CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Olivia Dumitru         Publicat în: Ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Vikingii - Hoinari prin lume
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sa urmarim un pic hoinareala prin lume si sa vedem  
cine a castigat, cine a pierdut. Si de ce.  
 
Dupa ce romanii au stat 400 de ani aici impreuna cu celtii / britonii (43 - 406), urmeaza inca  
400 de ani (400-800) in care anglii si saxonii, triburi germanice de pe continent, au colonizat Anglia.  
Azi vom privi la al doilea val de invazie nordica:  
vikingii din Danemarca, Norvegia, Suedia.  
 
793 - 1066 = cca. 270 ani  
 
Saxonii in Anglia si ceilalti  
793 Ins. Lindisfarne, primul raid al danezilor  
800 Carol cel Mare uns de Papa ca imparat al Sf.Imperiu Roman  
866 danezii se aseaza in York  
.......Bulgarii devin crestini ortodocsi  
871 Alfred cel Mare (in Wessex) - start  
874 colonizarea Islandei de catre Norvegia  
886 Danelaw nr.1 in Anglia  
900 Alfred cel Mare (in Wessex) - end  
911 Danelaw nr.2 in Normandia francezilor si Eduard la saxoni  
940 Athelstane saxonul  
954 danezii alungati de saxoni din York  
955 Olga, bunica lui Vladimir cel Mare al Rusiei - botez  
960 Harald Bluetooth (Danemarca, Norvegia) - botez si  
Edgar saxonul, rege al Marii Britanii pana in 975  
962 Otto I uns de Papa ca imparat al Sf.Imperiu Roman  
978 Ethelred Nehotaratul rege - start  
985 Colonizarea Groenlandei de catre Islanda  
988 Vladimir cel Mare botez, impune ortodoxia in Rusia, Ucraina  
.......Olaf botez, viitorul rege al Norvegiei, mare promotor crestin  
995 Olaf, regele Norvegiei pentru 5 ani, prima biserica aici  
1000 Leif Ericsson botezat de Olaf, trimis in Groenlanda  
........Islanda adopta in parlament religia crestina  
........Ungaria devine crestina - catolica, vezi regele Stefan  
1002 regele saxon + Emma, fiica de 17 ani a vikingului Richard II de Normandia  
1013 Sveyn, fiul lui Harald invadeaza Anglia (Cnut, fiul=18 ani)  
1015 Cnut, 20 ani, flota superba bate saxonii; tatal ii murise  
Ethelred Nehotaratul moare - end  
1016 Cnut, danezul, rege al Angliei, Danemarcei, Norvegiei;  
.......(zecime la Roma, duminica, misionari, 2 neveste)  
1017 Emma (32) + Cnut (22) si 2 fii ai Emmei la tata  
1035 moare Cnut la 40 ani  
1042 In 7 ani, mor cei 3 fii ai lui Cnut (sub 24 ani)  
.........Eduard Confesorul, fiul Emmei si al lui Ethelred saxonul  
Timp de 25 ani pune in posturile de varf din politica si biserica numai normanzi.  
1066 Wilhelm Cuceritorul,varul!  
Vikingii din Normandia preiau definitiv Anglia.  
 
Nenorocirea nu iti pica in cap din senin; cateodata, o provoci.  
Momentul "Lindisfarne", insula sfanta a Northumbriei, atacata la anul 793 in primul raid furios al danezilor, cu calugari taiati, inecati, luati sclavi, manastiri jefuite, incendiate - este oare un joc al sortii, o aruncare de zaruri sau are o cauza obiectiva? Sa mergem cu cativa ani inapoi:  
- 754 i.e.n. intemeierea Romei de catre romani  
- 754 e.n. regele francilor Pepin al III-lea promite Papei o donatie de pamant intre Roma si Ravenna, ceea ce si face 2 ani mai tarziu.  
Biserica crestina catolica obtine un loc pe pamant unde are putere politica!  
 
