CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Olivia Dumitru         Publicat în: Ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Columb - Hoinari prin lume
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Intre adevar si ceea ce crede toata lumea exista adeseori o distanta.  
  
Cel puternic face legea, cel bogat isi angajeaza avocati, scriitori, istorici, medici ca sa-i sustina punctul de vedere si sa-i sporeasca faima, bunastarea si viata. Isi tipareste manuale, preda in scoli adevaruri distorsionate, inalta statui raufacatorilor, organizeaza sarbatori nationale, expozitii si concursuri in onoarea nelegiuirii faptuite.  
  
Dar omul este o fiinta complexa, cu mult deasupra animalelor; el nu se multumeste cu putere & bogatie, ceva ce tine de zona materiala. Cel rau doreste sa fie admirat drept intruchiparea bunatatii si dreptatii pe pamant, de aceea va blama victima, va declara ca isi merita soarta, ba chiar, ca a si cerut-o! Sunt convinsa ca multe exemple va vin in minte, popoare oprimate, tari desfigurate, oameni batjocoriti pentru ceva de care nu erau vinovati.  
  
Acum, intre agresor si victima, exista o mare de oameni, tu si cu mine, un public care priveste.  
Este destinul publicului sa fie pasiv?  
Atunci, vom inghiti intotdeauna versiunea agresorului si vom fi cea mai mare frustare a victimei!  
  
Pentru ca victima stie ca privesti si ca iti poti savura mancarea netulburat. Stie ca somnul iti este dulce, in timp ce privesti nedreptati strigatoare la cer. Te delectezi cu poezie, arta, ba chiar iti gadili sufletul cu ideea inaltarii la Dumnezeu...  
  
Voi scrie despre Columb si America, ca sa nu scriu despre mine si frustrarile unei vieti esuate pe temeiul naivitatii, bunei credinte, a sloganurilor crestine si a surprizei ca, desi esti jefuit, Legea nu te apara daca nu platesti o puzderie de oameni ce nu s-ar ridica de jos de dragul dreptatii, ci numai pentru onorariile platite. Povestea lui Columb nu este o istorie veche, din anul 1500. Ea este povestea oricarui om increzator, ospitalier, idealist, prietenos care intalneste un alt om mai puternic, un om viclean si intunecat – pe langa el, tu pieri. Ascultati dar, povestea mea si povestea lor!  
  
Columb nu a descoperit America.  
Inaintea lui, au fost misionarii crestini irlandezi si vikingii lui Leif Ericsson, anul 1000. Insa el a fost primul care a venit si a ramas, a infiintat colonii si a trecut America pe harta, in scolile Europei.  
  
Columb nu a fost unicul sustinator al ideii ca pamantul este rotund, prin urmare fie ca o iei prin est, fie prin vest, tot acolo ajungi. Poporul inca mai credea ca Pamantul este plat, dar majoritatea savantilor din timpul sau stiau ca este rotund, Eratostene calculase circumferinta pamantului inca din anul 240 i.e.n.  
  
Altele sunt realizarile lui Columb!  
Mai indraznete decat cele doua de mai sus, cu care este in mod obisnuit creditat.  
Sa incepem cu inceputul, caci cu el vom si sfarsi – setea de imbogatire.  
  
Genovezul Columb provine dintr-o tara as al comertului maritim. Citita cu interes, cartea de calatorii a venetianului Marco Polo, incita la visare... animale nemaivazute, orase aglomerate, pietre pretioase, printese dornice de aventura, ochi oblici, vesminte de matase, hartie, tipar. Inca din anul 1300, de cand isi face apartia, cartea lui Marco Polo intriga, starneste polemici, genereaza harti noi ale lumii cunoscute. Cum or fi India, China, Japonia?!  
  
24 de ani s-a vanturat Marco Polo, 4 ani pe Drumul Matasii, 17 ani prin China si inca 3 ani pe corabii pe drumul de intoarcere. Precum Ali-Baba cel din povesti, si-a cumparat un palat in Venetia si a condus o afacere comerciala cu banii proveniti din pietrele pretioase aduse acasa. E fabulos tinutul acesta! Sigur ca au vrut si alti aventurieri sa plece spre tinutul nestematelor, dar Imperiul Mongol al lui Kublai Khan, sustinator al comertului international, cade in 1368, iar China se inchide europenilor.  
  
