DECLARAŢIE GDPR

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Soprana IOANA ADA BURLUI - UNEORI ÎNGERII IAU CHIP DE OM de Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMSA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
N-am avut ocazia s-o aud cântând live, doar pe Youtube în nişte filmuleţe postate după decesul surprinzător, iar paşii noştri s-au întâlnit o singură dată şi atunci în biroul supraaglomerat, ca de obicei, al soţului, admirabilul preşedinte al Universităţii ieşene Apollonia. I-am reţinut însă bunătatea din priviri, deşi mă scurtase de sub ochelarii ultramoderni pe care-i purta. În câteva clipe făcusem cunoştiinţă cu o personalitate sclipitoare, elegantă, fascinantă, soprana şi profesoara universitară de excepţie ADELA IOANA BURLUI, etichetată de toţi admiratorii săi, nu puţini la număr, drept întruchiparea perfecţiunii, un dar divin. 
  
Brusc, în ziua Sfintei Muceniţe Tatiana, pe 13 ianuarie 2011, după ce a luptat fără succes cu boala necruţătoare preţ de mai bine de un an, s-a stins brusc, după o viaţă ca o flacără. Curând am primit în dar de la soţul îndurerat, prof. univ. dr. Vasile BURLUI, ''părintele'' stomatologilor români, cartea ce i-a fost dedicată, ''Armonii întrerupte'', scrisă de o mână de prieteni, volum, iniţiat, coordonat şi îngrijit de nimeni altul decât Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, carte scoasă în condiţii tipografice deosebite la Editura Apollonia şi Casa Editorială DemiurgR din Iaşi. 
  
Lecturând descoperim nu numai o soţie şi mamă de excepţie, ci şi o artistă şi un profesor aparte, dar mai ales un cadru familial deosebit, excepţional creionat de colegul meu de catedră Mircea Dascaliuc, unde cortina se trage odată cu întrebarea autorului versurilor pline de sensibilitate în ziua morţii scumpei sale soţii: ''Ce zi mai e şi asta, fără tine?'' Mai ales postfaţa surprinde, în parte, trăsăturile angelice ale sufletului distinsei Doamne. 
  
Drumul prin viaţă al braşovencei ADELA IOANA BOLOCAN, început la 13 februarie 1957, venită pe lume după Greieraşul Grig, este descris cu amănunţime. Ascendenţii ei aveau rădăcini în Basarabia şi Augsburg, ba chiar pe bunicul Grigorie Bolocan îl găsim în 1919 la numărul 43 în lista celor 90 de reprezentanţi ai Basarabiei în primul Parlament al României constituit după Marea Unire. Şi tatăl Adei a fost un intelectual fin, cu vocaţie creatoare, pentru o vreme fiind chiar publicist. Numai că la 11 ani copila îşi pierde părintele în urma unei complicaţii după un accident de maşină mai vechi. Adeluş semăna cu acesta fizic, ca ţinută, în gândire, dorinţe şi manifestări. Talentul său muzical, observat din vremea copilăriei, a fost cu atenţie cultivat şi dezvoltat cu sprijinul şi strădania mamei, Maria, sociolog de marcă, din echipa academicianului Ştefan Milcu. A luat de timpuriu lecţii de pian şi apoi de canto cu binecunoscuta Magda Ianculescu. Viaţa Adei a avut mereu un parcurs ascendent. Conservatorul a însemnat pentru ea perfecţionarea la sânge. După absolvire a intrat în corul Operei din Iaşi, iar pasul către interpreta de mai târziu a devenit facil. 
  
O banală vizită la un cabinet stomatologic pentru un tratament a declanşat cea mai frumoasă poveste de dragoste şi, evident, căsnicia. S-au convins rapid că erau făcuţi unul pentru altul, că-şi pot umple vieţile reciproc. Au visat, au muncit, au construit, iar familia a fost templul lor. Viaţa lângă cel mai tânăr şef de clinică din ţară era trepidantă. Pentru a se ocupa de copii, renunţă la cariera artistică şi trece cadru didactic la Conservator. Biroul ei a devenit ''cabinetul de muzică'', iar al jumătăţii sale ''cabinetul de poezie''. Având o plăcere specială pentru drumeţie, au colindat lumea, dar mai ales cărările patriei. Casa de la ţară era locul ei. Colegul Mircea Dascaliuc, cadru didactic de mare prestigiu, conchide sugestiv: ''Credem că dragostea şi muzica sunt cele două aripi ale sufletului său nepereche, care au purtat-o prin viaţă la viaţă, prin viaţa sa, prin viaţa celorlalţi''. 
  