Urmasul sau, Carol cel Mare (768-814), tot rege al francilor, cheama un calugar din Lindisfarne, pe nume Alcuin, in anul 780, la curtea sa. Alcuin, una dintre cele mai luminate minti ale timpului sau, aduce din manastirile micute ale Angliei, literatura si cultura inexistenta pe continent, devine sfetnicul lui Carol cel Mare si directorul scolii regale franceze. El vine cu o idee geniala: sabia lui Carol sa-l repuna pe Papa Leon al III-lea in scaunul episcopal al Romei de unde fusese alungat de catre rivalii sai, iar Papa sa il incoroneze pe Carol in ziua de Craciun a anului 800 drept imparat al "Imperiului Roman" renascut sub franci. Astfel apare obiceiul ca regii, puterea lumeasca, sa fie unsi de catre biserica, puterea clericala. Bineinteles ca apare intrebarea:  
"A cui autoritate este mai mare? A regelui sau a bisericii care unge regele?"  
La momentul acesta, anul 800, indiscutabil ca regele francilor avea puterea cea mare, Papa tremura. Carol si-a dorit sa sclipeasca in ochii supusilor sai cu o aura divina si a mers pe ideea lui Alcuin. Ironic, mai tarziu, regii Frantei s-au umilit in fata scaunului de la Roma.  
Carol cel Mare a intreprins peste 50 de campanii in timpul domniei lui, extinzandu-si granitele peste toata Franta, Italia pana la Roma si Saxonia germanilor. Foarte interesant, campaniile militare aveau si o tinta "nobila": raspandirea crestinismului cu sabia.  
Cruciadele lui (773-800) impotriva lombarzilor din Italia si a saxonilor din Germania au fost foarte crude.  
 
Alcuin stia, vedea. Dar mai vedea cineva: danezii, care au acordat azil verilor lor saxoni fugiti din calea "crestinilor" francezi, cuprinsi de zel misionar.  
Asa incat, danezii iau drept prima tinta Lindisfarne, locul de unde venea Alcuin, primul sfatuitor al lui Carol cel Mare. Si bietii oameni nevinovati sunt tocati de danezi furiosi si pusi pe jaf.  
In urmatorii 50 ani, Norvegia si Danemarca s-au convins ca nu exista putere navala care sa apere Insulele Britanice si imperiul lui Carol.  
Arta navigatiei fusese pierduta de catre anglo-saxoni, ei aveau acum numai niste barci pescaresti.  
Plimbati prin Venetia, Constantinopol, Rusia - vikingii vazusera bogatii, civilizatie, orase marete; erau eleganti, poligami (numai primul fiu mostenea averea, deci ceilalti o castigau cu sabia). Se aud zvonuri despre biserici pardosite cu aur, ogoare bogate (Norvegia nu avea campii, Suedia era impadurita, iar Danemarca avea sol sarat) si prost aparate. Prin urmare, razboiul si jaful devine ocupatia nationala, tinerii care nu mergeau la jaf erau dispretuiti de fete.  
 
Corabii lungi de 25-35m, deschise, cu un singur catarg, o vela patrata si colorata apar la orizont; aveau gauri pe lateral pentru vasle, la prova cu cap de balaur, spaima crestinilor, burta putin adanca astfel incat puteau inainta la fel de bine in mare, dar si pe raurile interioare. La inceput au fost 3 corabii, apoi 40, 100, 300 fiecare cu cate 100 vikingi. Dotati cu camasi de zale, topor de lupta, arc, atacau in formatie de V pe uscat, furau cai si strabateau Anglia. Bietii tarani saxoni din padure, cu case din lemn, usor de dat foc, cu camasi din lana, scut si cate o sulita, pareau niste provinciali ignoranti! In 877 saxonii sunt asediati cu aruncator de pietre, razboiul devine profesionist (taranul e taran, iar cavalerul e cavaler full-time = un pas inainte spre feudalism).  
 
Regii saxoni cedeaza o zona danezilor, unde ei fac legea - "Danelaw" nr.1 si vreo 90 de ani raman in York.  
Tot vikingii smulg de la francezi un tinut in 911, Normandia = Danelaw nr.2, de unde vor ataca in 1066 Anglia prin Wilhelm Cuceritorul si vor ramane definitiv aici.  
 
Vikingii readuc obiceiurile de navigatie in Marea Britanie, revitalizeaza comertul, deschid piete, orasele prind viata, berea de orz servita din corn inveseleste atat danezul, cat si saxonul. Iar daca nu fac razboi, vikingii sunt amatori de procese: se aduna, asculta argumente juridice, constituie comitete, genereaza “curtea cu juri”.  
Totusi, in 950 sunt alungati din York si avem Edgar saxonul, rege al Marii Britanii (959-975).  
 
