CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  





CELEBRAREA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, MOLDOVA ŞI VALAHIA de Prof.univ.Asoc.Pompiliu COMŞA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Domnitorul Alecsandru Ioan I a fost Domn al Principatelor Române Unite ale Munteniei şi Valahiei, până în anul 1862, iar din 24 Ianuarie 1862 a fost Domnitor al ROMÂNIEI. În data de 5 ianuarie 1859 a avut loc alegerea Colonelului Alecsandru Ioan Cuza, ca Domn al Moldovei; Adunarea electivă a fost prezidată de Preasfinţia Sa, Mitropolitul Sofronie Miclescu. În prima telegramă, din aceeaşi zi, prin care anunţa evenimentul, contelui Walewski, Victor Place – consulul general al Franţei,la Iaşi, între 1855-1863 – îl prezenta pe Alecsandru Ioan Cuza ca pe „ un om inteligent şi unul din luptătorii cei mai înfocaţi pentru Unire”. Dimitrie Dăscălescu, a scris cu acest prilej poezia „O zi frumoasă”, aşa cum a rămas în inimile românilor, ziua de 5 ianuarie:  
 
„Azi, Românul dovedeşte  
 
Că-n sfârşit s-a deşteptat,`  
 
Şi că-n faptă vredniceşte  
 
Libertatea ce-a visat”. `  
 
Unirea Principatelor Române constituie un moment deosebit, excepţional, de istorie naţională, înfăptuit de către colonelul Alecsandru Ioan Cuza şi colaboratorii săi apropiaţi: Mihai Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu, generalul Ion Emanuel Florescu ş.a., pe competenţa, talentul şi devotamentul cărora s-a sprijinit, de partea lor, fiind tot poporul. Este meritul marilor cârmuitori de popoare, care ştiu să se înconjoare de elemente reprezentative, de cei mai înzestraţi.  
 
Europa veacului al XIX-lea a stat sub semnul afirmării principiului naţionalităţilor. În a doua jumătate a sa, „Primăvara popoarelor” , cum a intrat în istorie valul revoluţiilor de la 1848, a rodit. Unirea Principatelor Române, a Italiei şi a Germaniei sunt doar câteva puncte ale marilor idei ale secolului.  
 
Unirea cea Mică, a Moldovei şi Valahiei a fost un triumf al conştiinţei naţionale, care s-a creat şi consolidat, prin credinţa creştină şi lupta de a păstra şi cultiva limba strămoşilor. Dorită din totdeauna şi realizată efemer de Mihai Viteazul, Unirea din 1859 ne apare, astfel, firească în contextul politic al momentului.  
 
La 24 Ianuarie/5 februarie 1859, Adunarea Electivă a Valahiei a ales drept Domnitor, tot pe Colonelul Alecsandru Ioan I.  
 
Entuziasmaţi de victoria obţinută de confraţii unionişti moldoveni, deputaţii munteni din Adunarea Electivă au dat votul lor, la 24 Ianuarie 1859, aceluiaşi Colonelului Alecsandru Ioan Cuza, transpunând astfel, în fapt, peste prevederile Convenţiei de la Paris, dorinţa naţiunii române.  
 
Mihail Kogâlniceanu a dat citire, la acea dată, adresei către „ Adunarea suroră din Valahia, în care se precizau: „ Vă rugăm dar ca să vă uniţi şi voi cu cererea ce am adresat lui Alexandru Ioan I, ca aşa în curând, povăţuiţi de marea idee şi sub steagul unirii, să ne întâlnim la Focşani, unde, punînd mână în mână, să ne legăm atât de strâns, încât chiar soarta cea mai rea să nu le mai poată despărţi /…/Aşa dar, fraţilor, dispară dintre noi toată forma, toată deosebirea din afară! Chiar numele Milcovului contenească de a mai exista în limbajul românesc! Dumnezeu ne-a făcut un singur şi acelaşi popor./…/Acum a sosit timpul ca să şi lucrăm ca un singur şi acelaşi popor. La Focşani, la Focşani dar! Si acolo, împreună, cu binecuvântarea Dumnezeului părinţilor noştri, să serbăm marea sărbătoare: învierea României”  
 
De pe internet: Theodor Aman: Unirea Principatelor  
 
Consulul austriac Elder consemna contextul în care s-a pronunţat votul de la Bucureşti: „Prezenţa mulţimii adunate în curtea Mitropoliei a contribuit mai mult decât elocvenţa vorbitorilor minorităţii să facă majoritatea înţelegătoare”.  
 
