CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Catinca Agache Dionisie VITCU, actorul-poet sau arta dualității comico-tragice
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Catinca Agache 
  
Dionisie VITCU, actorul-poet sau arta dualității comico-tragice 
  
,,vreau să fiu artist în actorie!” 
  
Reputatul, îndrăgitul actor și poet, cadru universitar Dionisie Vitcu este premiatul din acest an al Senatului UNITER, după mai multe nominalizări în edițiile precedente ale acestui, am putea spune, Premiu Tony (Antoinette Perry pentru excelență în teatru) al lumii teatrale românești, lansat (1991) și coordonat de fostul ministru al Culturii, actorul Ion Caramitru. ,,M-ar durea tare să îmi dea premiu pentru întreaga carieră. Pentru că m-aș gândi, dom le, ăștia știu ceva că eu sunt bolnav, că mi se întâmplă ceva”- mărturisea artistul omagiat cu ani în urmă. Și iată că, în fine, marelui actor ieșean îi este spulberată teama prin decernarea Premiului pentru întreaga activitate care încununează o carieră extraordinară ce înregistrează peste cinci decenii de activitate teatrală (2013), majoritatea pe scena Teatrului Național Iași. Un uriaș talent, original și inegalabil, ,,un artist comic, de comic involuntar, un personaj care, ca persoană, reprezenta umorul fără să se sprijine neapărat într-un text”, cum însuși se caracterizează. Bolnav ,,profund de teatru, de cultura națională”, inimitabilul actor comico-tragic, are ca palmares nenumărate și nemuritoare roluri interpretate magistral ce au repurtat un uriaș succes de public și i-au adus notorietate și respect: .,,Am întruchipat zeci şi zeci de personaje, am avut roluri mari şi mai mici, pe care publicul ieşean le-a primit cu căldură, aceasta fiind suprema satisfacţie.” Un Om al Cetății prezent la marile evenimente culturale ale urbei ieșene, ale părții estice de țară istorică ale cărei bucurii și nereușie le trăiește prin toți porii: ,,Nu am stat închis doar în Teatrul Național. Îmi place să fac baie de public.” O personalitate complexă, actor de teatru și film (17 filme), cu zeci și zeci de înregistrări radio și emisiuni de televiziune, recitaluri, cuvinte rostite în fața publicului, prelegeri universitare, autor al 10 volume de poezie, al unei monografii unice, o prezență activă în viața culturală a Moldovei de dincoace și dincolo de Prut, premiat și aplaudat frenetic. 
  
Un destin deosebit ce a făcut posibil ca fiul unor țărani moldoveni să ajungă unul dintre marii actori ai teatrului românesc. Sau, poate tocmai în faptul deloc întâmplător al apariției sale pe lume (15 decembrie 1937) într-o familie de gospodari în ținutul mirific al Botoșanilor ce a dat țării atâtea genii, mai exact, în Ibăneștii Dorohoiului de la poalele Codrilor Herței, stă secretul talentului său uriaș primit firesc în dar din seva adâncă a acestor locuri aproape necunoscute, puse în lumină prin nașterea sa, precum Humuleștiul prin nașterea lui Nică a lui Ștefan a Petrei. Însuși mărturisește cu mândrie că are ,,rădăcini adânci în lumea ţărănească”, fiind obișnuit de mic cu muncile câmpului, cu greutățile vieții, că lucrul cel mai frumos a fost că s-a născut în România Mare (,,M am născut în Regat și tare mult mi aș dori să sfârșesc tot în Regat.”), ,,dodoloață”, climatul familial fiind cel care i-a marcat definitiv caracterul (,Am avut școala în familie. Părinţii mei erau școliţi.”). Poate că de la întoarcerea continuă cu bucurie spre copilărie (,,Am avut o copilarie frumoasa.”), precum altădată Creangă, spre imensitatea locurilor de joacă, i se trage tinerețea și puritatea interpretării personajelor sale, actorul-poet amintindu-și cu nostalgie de pășirea sa în lumea adulților: ,,Toată copilăria mea, toată adolescența mea am făcut pe jos drumurile de la Ibănești la Dorohoi. Vreo 12 kilometri.” Numai astfel se poate explica uriașul izvor nesecat de umor ce-l apropie de Creangă, dublat de gravitate, de o luciditate gravă, de conștiință sfredelitoare, la care se adaugă vorba molcom-moldovenească, cumpănită, ținuta demnă, sensibilitatea la valorile naționale dar și spiritul de răzvrătit în fața incorectitudinii, seriozitate, muncă, punctualitate nemțească. Cuvintele mamei (,,Să învățați carte, să trăiți mai bine decât noi!”) i-au stat mereu în față deși numai la profesia de actor nu s-au gândit părinții lui. ,,Modelul meu a fost viața.- mărturisește actorul - Charlie Chaplin spunea «Nu cititi, observati viata!». De citit citim, dar un actor trebuie să fie și un foarte bun observator.” 
  