Sa ne intoarcem spre “Sfantul Imperiu Roman”. Trei nepoti ai lui Carol cel Mare isi impart imperiul: unul ia Germania, altul Italia, altul Franta (toti trei s-au batut intre ei), imperiul dispare, se faramiteaza. Cu toate acestea, ideea unui imperiu politic universal mostenita de la romani, nu dispare.  
Imperiul reinvie sub Ludovic Germanul in 843.  
Stranepotul sau, Otto I cel Mare, rege al Germaniei intre 936-973, al Italiei din 961 este uns in 962 de Papa Ioan al XII-lea imparat al Sfantului Imperiu Roman, incoronat in basilica Sf. Petru din Roma. El pretinde jurisdictie peste toate popoarele Europei , asa cum a facut inaintea sa Carol cel Mare, francezul si imparatii romani. De la Marea Nordului la Marea Adriatica avem un singur imperiu de natiune germana, care, vorba lui Voltaire, nu era nici sfant si nici roman. Acest imperiu rezista pana in 1806, cand este dizolvat de Napoleon.  
Ce face Otto I, nasul Europei?  
Trimite misionari crestini in 955 catre Olga, bunica lui Vladimir cel Mare, print de Novgorod, Rusia, Bielorusia si Ucraina; aceasta devine crestina, dar nepotul ei rezista. Tot Otto I boteaza in 960 pe Harald Bluetooth, regele Danemarcei (958-986) si Norvegiei (970-986), primul rege crestin viking. Ericsson, Nokia, Intel si Toshiba au dezvoltat o tehnologie care sa conecteze wireless computere, mobile, printere etc. Aceasta a fost numita “Bluetooth” dupa regele Harald care a conectat Danemarca cu Norvegia sarind peste o mare. Interesanta conexiune!  
 
Ca intr-un scenariu de telenovela, printul norvegian Olaf Tryggvason (963 – 1000), al carui tata este omorat inainte de nasterea sa, fuge cu mama spre Novgorod la fratele mamei, mare demnitar la curtea lui Vladimir, caci doar si Vladimir e os de suedez. Pe Marea Baltica, nava lor e capturata de vikingii estonieni; Olaf e luat sclav, vandut, intra in contact cu crestinismul in Estonia, e recunoscut intamplator de Sigurd, unchiul sau, rascumparat si adus pe sus la Novgorod. Aici sta de la 9 la 18 ani. Olaf e antrenat ca razboinic, devine sef in armata lui Vladimir, e puternic, istet, frumos, curajos. Are discutii aprinse cu printul Vladimir (958-1013) care e doar cu 5 ani mai mare decat Olaf, despre refuzul de a-l insoti pe print la inchinarile idolatre:  
- Olaf, vei starni mania zeilor prin refuzul tau de a te inchina, iar ei pot sa-ti reteze viata in plina tinerete!  
- Printe, eu nu ma tem de zeii tai. Pot ei vorbi? Pot ei gandi? Daca nu, de ce m-as teme de niste stalpi din lemn si fier?  
- Atitudinea ta, dragul meu prieten, este cu totul nepotrivita. Crede-ma, intotdeauna este bine sa ai zeii de partea ta. Inchina-te lor si implora-le mila, spre binele tau ti-o spun. Daca nu-i vei sluji, cu credinciosie si din toata inima ta, eu ma cutremur la gandul pedepselor ce ti le vei trage singur asupra capului tau. De ce alegi sa te expui pericolului?  
- Nu sunt in niciun pericol, printe! Dar chiar daca m-as teme de puterea zeilor tai, nu ma voi inchina lor. Niciodata nu voi pleca demnitatea unui om in fata lucrarii mainilor unui tamplar. Acesta este destinul meu. Chiar acum i-as sfarama in bucati, dar ma opresc numai din respect pentru tine, dragul meu prieten, nicidecum din respect pentru ei!  
 