Profesoara Ada Burlui şi-a susţinut teza de doctorat în 2005, sărbătoare taxată de specialişti drept un festin cultural. A devenit curând titulară de curs la disciplinele ''Canto'' şi ''Lied-oratoriu'', la specializarea Canto, în cadrul Facultăţii de intepretare muzicală, paralel cu susţinerea unui bogat şir de evenimente artistice pe diferite scene din ţară şi de peste hotare. A iniţiat şi un curs de masterat, plus c-a avut prilejul conceperii programei-cadru a cursului de ''Stilistică vocală''. Are zeci de studenţi care au obţinut premii la concursurile naţionale şi internaţionale de lied, acum solişti de frunte ai instituţiilor de profil de pe plaiurile mioritice. Pe lângă activitatea didactică, a fost şi membru ARACIS, dar şi maestru de cor la copiii din ''Angelli'' şi la corul ''Gavriil Musicescu'' al Filarmonicii ''Moldova'' din Iaşi, susţinând şi cursuri de interpretare şi tehnică vocală la Conservatorul grecesc din Larisa în trei rânduri. Prestigiul său profesional este confirmat de zeci de diplome, interpretări în primă audiţie, citări în cărţi de referinţă, invitarea ei în jurizarea concursurilor de specialitate. 
  
Sunt evocate în acest volum omagial zeci de secvenţe surprinse în cele trei ipostaze ale Adei Burlui: om, artist, profesor. Are peste 20 de roluri cărora le-a dat viaţă în spectacole de operă şi operetă. Nu există oraş important în România în care profesorul universitar doctor Ada Burlui să nu fi susţinut recitaluri. 
  
O personalitate a plecat dintre noi şi cei care au mai rămas în această Vale a Plângerii se cuvin mângâiaţi. Nu ştiu dacă prin umilele mele rânduri am reuşit acest lucru, deşi mi-o doresc din plin. Sunt din ce în ce mai convins că viaţa petrecută aici, pe pământ, seamănă cu prefaţa unei cărţi, al cărei conţinut poate fi parcurs doar în veşnicie. Severa Ada Burlui, buna, modesta şi inteligenta prorector a Universităţii de Arte ''George Enescu'' ieşene, care a dat atâtea nume mari de la Viorica Cortez la Maria Slătinaru şi Elena Moşuc, a plecat prea devreme dintre noi, dar mă consolez doar cu faptul că, poate, uneori, îngerii iau chip de om. Sunt convins, ca şi alţii, că acum ne veghează şi după atâta suferinţă iubeşte şi zâmbeşte. Doamna iruptă din tablourile lui Boticelli cântă acum celor buni şi drepţi, deşi casa fără amintiri o aşteaptă să revină. Mai ales când se apropie Învierea. Cei de aici, care-l iubesc cu toţii pe Dumnezeu, s-au convins că muzica este omul. Iar Ada Burlui, după ce ne-a predat o lecţie de viaţă despre moarte, rămâne flacăra care nu se stinge. Chiar în oricare noapte polară. 
  
Ada Burlui a fost una dintre cele mai apreciate și recunoscute voci ale României. A primit diplome de onoare din partea Ministerului Culturii și Cultelor, din partea Operei Naționale Române, precum și o diplomă de Excelență din partea Universității de Vest din Timișoara. A susținut cursuri de Master class la Conservatorul de Muzică din Larisa, Grecia, și a fost maestru de canto al corului de copii Angelli, al Radio-Televiziunii Iași, cât și al corului “Gavril Muzicescu” din cadrul Filarmonicii de Stat Moldova. Soprana este înmormântată la Cimitirul Eternitatea, după ce slujba aferentă a avut loc la Biserica Bărboi.. 
  