Menţionăm Procesul Verbal al Adunării Elective din Bucureşti, despre alegerea Colonelului Al.I.Cuza ca Domn al Valahiei. 1859, Ianuarie 24 / Bucureşti, februarie 5. !”(acad. Ştefan Pascu, lect. univ.Liviu Maior „CULEGERE DE TEXTE PENTRU ISTORIA ROMĂNIEI „Vol. 1, Ed- Didactică şi Pedagogică, Bucureşti- 1977, pg. 219)  
 
Stema Moldovei la 5 ianuarie 1859 şi  
 
a Valahiei la 24 Ianuarie 1859 şi harta României.  
 
Dubla alegere a fost o soluţie de înaltă inteligenţă politică. Aceasta consfinţeşte maturitatea şi europenismul elitei politice româneşti, din acea vreme.  
 
Românii, istoria îi păstrează în memorie pe făuritorii Unirii de la 1859.  
 
Înaintaşii noştri au ştiut atunci, (şi ar trebui şi azi), să stea laolaltă, ignorând diferenţele dintre ei şi s-au dedicat singurei cauze ce merita a fi slujită în acele zile, pentru a asigura mersul înainte al poporului. A început constituirea Statului Român Modern Unitar. Unirea s-a realizat prin puterile morale, prin armele spirituale.  
 
Aflat în Bucureşti, George Bariţiu încheia astfel corespondenţa către un ziar transilvănean: „Faptul este atât de mare, bucuria atât de mare, încât pana tremură în mâna mea şi o lăs”.  
 
Călătoria lui Cuza – Vodă, de la Iaşi spre Bucureşti şi sosirea în Capitală, la începutul lui februarie, într-o zi de duminică, au fost un adevărat triumf.  
 
De pe internet: Cortegiul domnesc trece pe sub turnul Mitropoliei.  
 
În august 1859, Domnitorul îi scria lui Napoleon al III-lea, despre intenţia sa de a acorda o deosebită atenţie organizării militare. Prima cerinţă a Statului Naţional a fost realizarea deplinei unificări a Armatelor celor două Principate. A fost numit un singur ministru de război, s-a creat Statul Major Unic, steagul nou ce s-a instituit, întrunea culorile ţărilor surori: albastru, galben, roşu, măsuri adoptate înainte de unificarea politico-administrativă a celor două Principate.  
 
Unirea s-a dovedit ireversibilă. Recunoaşterea ei de către Poarta Otomană, în noiembrie 1861, formarea primului guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu, în 1862, deschiderea primului Parlament al ţării, când Domnitorul a proclamat Unirea definitivă a Principatelor, sub numele de România, consolidarea Unirii, cerea din partea tuturor o abnegaţie completă, să renunţe dar la însăşi amintirea dezbinărilor din trecut. „România va fi de aci înainte una şi nedespărţită”.  
 
A fost proclamat, cu acest prilej, Bucureştii, drept Capitală. ( Datele au fost luate din revista „Radio România”, nr. 260, din 21-27 ianuarie 2002).  
 
Domnitorul a fost situat de Eminescu alături de marii săi înaintaşi, fiind cel care a înţeles să-şi exercite prerogativele cu autoritate şi energie pentru înfăptuirea reformelor interne şi modernizarea României, prin introducerea instituţiilor din Ţările apusene. Eminescu evoca frecvent domniile marilor înaintaşi, nu ca o pledoarie pentru întoarcerea la trecut, ci ca o realitate istorică. Poetul aprecia că Al. I. Cuza este unul dintre Domnii cei mai patriotici din câţi au fost vreodată în Ţările Dunării Române: „Nu restabilirea trecutului, stabilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre – iată ţinta la care se mărgineşte oricine din noi”.( Mihai Eminescu)  
 
Dintre marile realizări ale Domnitorului Cuza mai menţionăm: adoptarea codurilor moderne în legislaţia românescă după modelul francez şi belgian. Aşa a apărut Codul civil, Codul penal şi legile privind învăţământul şi introducerea alfabetului latin etc. Astfel, la noi se scrie cu caractere latine, numai din 1863. Înainte scriam ca ruşii, bulgarii, sârbii, cu litere chirilice, dând impresia Occidentului că facem parte din familia slavă. ( Datele au fost luate din Informaţia Cluj-an 12, nr.3/2002, 22-28.01.2002).  
 