In 1453 cade si Constantinopolul, capitala Imperiului Roman de Rasarit (crestina) sub otomani, care blocheaza accesul pe Drumul Matasii. Si ei tinteau sa cucereasca Europa.  
Prin urmare, palatele Europei raman fara mirodenii (piper, scortisoara etc), esentiale in conservarea carnii, atunci cand nu ai frigider si in aromatizarea mancarii. In plus, printesele Europei suspina dupa matase si pietre pretioase. Aventurierii nu vor sta pe loc:  
Se cauta un drum pe mare catre Orient, care sa ocoleasca armata otomana!  
  
Genovezul Cristofor Columb are ideea sa ajunga in Indii mergand spre vest, pe apa. Toti savantii stiu ca Pamantul e rotund, dar nimeni nu crede ca propunerea lui Columb e fezabila si asta din doua motive intemeiate: primul, nu exista niciun vapor care sa poata cara mancarea si apa necesara parcurgerii distantei dintre Europa si Japonia; al doilea, nu exista vant pe directia est-vest de care sa te folosesti, sa-l captezi in panze ca sa prinzi viteza – sau stai pe loc, sau vaslesti cu un vant care iti bate din fata (portughezii asta patisera si doar aveau scoala de navigatie nr.1).  
  
Columb tine cu dintii la propunerea sa. Pe ce se baza?  
1. o vasta experienta de navigator, doar batea marile in susul si in josul Europei de la 10 ani  
2. are ideea genială sa se foloseasca de alizee (vanturi oblice) care sa-l împingă rapid spre vest, caci nu puteai vasli tot drumul spre America, cu un vant care vine din fata  
3. estimeaza gresit distanta Ins. Canare-Japonia, in loc de 20.000 km, el crede ca sunt 3.700 km si prinde curaj; ceva, totusi, exista pe acolo – America nebanuita  
4. crestin dedicat si original, e convins ca a fost ales inca de la nastere sa se „ducă în toată lumea şi sa propovăduiasca Evanghelia la orice făptură.” Marcu 16:15,16. Numele lui era Cristo ferens, purtător de Cristos. Avea pe inimă versetele din Isaia 49:1,6 „Ascultaţi-mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul mamei mele şi m-a numit de la ieşirea din pântecele mamei… Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”  
5. pretinde titlul de “Amiral al Ocenului” si de vice-rege in viitoarele tinuturi descoperite  
6. plus o zecime din toata averea care va sosi in Europa din aceste tinuturi!  
 
Timp de 8 ani cere bani pentru vapoare. Refuzat de regii Italiei, Portugaliei, Angliei.  
  
Comisia regala de savanti portughezi a studiat proiectul lui Columb si l-a declarat pur si simplu de domeniul fanteziei, insusi autorul lui fiind un om arogant si intolerant. Comisia regala de savanti englezi a spus ca ideile lui Columb sunt niste nebunii, iar sustinatorul lor este un prost. Comisia regala de savanti spanioli cerceteaza patru ani si jumatate propunerea lui Cristofor pentru ca sa ajunga la concluzia ca “planul lui Columb are o temelie nesigura, iar reusita pare imposibila pentru orice persoana cu judecata”.  
  