Evoluția sa spectaculoasă de la studentul timid la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București (1959-1963:,,Acolo am descoperit o lume care mă speria. Am fost repartizat într o clasă cu peste 30 de tineri la un mare profesor: Alexandru Finţi. Eram obosit, flămând”) la actorul în formare, modelat de somități (,,De la marele Ion Cojar am învăţat alfabetul teatrului și credinţa, pe care actorul, dacă reușește s o păstreze în tot ceea ce face, este cu adevărat important. Un actor trebuie să fie adevărat prin tot. Cu domnul Radu Penciulescu am absolvit. Profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. Am terminat Institutul având norocul să am niște roluri importante”), la perioada de neuitat de stagiatură la Teatrul din Piatra Neamț (1964-1967) unde a debutat (1963) cu rolul Cercetaș din piesa ,,Noaptea e un sfetnic bun" de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea și a jucat alături de marele Bîrlic (,,Piatra Neamţ a fost a doua etapă de școală, una benefică pentru profesiunea mea”), apoi la cea de actor important la T.N.I. (1968-1992; 2006 -..., unde debutează în 1968, în rolul lui Ioniță din spectacolul ,,Opinia publică”, distribuit de Crin Teodorescu, teoretician de teatru și regizor, repurtând un prim mare succes ce l-a făcut imediat cunoscut în Iași), a interpretat zeci și zeci de roluri de neuitat înscriind un destin de excepție. Guliță din ,,Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri (regia Alexandru Dabija, 1981, difuzată ani la rând de televiziunea română), Chiriac din spectacolul ,,O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale (regia: Ovidiu Lazăr, 1986), Agamemnon Dandanache din ,,O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale (regia: Mircea Cornişteanu, 2015), zeci de alte neuitate roluri comice ce pun în valoare excepționalele sale calități de actor absolut original ca stil interpretativ (,,Firescul și adevărul trebuie aduse pe scenă. Când am fost distribuit în «Avarul» de Moliere , regizorul le-a spus colegilor mei «fiți atenți că aveți printre voi un actor care prin firescul lui vă ucide”). Mii de tușe originale aduse personajelor interpretate din Molière (,Bolnavul închipuit”), Caragiale (,,O scrisoare pierdută”, ,,O noapte furtunoasă”, ,,D’ale carnavalului”), Alecsandri (,,Iaşii în carnival”, ,,Chiriţa în provincie”), Creangă (,, Povești și amintiri”; ,,Amintiri din copilărie”¸ ,,Un bulgăre de humă” - film, scenariu de Mircea Radu Iacoban regie de Nicolae Mărgineanu, 1989 – călugărul bâlbâit), Ion Druţă (,,Păsările tinereții noastre”- Pavel Rusu; ,,Sfânta sfintelor ”– Călin Ababei), Francisc Munteanu (filmul ,,Pădurea de fagi” - dispecerul Stoica, 1987), Strindberg (,,Dansul morții”-Edgar) ș.a. Dar mai ales Guliță din filmul ,,Coana Chirița” (1986) regizat de Mircea Drăgan, în care a jucat alături de monștrii sacri ai cinematografiei românești (Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Iurie Darie, Rodica Popescu Bitănescu ș.a.) i-a adus celebritatea. Umorul fin l-a consacrat în genul comic. În 1984 își exprima ,dorinţa de a face din fiecare rol încredinţat un fapt artistic şi de viaţă”. Rolurile sale comice sunt dublate de cele dramatice, cu tonalitate gravă – Popriscin din ,,Însemnările unui nebun” de N.V. Gogol (regia Brandy Barasch, 1975), jucat aproape 17-18 ani pe scena Naționalului ieșean, Chirică din ,,Omul cu mârțoaga”de George Ciprian (regia Dan Stoica, 1985) - ,,personajele fără noroc”, de un lirism dramatic; ele au reprezentat o adevărată surpriză și au revelat cealaltă față, tragică, nebănuită, a actorului, Chirică părând a fi scris de G.Ciprian special pentru el, ca și Arhimede din spectacolul ,,Arma secretă a lui Arhimede”(regia Dragoș Golgoțiu, 1987, premiul A.T.M.). ,,Mă temeam de faptul că Arhimede mă va copleşi, că, făcând parte din galeria personajelor antice, nu-i voi găsi în arsenalul meu suficiente date pentru a-l întruchipa. Dar am înţeles până la urmă că el trebuie să fie construit în date omeneşti perene, universale, fără o temporalitate precisă.” – mărturisește artistul. Despre această altă latură a forței actorului comico-tragic vorbea acad. Const. Ciopraga în articolul ,,Un profil de actor” (publicat în revista „Cronica” din 20 aprilie), după revederea, la 20 de ani de la debut, a rolului nebunului Popriscin din „Însemnările unui nebun” de Gogol: ,,O „experienţă temerară”, singur, într-un spectacol de două ore. Arta lui Dionisie Vitcu „excelează în reverberaţii şi nuanţări. Masca lui, mereu gravă, privirea, întreg corpul în continuă agitaţie, rostirea sugrumată sau explozivă (…) în teatru se vorbeşte şi cu mîinile. Tăcerea vorbeşte şi ea. (…) De vreo zece ani, Dionisie Vitcu a intrat lent în acest personaj de excepţie; l-a studiat, l-a tras în esenţe, l-a aprofundat. Împins prea departe, comicul frizează tragicul, făcînd din «Însemnările unui nebun» rolul de rezistenţă al carierei sale artistice. Da. Mă uimise şi pe mine în rolul acesta fantastic. Era, cu adevărat, rolul vieţii lui.” Actorul însuși recunoaște șansa uriașă a unui asemenea mare rol: ,,Hamletul meu a fost Poprișcin. «Însemnările unui nebun» a fost o bucurie, o nebunie, o dorință.”. 
  