Prietenie mare intre cei doi tineri, boieri gelosi pe relatia lor, pe faima crescanda a lui Olaf, prin urmare Olaf fuge din Novgorod la 18 ani si incepe pirateria pe Marea Baltica, are nava proprie. Dupa o furtuna, petrece iarna intr-un adapost prin Polonia, cunoaste o tanara vaduva, micuta regina Geyra, fiica regelui Boris (sa-l retinem). Se casatoresc, Olaf incepe sa pedepseasca supusii care nu mai platisera taxele, dar dupa 3 ani ramane vaduv. Neconsolat, reincepe pirateria si 4 ani bantuie marile, ajunge in Ins. Scilly unde intalneste un profet crestin, se adevereste profetia, Olaf se boteaza la 25 ani; apoi aude de o tanara vaduva din Irlanda, Dublin care isi cauta un sot, se prezinta la “casting” in haine ponosite, dar el este cel ales. Urmeaza casatoria cu Gyda si 7 ani aici ramane, devine ofiter care strange taxele “danegeld” cu care se platea armata din Danelaw. La 32 ani este din nou vaduv…. Intre timp, nobilii din Norvegia, revoltati de regele in functiune care le lua fetele, le tinea 2 saptamani si le returna parintilor lor, aud de existenta unui fiu de rege norvegian in Irlanda si-l cheama pe Olaf. Astfel, Olaf domneste ca rege al Norvegiei timp de 5 ani: 995-1000. Ce realizeaza Olaf?  
- construieste prima biserica din Norvegia si multe altele  
- impune cu forta (uneori cu serpi bagati pe gat) botezul  
- fondeaza orasul Trondheim  
- converteste insulele Orkney, Shetland, Faroe  
- trimite misionari crestini peste tot, efort misionar consecvent  
- il boteaza pe Leif Ericsson in anul 1000, dupa ce acesta se intorsese din America, si-l trimite acasa, in Groenlanda, unde se inaugureaza prima biserica crestina  
- isi foloseste influenta astfel incat, tot in 1000, parlamentul Islandei adopta crestinismul.  
 
Intr-o asemenea actiune de evanghelizare, a strans fermierii si i-a implorat sa se boteze; acestia au refuzat hotarat, sef fiind unul, Ironbeard, care ii intoarce invitatia lui Olaf, sa se inchine el idolilor lor. Olaf, coplesit numeric, accepta sa vina ulterior la sarbatoarea lor religioasa, pentru a aduce sacrificii zeilor pagani. Regele Olaf pregateste un mare ospat, ii invita pe acesti nobili, mananca, beau si pe cand le era somnul mai dulce, ii trezeste si le zice:  
- Ne-am intalnit la Frosta si v-am chemat la Cristos, dar voi ati refuzat si m-ati chemat la inchinari pagane cu sacrificii. Am fost de acord si, ca sa onorez cat mai bine zeii vostri, voi aduce sacrificiile cele mai valoroase: sacrificii umane, dar nu de sclavi sau de puscariasi, ci de nobili! Voi alege pe … si a inceput sa numeasca toti sefii mai mari, apoi a sunat din corn si oamenii lui au atacat, restul s-au botezat, deh, cum sa-l mai refuzi!  
 
Cat despre sotii, dificila viata!  
In 997 se duce sa peteasca pe Sigrid, regina Suediei, vaduva, pagana. Aceasta este de acord cu o casatorie, dar nu este de acord sa se boteze in crestinism. Cu politete, ii raspunde:  
- Asa cum tu ai religia ta, asa am eu religia mea. Nu am nimic impotriva ca tu sa fii crestin, prin urmare, nici tu nu ar trebui sa ma obligi pe mine. La care Olaf, izbucneste manios:  
- Cine vrea sa se casatoreasca cu tine, catea pagana! Si-i arunca manusa in fata.  
- De aici s-ar putea sa ti se traga moartea, ii replica Sigrid.  
 
Urmatoarea incercare a fost o casatorie cu fata lui Ironbeard, omorat in templul lui Thor, la ospatul de mai sus. Pentru a-si asigura credinciosia neamului lui Ironbeard, ii ia fata de sotie. Dar Gudrun, os de razboinic, incearca sa-l injunghie cu cutitul in noaptea nuntii; Olaf se apara si casatoria se anuleaza, apriga mireasa!  
 
Mai trec 3 ani de la episodul Sigrid si iata-o pe Sigrid casatorita cu regele Danemarcei, Sveyn Forkbeard, fiul lui Harald si finul lui Otto I. Mica e lumea, sora lui Sveyn, Thyra (cca. 27 ani), e data in casatorie batranului Boris al Poloniei, primul socru al lui Olaf. Sveyn tinteste o alianta politica si-si casatoreste sora. Dar aceasta fuge de la sotul batran si pagan catre Norvegia lui Olaf. Se casatoresc si-l bate ca cap sa-i recupereze zestrea pe care fratele ei refuza sa i-o dea lui Olaf, ca doar regina ii era acum Sigrid. Si Sigrid isi bate sotul la cap sa-l pedepseasca pe Olaf pentru sprijinul dat Thyrei. Asa incat, la 3 ani dupa promisiunea lui Sigrid ca de mana ei isi va gasi mortea Olaf, intr-o mare batalie navala, in anul 1000 Olaf piere. Thyra intra in greva foamei si moare si ea.  
 