Un crestin convins de calauzirea Duhului Sfant se duce la manastire sa se roage, sa posteasca si sa strige la Dumnezeu pentru ajutor. Asta face si Columb, pleaca la manastirea franciscana La Rabida unde staret era Juan Perez, confesorul reginei Isabella. Acesta trimite vorbă reginei asigurând-o că navigatorul genovez se află sub călăuzirea lui Cristos, iar maiestatea sa îl cheamă la ea, în Santa Fe. Este exact ziua în care cade Granada, ultima posesiune maură din Spania, întreaga Castilie este acum pământ creştin. Cum să-şi arate regii recunoştinţa faţă de Dumnezeu, să facă un pelerinaj, să clădească o catedrală, să ridice un adăpost pentru săraci? Iată-l pe Cristofor căzând la picioarele lor şi cerând bani pentru trei nave gata să descopere pământuri noi spre gloria lui Dumnezeu şi a bisericii Sale, gata să ducă Evanghelia Sfântului Mântuitor până la marginile pământului. Primesc bucuroşi această propunere şi Cristofor pleacă in 03.08.1492 cu trei nave: Santa Maria, Pinta, Nina. Urmează o călătorie tensionată, cu un echipaj speriat de distanţele mari parcurse şi care îşi propune să arunce căpitanul peste bord şi să se întoarcă acasă. Columb se roagă cu ardoare să ajungă la ţintă, căci dacă s-ar fi întors din drum, nimeni nu l-ar mai fi finanţat vreodată pentru această călătorie. Minunea se întâmplă, parcurg 59 mile/zi în loc de 17, iar echipajul amână declanşarea răscoalei cu încă trei zile, astfel încât ajung pe pământ american în 12.10.1492. Columb a numit insula San Salvador(Bahamas), Sfântul Mântuitor, a păşit pe ţărm şi s-a rugat:  
„Doamne Atotputernice şi veşnice Dumnezeu, prin cuvântul Tău Tu ai făcut cerul, pământul şi marea: binecuvântat şi glorificat fie Numele Tău, lăudată fie măreţia Ta care a binevoit să ne folosească pe noi, umilii Tăi slujitori, pentru ca Numele Tău sfânt să fie vestit în acest capăt de lume.” Din frunzişul des, erau urmăriţi de ochii iscoditori ai localnicilor. Aceştia i-au primit cu prietenie şi respect, erau pasnici, nevinovati, increzatori, iar amiralul notează: „Pentru a ne fi binevoitori, fiindcă ştiam că erau un popor ce trebuia izbăvit şi convertit la sfânta noastră credinţă prin dragoste mai degrabă decât prin forţă, le-am dat unora tichii roşii, altora mărgele de sticlă…”  
Frumoase intenţii, oare cum a continuat această campanie de evanghelizare?  
  
Navigatorii au observat că unii localnici purtau podoabe din aur şi febra aurului i-a cuprins pe toţi. Au trecut din insulă în insulă, vizitând Cuba, Hispaniola (Haiti). Aici au găsit sursa aurului, nisipuri aurifere şi 39 de spanioli s-au oferit să rămână pe insulă pentru a face negoţ cu băştinaşii şi a-i civiliza, punand bazele asezarii La Navidad (25 decembrie). Ceilalţi 38 s-au întors în Spania împreună cu Columb, câţiva indieni, papagali, şobolani vii de junglă, ciudaţi peşti săraţi, aloe, bumbac, mirodenii şi bijuterii imense din aur. Furtuna puternica la intoarcere, impinsi de hula in Portugalia lui Juan al II-lea care se jeleste neconsolat vazand ce a pierdut; in 15.03.1593 acasa. La vederea minunatiilor si a aurului, se canta „Te Deum” de parca binecuvantarea lui Dumnezeu sclipea pe bijuterii. Intr-o singura generatie, Spania devine cea mai bogata ţara din Europa.  
  
Curând, 17 vase şi 1200 de oameni porneau spre Lumea Nouă in a doua calatorie (1493-1496). De data aceasta urmeaza un curs ceva mai sudic, debarcand in insula Domenica (duminica, ziua Domnului), traseu ce va fi considerat ideal in urmatorii 400 de ani, cu adevarat un geniu al navigatiei este Columb! Se intorc prin Cuba, Jamaica, Hispaniola. Ce vor găsi? La Navidad visul se schimbase în coşmar: spaniolii luaseră pur şi simplu aurul găsit, transformaseră localnicii în sclavi şi violaseră femeile, astfel încât toţi cei 39 de colonişti fuseseră ucişi. Pleci să faci evanghelizare şi totul se transformă în macel. Din nefericire, noii veniţi s-au comportat la fel. Pretinzând că iau sate întregi în grija lor pentru a-i creştina, i-au transformat în sclavi, i-au exterminat. Pe Hispanola, din 300.000 de persoane, după 4 ani mai existau doar 20.000! În compensaţie, sifilisul adus din America a ajuns în Europa şi a făcut victime nenumărate.  
  