După o jumătate de secol de teatru, marele actor, de o rară modestie, rezumă cu luciditate palmaresul realizat (,,Aș putea spune că am interpretat atât roluri mari cât și roluri mici, dar sunt marcat încă – după aproape jumătate de secol de teatru – de niște roluri cărora nu le-am dat prea multă importantă la momentul respectiv.”), recunoscând șansa oferită de destin (,, Nu am fost un naiv. Mi am cunoscut valoarea și, dacă mă făceam că sunt naiv, uneori o făceam în stilul lui Creangă. Aici am avut norocul și m am întâlnit cu Cătălina Buzoianu. M a distribuit în câteva roluri extraordinare, cum ar fi «Bol¬navul închipuit».”). 
  
După 1990, dezamăgit de ceea ce se întâmplă în teatru, de răsturnarea valorilor produsă (,,după 1989 au început mișcări serioase în teatru, în sensul de a-l dezosifica.”; ,,noi am făcut o școală de teatru foarte serioasă și foarte gravă, având profesori mari artiști ai teatrului românesc.”), înregistrează un intermezzo politic, fiind ales senator în Senatul României, Comisia pentru cultură și arte (1992-1996) (,,Răsturnarea valorilor – de după 1989 n.n. - m-a făcut să rătăcesc în politică, dar nu am pierdut contactul cu teatrul”). Răspunde invitației de a fi cadru didactic la Academia de Arte ,,George Enescu" din Iași (1992), ulterior Universitatea de Arte (din 1997), unde urcă treptele ierarhice superioare până la gradul de didactic de conferențiar, după obținerea (în 2004) a titlului științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ ,,Magna cum laude". Teza de doctorat - G. Ciprian – Dramaturg și romancier între ,,mister" și ,,absurd", susținută sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte, publicată la Editura Princeps Edit, Iaşi, în 2006, cu titlul Actorul cu mârţoaga, sau File din viaţa lui Haralambie Cutzaftakis, monografie G. Ciprian, o primă monografie a actorului dramaturg, se înscrie ca o contribuție importantă de istoriografie literară, dramaturgică şi de artă teatrală. Din 2006 revine pe scena Teatrului Național, spre marea bucurie a publicului. 
  