Întorcându-ne în timp, o vedem pe Ada Bolocan – mândria clasei de canto din Conservatorul ieşean, la începutul anilor 80: compozitorii îi dedicaseră lucrări, tânăra artistă era prezentă pe scene de concert şi pe unde radiofonice cu prime audiţii. După absolvire, a experimentat viaţa de cântăreţ în colectivul operei ieşene, bucurându-se de măreţia, de strălucirea scenei. A întruchipat personaje din Flautul fermecat şi Nunta lui Figaro, din Nabucco şi Carmen, din Faust şi Boema, din cele mai spumoase operete ale repertoriului teatrului liric ieşean de atunci, însemnând perioada 1982-1992. A cunoscut din plin şi dezamăgirea, deziluzia culiselor. În consecinţă, a ales o carieră complementară, cea de profesor-artist, continuând să lanseze compoziţii contemporane, să anime colective de tineri cântăreţi prin participarea sa, să imagineze spectacole sincretice, apărând de fiecare dată într-o formă impecabilă. Cariera sa de interpret de muzică de cameră şi de concert vocal-simfonic a avut o amploare prea puţin cunoscută. Repertoriul de lied se întindea pe toată plaja stilistică universală şi românească, de la Beethoven, la Richard Strauss, Debussy, Ravel, Rahmaninov; în aria românească n-a evitat nici cântecele lui Tiberiu Brediceanu, nici capodoperele semnate de Enescu şi Jora, nici filosofica lucrare Eminesciana II de Pascal Bentoiu. Oratorii şi cantate integrale, arii selectate în programe de concert – sunt atât de multe titluri ce ar merita un studiu monografic consistent. 
  
Ada Burlui a avut o înţelegere cu totul specială faţă de partiturile moderne şi contemporane, educaţia sa muzicală completă şi îndelungată, perfecţionarea continuă înlesnindu-i abordarea câtorva dintre cele mai complexe creaţii novatoare, de la lieduri ale compozitorilor ieşeni Vasile Spătărelu, Viorel Munteanu, Leonard Dumitriu la haiku-uri abstract-dodecafonice semnate de Roman Vlad (Le Stagionni giapponesi, p.a. 1994). Dar poate cea mai reverberantă împlinire a sa în repertoriul modern a fost monodrama Vocea umană de Francis Poulenc, realizată în 1991 pe scena operei, sub bagheta maestrului Corneliu Calistru. Spectacolul a pus în lumină o artistă totală, cu un larg evantai de mijloace actoriceşti şi vocale care a reuşit să susţină dramaturgia spectacolului printr-o oră de recitativ acompaniat (?!). O oră de declamaţie cântată, în maniera clasicizată a modernismului francez, precum în Pelléas et Mélisande de Claude Debussy. Peste ani, în teza sa de doctorat, publicată sub titlul Concepte interpretative în muzica vocală a secolului XX (Editura Junimea, 2007) descoperim resorturile filosofice şi ştiinţifice ale acestor surprinzătoare reuşite interpretative ale Adei Burlui. Permiteţi să o cităm şi să observăm rafinamentul exprimării: „Dat fiind faptul că estetica muzicală contemporană celebrează efortul intelectual care caută frumuseţea într-o idee, detaşată de seducţia muzicală a vocii, artistul liric este obligat să se îndrepte şi spre alte forme de manifestare a spiritualităţii, adăugând la aceasta experienţa proprie în elaborarea unei viziuni interpretative sintetizatoare asupra fenomenului vocal, pe baza rezultatelor ştiinţelor dar şi a altor domenii artistice.” (p. 12) Este viziunea unui artist intelectual, opus şi opozant cântăreţului spontan, intuitiv – opinie dezvoltată şi în extrasul următor: “Rezistenţa făţişă faţă de cunoaşterea teoretică şi subaprecierea unei instrucţii complete în domeniul muzicii vocale este marota celor care nu înţeleg că ştiinţele interdisciplinare (...) reprezintă procese formative şi inspiratoare în arta cântului contemporan, evitându-se în felul acesta stagnarea sclerozată.” (p.11-12) Ce aprinsă pledoarie pentru cunoaştere, ştiinţă şi larg orizont al interpretului vocal contemporan! 
  