Ce sa faci cu 1200 de barbati care vor femei si aur, cand tu nu ai luat nicio femeie spaniola, iar insula nu are mine de aur? Tantari, malarie, mancare alterata si un italian mincinos care are chef de explorari geografice si de desenat harti! Stai, ca-i facem o rascoala! Ca sa-i imbuneze, Columb tolereaza violuri nenumarate si cruzimi inumane; da un decret prin care cere tribut anual urias de aur, obtinut prin spalarea nisipurilor aurifere, iar cei care nu indeplineau norma – si erau multi – aveau sa fie omorati prin taierea mainii si sangerare pana la moarte! Mai vine cu o idee demonica: comertul cu sclavi e inaugurat in 1495 printr-un prim transport de 1500 indieni Arawak, caci erau inteligenti, invatau repede orice, nu furau, nu tradau. In total, 5000 de oameni a vandut Columb.  
  
Intors acasa, in Spania, Columb se astepta la o mustruluiala din partea regelui si a reginei, caci nu gasise inca minele de aur, iar rapoartele despre dezastrul administrarii acestor noi tinuturi sosisera demult. Dar, suveranii nu par prea suparati, il mustra bland pentru atrocitatile facute pe Hispaniola si se grabesc sa-l trimita in cea de-a treia calatorie (1498-1500), caci si portughezii plecau acum spre Lumea Noua. In paranteza fie spus, sub drapel portughez calatoreste in 1500 italianul Amerigo Vespuci, care exploreaza Amazonul, pretinde Brazilia pentru Portugalia si demonstreaza ca America e un continent nou (de aceea se numeste „America”).  
 
Columb sa nu fie onorat pe nicaieri?  
Avem statul Columbia si raul Columbia in SUA, doua capitale se numesc Columbus – statele Ohio si Carolina de Sud, avem Republica Columbia in America de Sud si numeroase Plaza de Colón prin toata America Latina si Spania.  
  
Dar sa revenim la a treia calatorie: fiind concurs cu portughezii, 6 nave pleaca la momentul nepotrivit, in perioada caldurilor ecuatoriale, cand niciun vant nu bate. Opt zile stau pe loc si fierb, asculta pocnetul butoaielor cu apa si vin care plesnesc, graul se infierbanta, carnea sarata se strica. Da, stiu, post si rugaciune. Si deodata, incepe sa bata vantul cand nu era sezonul lui si Columb debarca pe Trinidad (Sfanta Treime), insula care se poate lauda cu trei munti frumosi.  
Trece prin Venezuela, delta raului Orinoco si trage in mod corect concluzia ca acesta nu este o insula, ci un continent, deoarece apa avea un debit foarte mare; cauta un pasaj spre Asia si-i da prin cap ca a gasit gradina Edenului. In sfarsit, pe 19.08.1498 ajunge pe Hispaniola unde este dezastru, revolte, ba negociaza, ba spanzura pe cine nimereste. Ca sa puna varf pacatelor sale, refuza sa boteze bastinasii, numai asa, ca sa-i tina sclavi. Ghinionul lui, acestia prefera sa faca suicid in masa decat sa hraneasca, sa imbogateasca si sa ridice case spaniolilor ce-i schingiuiesc, ii violeaza, ii vand si le incendiaza satele. Credeti ca rautatea crestinilor plecati sa faca evanghelizare se opreste aici? Pai, daca nu sunt mine de aur, putem cultiva trestie de zahar, cacao, cafea. Si cum munca este grea, un om inteligent gaseste o solutie: se aduc sclavi din Africa. Timp de peste 300 de ani, albii americani vor justifica cu Biblia in mana institutia sclaviei!  
  
Ei, de data aceasta, familia regala spaniola e total nemultumita de prestatia administrativa a lui Columb si-l trimit pe Bobadilla guvernator pe Hispaniola; cum Columb se opune, acesta il leaga in lanturi si-l trimite pachet acasa. Jale, vaicareli, scrie o carte despre profetiile biblice si declara ca tot ce-si doreste este sa gaseasca sursa aurului, minele lui Solomon, nu de alta, dar cruciadele crestine au nevoie de finantare, tinta finala fiind sa duca sufletele in rai! Ce scop nobil, nu-i asa?  
  
