii de plante, arbori şi păsări. Prin tăierea pădurii ecosistemul local va fi grav tulburat. Şi aşa sunt alunecări de teren prin acele locuri, ele se vor accentua şi mai mult. Cine sunt criminalii (sic!), care şi-au însuşit bunurile comunităţii chiţocene, nu-i greu de aflat? Problema e cum au obţinut aceştia autorizaţiile prin care îşi bat joc un sat întreg? Ce fac aleşii locului? Ce fac autorităţile locale şi judeţene? Ce face mass media locală? Sau tocmai ei sunt complicii la un asemenea jaf? Să distrugă ţara sat cu sat!  
*  
Toate bune!?!  
P.S. Vrei tabelete? Ia de aici http://blogulluigabu.blogspot.ro/  
Ai nevoie de o informaţie?  
Mică, mică? O rezolvăm împreună.  
Trimite mai departe! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică!  
-------------------------------------------------  
Sergiu GĂBUREC  
Tel. 0731 936 615  
Bucureşti  
sâmbătă, 22 octombrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (170): REUNIRE ORI RENUNŢARE / Sergiu Găbureac : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2124, Anul VI, 24 octombrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sergiu Găbureac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!