Actorul strălucit este dublat nu numai de profesorul iubit de studenți, ci și de scriitorul Dionisie Vitcu. Deși mărturisește că scria versuri încă din școala primară, debutul său poetic se produce în 1990, în revista ,,Timpul” iar cel editorial ceva mai târziu, în 2000, cu volumul Cartea lui Guliță, apărută la Editura Junimea din Iași, care reprezintă o adevărată surpriză pentru publicul ieșean. Dar momentul nu este deloc întâmplător, căci acest debut va fi urmat de alte zece volume, în principal de poezie, care relevă o parte sensibilă a sufletului lirico-umoristico-ironic al actorului poet, poezie la care acesta ține foarte mult. Volumele Cu traista-n băț printre parlamentari (Danaster, 2001); Actorul (Junimea, 2002); Cartea Ancuței (Pamfilius, 2002); Din călimara unui actor (Universitas XXI, Iași, 2004); Din cuibul lebedelor sau răcnetul unui actor lucrat (Alfa, 2004); Actorul cu mârțoaga. Memorialistică, G. Ciprian (Princeps Edit, 2006); Din cuibul lebedelor, versuri (Alpha, 2004); Din călimara unui actor (ediţie de autor, Universitas XXI, 2004); Actorul cu mârţoaga, sau File din viaţa lui Haralambie Cutzaftakis, monografie G. Ciprian (Princeps Edit, 2006); Neruşinate, epigram (Pamfilius, 2006); Bongoase şi chisnovăţii, epigram (Pamfilius, 2009); Bulicherii şi sfârâiace, versuri ( Pamfilius, 2010) stau mărturie a calităților sale literare indubitabile. 
  
În literatură pornește de la convingerea că ,,dacă păstrăm chiar și numai un exemplar din Eminescu, ființa noastră ar putea fi salvată.”, motorul exitenței sale de actor poet axându-se pe convingerea că ,,Cu cât ești mai poet, cu cât ești mai sensibil, având niște corzi sufletești mai sensibile, cu atâta poți să fii mai bun într-un spectacol”. Inclus în masiva antologie de versuri scrise de actori alcătuită și publicată de Mircea Ghiţulescu, membru al U.S.R. din 2010, Dionisie Vitcu este incontestabil și un scriitor important. Registrul poeziilor sale este dual, cum este și arta actorului Dionisie Vitcu: de o parte, poeme pline de umor izvorâte din hîtroșenia și experiența de scenă a comicului inegalabil Dionisie Vitcu, acel ceva de Păcală, de cealaltă parte, grav, meditativ, invitând la reflexive, cum e Dionisie Vitcu tragicul. 
  
Tema centrală a poeziilor sale este iubirea, dragostea în sensul larg al cuvântului, umanismul, evocarea frumuseții și melancoliei ținuturilor moldave (,,Vãd serile la Bucium cum printre vii scoboarã,/ cum lenea le întinde cu umbrele sub plopi,/ pe barba ursului hurmuzul de rouã cade stropi/ si vi la cuiburi pãsãri cînd somnul le doboarã.//Bahluiu-si trage soios pestelca ruptã-n fatã,/ molcom, cuminte trece prin fornãiala gãrii/ într-o soreancã tulbur, ia Jilia în bratã”- De din vale; ,,Sed costelivi si tristi în alb-murdar de var,/ Pe marginile lumii de ceturi pãturiti,/ Le tremurã pe suflet o adiere rar/ În ton singurãtãtii celor despãduriti.”- Plopii fãrã sot pe Bahlui). Din poemele sale se revarsă o anume seninătate, sfințenie, eticism filozofic (,,Credinta curatã în Tatãl Ceresc Atottiitorul,/ Cît ziua-i luminã si-n gînduri e rost,/Spor în zãbavã si trudã cît tine ogorul,/ Dorinta statornicã-n cinste, în rugã si-n post,/ Prudentã, rãbdare si cumpãt/ trãirilor, azi, pe de rost.-Gînduri la usa templului). Pastel sau elegie, meditație, epigramă, fabulă, snoavă, scrise pe linie clasică sau modern/postmodernă (La belle epoque), poemele sale trebuie descoperite în strânsă corelație cu biografismul autorului. În multe dintre ele recunoști umorul mucalit al actorului (,,Cînd vrea gãina, poti sã-i numeri oul,/Cã, tãrna-n prag-stãpîn o scurmã boul/Si galesa privire-a celor dimprejur/ o ling numai cãteii, nu cîinele matur - De-ales). Utilizează cuvinte uitate, cuvinte din Creangă (,,atâtea bongoase și chisnovații”), ,,cuvinte pe care le știam de acasă, de la mama”, ,,cuvinte de o frumusețe rară, (,,Vezi sunt multe, multe și frumoase cuvinte pe care eu, actorul-poet, le folosesc și în gândul că alții, poeți sau scriitori, le vor folosi, le vor face să reziste.”). Simplitatea poemelor sale e numai aparentă, căci ele ascund adâncuri de idei ce trebuie descoperite (,,Eu îmi asum o cale proprie a scrisului. Atingerea resorturilor, a complexității în simplitatea comunicării fără jocuri suplimentare, fără trucaje.”), atfel încât, actor și poet se contopesc într-un lirism ce poartă o puternică amprentă a acumulărilor culturale și trăirilor, a sensibilității și lucidității ce-i sunt caracteristice. 
  