In sfarsit, i se da voie sa plece intr-a patra si ultima calatorie, intre 1502-1504, avand interdictie de a pasi pe Hispaniola. Pleaca cu patru vase in mai 1502 si debarca in Martinica, apoi direct spre Hispaniola (Santo Domingo, patronul Ordinului Dominican – azi avem Republica Dominicana) unde i se refuza debarcarea. Avertizeaza ca va veni o furtuna puternica, sa stea toti la adapost, dar Bobadilla pleaca trufas cu 30 de vase pline de bogatii spre Spania. Piere in uragan, impreuna cu 29 de vase, cautatorii de comori au avut ceva de lucru! Anecdotic: cel mai slab vas, Aguja, cel care ducea aurul si posesiunile lui Columb, ajunge in Spania nevatamat.  
Intre timp, Columb viziteaza Honduras, Nicaragua, Costa Rica – unde gaseste in sfarsit, minele de aur. “Gaseste” e un termen neutru emotional, ba chiar putin laudativ pentru Columb. Adevarul este ca indienii bastinasi i-au condus pe spanioli la terenurile aurifere, acestia putand culege cu mainile goale aurul, care era chiar la suprafata.  
“Ei au facut schimb cu marfurile noastre, fiind de buna credinta si s-au bucurat de fericirea noastra atunci cand am vazut aurul. Erau blanzi, nu cunosteau rautatea. Ei nu omoara si nu fura. Maiestatile voastre sa fie convinse ca pe tot pamantul nu am intalnit oameni mai de buna credinta ca acestia! Isi iubesc aproapele ca pe ei insisi, sunt dulci in vorbire, plini de politete, gentili si veseli, cu inima usoara.” Kirkpatrick Sale, The Conquest of Paradise, p. 100  
  
Si astfel de oameni, peste veacuri, stiti ce reclama au? Fatarnici, inapoiati, vicleni, rau-voitori. Au meritat pedepsele primite, jefuirea tarii lor, aduse in pragul saraciei pana in ziua de azi si batjocorirea culturii lor, a poporului lor.  
  
Iar Cristofor Columb si Spania, stiti ce s-a ales de ei? Nu doar cu arhitectura superba, palate, case, orase, dar si turisti care admira realizarile facute cu banii din jaf, statui ale conchistadorilor cautate pentru fotografii, serii de elevi care invata despre acesti oameni aventurosi. Pacat ca nu se arata ce s-a facut cu banii pentru evanghelizare, pacat ca nu avem fotografii cu oamenii liberi facuti sclavi in tara lor, pacat ca nu se arata uriasa ne-omenie de a intoarce rau pentru bine, viol pentru ospitalitate, genocid pentru darnicie si prietenie!  
  
Sa nu uitam ca abia in 1815 Spania pierde prin revolutie teritoriile din America de Sud si Centrala.  
Ingeniosi, in 1819 vand Statelor Unite ale Americii statul Florida pentru 5.000.000 $. Nu e fantastic, sa vinzi pamant care nu este al tau, ci al amerindienilor izgoniti de albi?  
  
Unde ne este spiritul de dreptate, ridicam din umeri pentru ca “asta este, nedreptati au fost tot timpul si vor mai fi”?  
Aflati ca samanta oamenilor care ridica cruci pe orice insula intalnita si le boteaza cu nume crestine, dar care au nelegiuire demonica in inima, nu a pierit.  
Oriunde ati fi si orice job ati avea, ocrotiti dreptatea!  
Nimic nu te inalta mai presus decat semenul tau, nici aurul, nici frumusetea, nici puterea, nici tineretea, nici stiinta, nimic - in afara de nobletea unei inimi curate.  
 
PS  
Nu este de mirare ce predici slabe rasuna in biserica, de se cred mantuiti toti infractorii.  
Ceea ce este de mirare: azi, mormantul lui Columb e intr-o catedrala crestina din Sevilla.  
Adica un om care a dat decrete de jefuire, de exterminare a unor oameni cu care nu ar fi trebuit sa aiba nimic, un om care a prins oameni liberi si i-a vandut ca sclavi, un astfel de om are azi girul bisericii si e onorat in diverse feluri. Trebuie sa vezi stramb daca ti se pare ca seamana cu Cristos, ca e crestin. Si trebuie sa fii partinitor daca ii inalti numai realizarile profesionale, acelea de mare navigator; manualele ar trebui sa arate si incalcarea Drepturilor fundamentale ale Omului.  
Columb sa fie onorat de statul lui, de primarie (navigator excelent si aducator de mari bogatii).  
Dar nu are ce cauta intr-o biserica crestina!  
Referinţă Bibliografică:
Columb - Hoinari prin lume / Olivia Dumitru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2230, Anul VII, 07 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Olivia Dumitru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olivia Dumitru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!