Jacques Poumay, reprezentantul diplomatic al Belgiei la Bucureşti a realizat portretul fizic şi moral al Domnitorului, care s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad: „În vârstă de doar 38 de ani, prinţul este înalt şi zvelt, blond, ochiul său este strălucitor, privirea dreaptă; distins în maniere, un fel de a fi original, agreabil şi serios, în acelaşi timp. Este un magnific soldat, purtând cu graţie uniforma; vorbeşte italiana şi franceza cu multă acurateţe. A făcut, asupra tuturor, o excelentă impresie; este foarte deschis în conversaţie şi nu ascunde deloc dificultatea poziţiei sale. S-a convins de sinceritatea şi de patriotismul Domnitorului. Este un bărbat cum nu există altul în Principate, care doreşte fericirea ţării sale; este foarte hotărât, fără exaltare însă, este modest şi dezinteresat, gândeşte cu înţelepciune”. Poumay arăta hotărârea pe care o manifesta Cuza în apărarea cuceririlor poporului său. El consemna pregătirea militară iniţiată de Domnitor: ”Prinţul este un bărbat inteligent, de acţiune, energic, animat de un devotament de nezdruncinat pentru apărarea cauzei care l-a adus la putere”.  
 
Domnitorul a fost înlăturat de la domnie la 11 februarie 1866. A plecat în exil la 13 februarie 1866, de la Palatul Cotroceni.  
 
Aflat în exil, Prinţul român s-a stins din viaţă la 15 mai 1873, la Hotelul „Europa” din Heidelberg, în prezenţa soţiei şi a medicului care îl îngrijea. Fostul Domn nu era amărât împotriva duşmanilor, adevărata sa ambiţie, fiind prosperitatea ţării sale.  
 
De pe internet: Hotelul Europa din Adenauerplatz, Heidelberg. În acest hotel Cuza şi-a trăit ultimele zile.  
 
Placa memorială de pe clădirea hotelului Europa din  
 
Adenauerplatz, Heidelberg  
 
Strada de centură Cuza din Heidelberg  
 
XXX  
 
A fost coborât în cripta de la Ruginoasa, la 29 mai 1873. Atunci, Vasile Alecsandri spunea:  
 
„Cât or fi români pe lume,  
 
Cât va fi pe cer un soare,  
 
Al lui Cuza mare nume,  
 
Să fiţi siguri că nu moare”.  
 
A trecut timpul şi, din păcate, unii n-au mai recunoscut valoarea lui Cuza sau istoria pe care trebuie să ne-o asumăm.  
 
Noi, cei de azi şi din viitor, trebuie să cunoaştem, să recunoaştem, să respectăm istoria, personalităţile, înaintaşii noştri, cu realizările mai mari sau mai mici, pe umerii cărora se construieşte prezentul şi viitorul.  
 
Astăzi, Ziua de 24 Ianuarie, Unirea Principatelor Române este Sărbătoare Naţională – zi nelucrătoare.  
 
Se cuvine să o celebrăm, prin unirea în idei, în simţăminte şi în fapte bune a românilor de pretutindeni, pentru solidaritatea, coeziunea în familii, în comunităţi, în întreaga societate românească, pentru persistenţa fibrei morale a românilor!  
 
Prof. univ. Asoc.Pompiliu COMŞA, Universitatea APOLLONIA Iaşi  
 
Referinţă Bibliografică:
CELEBRAREA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, MOLDOVA ŞI VALAHIA de Prof.univ.Asoc.Pompiliu COMŞA / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2196, Anul VII, 04 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!