A avut norocul nu numai de roluri mari, ci și de cronicari importanți, de la prima cronică semnată de Mira Iosif, apărută în revista ,,Teatru” pe vremea studenției sale, la zecile de cronici majoritar elogioase (,,dar m-au și ciupit de multe ori”), publicate de nume grele ale criticii teatrale (Valentin Silvestru, Radu Popescu, Nicolae Carandino, Victor Parhon, Margareta Bărbuță, Dinu Chivu, Ștefan Oprea, Constantin Paiu, Dumitru Furdui ș.a.), de critici literari, scriitori (Constantin Ciopraga, Liviu Leonte, Aurel Brumă, Constantin Parascan, Nicolae Busuioc ș.a.). Universitarul Liviu Leonte îl compară cu marele Bîrlic.(,,Onorantă alăturare. Am jucat cu Birlic. Am avut bucuria de a juca, de a fi apreciat și, într-un fel, iubit de acesta. Am o fotografie pe care o port în geanta mea ca pe un fel de certificat de artist. Scria Grigore Vasiliu Birlic: «De la un artist altui artist în amintire»”.), alți critici l-au asociat, pe latura de comedie bufă, cu Toma Caragiu. ,,în teatru și în aparițiile televizate este un foarte simpatic actor. Plin de umor, cu accentul lui de moldovean, te unge la inimă prin bonomia, naturalețea și talentul lui.” - este opinia unuia dintre internauții care-i urmăresc evoluția. 
  
Privind retrospectiv la cariera sa artistică, Dionisie Vitcu mărturisește: ,,am fost un actor fericit” - recunoscând șansa unui destin hărăzit de zânele din Ibăneștii Dorohoiului, sat uitat de lume până la el - ,,Am fost norocos. Am fost alături de actori mari.”(…) Norocul meu a fost că cele mai multe porţi au fost deschise pentru mine. Am avut persoane care mi au arătat drumul.” Dar și regretul de a fi refuzat multe roluri (,am fost un actor dificil.M-am certat cu toți regizorii, dar am avut norocul că mulți dintre ei au fost mai înțelepți decât mine. Astăzi aș fi fost mai bogat dacă nu refuzam așa multe roluri”. Concepția sa despre arta interpretativă teatrală, despre teatru în general este fosrte interesantă, desprinsă din experiența bogată de scenă, și ea cuprinde idei teoretice apropiate de aforisme ca esențializare (,,teatrul este ciocnirea de caractere”; ,,teatrul este o artă a clipei, artă perisabilă şi efemeră, în întruchipările ei concrete, dar permanentă şi durabilă în esenţa ei, în puterea ei de fascinaţie şi educare”; ,,fiecare generație cu actorii și publicul ei”; ,,în teatru sunt momente în care este important să ai norocul să joci rolurile potrivite la momentul potrivit”). 
  
Marele actor poet, a cărui uriașă valoare este apreciată de Senatul UNITER în această primăvară a anului 2017 prin acordarea prestigiosului Premiu pentru întreaga activitate, este în forul interior omul profund, omul ce trăiește în lumina lucrurilor simple dar durabile din care și-a luat mereu forța și originalitatea creației sale actoricești, artistice, scriitoricești, omul păstrător al tradiției, al respectului pentru valorile moștenite:,,Nu m-am format din studiu aprofundat într-o bibliotecă frumoasă, ci dintr-o viață trăită, din întâmplări de viață. M-am născut la țară, am văzut multe în copilărie, am trăit, am simțit. Și asta pe un fond natural, pe un fond dumnezeiesc. Lucrurile astea trăite m-au încărcat.”. Omul și actorul Dionisie Vitcu au fuzionat pentru eternitate prin rolurile, prezențele publice, scrierile lăsate moștenire: ,,Imaginea mea, a actorului, nu poate fi ruptă de suita de imagini ale personajelor interpretate.” 
  
(Köln, martie, 2017) 
  
(Notă: Articol este scris în semn de recunoștință pentru colaborarea la programele culturale ale Iașului, la Saloanele de Carte Iași-Chișinău; Citatele sunt preluate de pe internet, din interviurile acordate). 
  
Referinţă Bibliografică:
Catinca Agache Dionisie VITCU, actorul-poet sau arta dualității comico-tragice / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!