Profesoara Ada Burlui (incepând cu anul 1992) a încurajat aspiraţii, a format tehnici, a lansat voci, oameni şi artişti. Cu ştiinţa şcolii muzicale a Braşovului natal şi a Iaşului adoptat, cu rigoarea educaţiei ardeleneşti, atât de autentică în fiinţa ei, cu deschiderea spre cunoaştere neîntreruptă prin întâlniri profesionale decisive, prin lectură, audiţie, reflexie şi, nu în ultimul rând, prin propria sa experienţă interpretativă! Nivelul muzical al clasei Adelei Burlui a sfidat timpurile şi politicile educaţionale ale României contemporane. Prin originalitatea repertoriului, prin deschiderea către genuri/stiluri interesante pentru „noul nivel” de învăţământ – ne referim la muzică barocă sau world music, cântare bizantină sau modern-abstractă. Au fost soluţii ale reuşitei, împlinite cu gândul la tinerii cântăreţi. Absolvenţii săi îşi construiesc astăzi cariera, doctoranzii şi-au terminat şi publicat tezele. Ce mândră ar fi fost astăzi profesoara universitară Ada Burlui! 
  
Armonia în viaţă şi în creaţia interpretativă a fost o însuşire decisivă a profilul său. Am perceput existenţa unui echilibru al contrariilor, între patos, vehemenţă, siguranţă – distincţie, eleganţă, aristocraţie –, bunătate, sensibilitate, sentimentalism. Bogăţia personalităţii a făcut-o pe Ada Burlui să cultive, alături de capodoperele marelui repertoriu, muzica de salon, genurile camerrale pentru ansambluri vocal-instrumentale. Bucuria muzicii s-a revărsat în interpretarea duo-urilor, terţetelor, cvartetelor vocale, pe scenă, la clasă, în producţiile studenţilor săi. 
  
Ce frumos e aici... 
  
Uite – în depărtare, 
  
Rîul e un ghem de foc; 
  
Pajişti se întind precum carpete de culoare, 
  
Norii sunt albi. 
  
Aici nu e nimeni... 
  
Aici e linişte... 
  
Aici e doar Dumnezeu şi cu mine. 
  
Florile, bătrînul pin, 
  
Şi tu, vise al meu! 
  
(trad. din engleză – Emanuel Vasiliu) 
  
Figură marcantă a muzicii clasice româneşti, soprana Adela Ioana Burlui a susţinut spectacole, cu vocea sa inegalabilă, la Viena, Bruxelles sau Liege, pe lângă cele din ţară carer au încântat audienţa şi au stârnit ropote de aplauze. A fost cadru didactic la secţia Canto al Universităţii de Arte George Enescu (UAGE), ocupând şi funcţia de prorector al instituţiei. "Este o mare pierdere pentru universitatea noastră. Pe lângă faptul că a fost o soprană de excepţie, pe care am cunoscut-o îndeaproape, Ada Burlui a ocupat şi o funcţie foarte importantă în cadrul universităţii noastre, dar şi una în cadrul Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior’’, a declarat rectorul Universităţii de Arte, Viorel Munteanu. 
  
Ada Burlui a fost una dintre cele mai apreciate şi recunoscute voci ale României. A primit diplome de onoare din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, din partea Operei Naţionale Române, precum şi o diplomă de Excelenţă din partea Universităţii de Vest din Timişoara. A susţinut cursuri de Master class la Conservatorul de Muzică din Larisa, Grecia, şi a fost maestru de canto al corului de copii Angelli, al Radio-Televiziunii Iaşi, cât si al corului "Gavril Muzicescu" din cadrul Filarmonicii de Stat Moldova. Odihnă veşnică! 
  
Prof. univ. Asoc. POMPILIU COMŞA 
  
Referinţă Bibliografică:
Soprana IOANA ADA BURLUI - UNEORI ÎNGERII IAU CHIP DE OM de Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMSA / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!