Dar ce mai face Vladimir, cel cu 5 ani mai mare decat Olaf, mare print de Novgorod si Kiev?  
Sta si se gandeste, precum multi alti conducatori politici inaintea sa, ca unitatea unui stat depinde in mare masura de unitatea religioasa. Asa incat in 988 trimite emisari la marile religii monoteiste din timpul sau: mozaica, islamica, crestin-catolica si crestin-ortodoxa. Rapoartele sunt interesante.  
1. Mozaica: nu, caci au pierdut Ierusalemul, nu vedem slava.  
2. Islamica: nu, trista religie. Nu manaca porc, nu beau alcool.  
“Bautura este bucuria rusului, noi nu putem trai fara aceasta placere!”  
3. Crestin-catolica: nicio frumusete in bisericile gotice, spre care batea bunica Olga.  
4. Crestin-ortodoxa: catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol, ce frumusete in arhitectura, design, slujba incat “Nu stiai daca te afli pe pamant sau in ceruri”.  
 
Si uite asa, dupa ce izbeste ochiul si nu e prea auster, s-au ales rusii cu crestinismul ortodox.  
In 988 se boteaza Vladimir si porunceste populatiei din Kiev sa se prezinte la Nipru pentru botez. Construieste catedrale, repudiaza cele 5 neveste oficiale si se casatoreste cu Anna, sora imparatului bizantin care-l vrajeste cu frumusetea ei. Distruge idolii pagani, inaugureaza scoli, doneaza avere saracilor, aboleste pedeapsa cu moartea, se straduieste sa inceteze razboaiele cu vecinii si traieste in pace. Nu degeaba i se spune Vladimir cel Mare!  
 
Daca tot suntem la ortodoxie, sa ne uitam si la poporul bulgar, care are decret de crestinare ortodox cu 100 de ani inaintea rusilor. Bulgarii, neam mongol, stau ca un tampon intre catolicism si ortodoxie (desi nu se despartisera official, rivalitate a existat intotdeauna intre scaunul Romei si cel al Constantinopolului). Tarul Boris I al bulgarilor se boteaza ortodox in 864, dar cere independenta bisericilor bulgare fata de Constantinopol, nu ii este data si 2 ani mai tarziu se ofera Papei de la Roma care tergiverseaza numirea inaltilor demnitari catolici aici. Biserica ortodoxa sesizeaza ca ii poate pierde si ofera bulgarilor ceea ce au cerut: slujbe in limba lor nationala (bulgara) si independenta. In 6 ani de la botez, in anul 870, Boris I avea o biserica nationala, independenta administrativ si cu slujbe in limba bulgara, ceea ce toata Europa nu avea, de a fost nevoie sa faca o Reforma pe la 1500.  
 
In ceea ce ne priveste pe noi, romanii, aveam un crestinism propovaduit de la om la om, ca in Grecia, in limba noastra romaneasca, cu conducere de obste.  
Ati auzit vreodata zicala “Fii cuminte, ca daca nu, iti taie popa limba”? Este vorba despre popa bulgar care a capatat autoritate peste bisericile crestine din Tara Romaneasca pe timpul imperiului vlaho-bulgar al lui Petru si Asan (1187-1196), cand s-a introdus bulgara/slavona in bisericile de la nord de Dunare. Popa bulgar taia limbile romanilor preoti si mireni care indrazneau sa vorbeasca limba romanesca in biserica. Si mult timp, am avut crestini cu limbi taiate sau bolborositori de slujbe bisericesti, pentru ca romanii nu sunt neam mongol si bietii de ei nu au invatat instant bulgara. Acum, enoriasii de unde capata invatatura? Bine ca exista picturile bisericii si trecem Evanghelia pe ziduri, poveste in benzi desenate.  
 
Basarab I (1310-1352), intemeietorul Tarii Romanesti, scoate tara de sub unguri si o trece vasala bulgarilor. Isi casatoreste fiica cu tarul Ivan Alexandru al Bulgariei, iar fiul sau, Nicolae Alexandru (1352-1364) cladeste prima Mitropolie Ortodoxa la Curtea de Arges si asa a venit ortodoxia pe meleagurile noastre. Nepotul lui Nicolae Alexandru, Mircea cel Batran (1386-1418) e mare ctitor de biserici. Din fericire, romanii erau demult crestini. Multumiri ortodocsilor din Ardeal care s-au unit cu Roma in 1700, aducand unui popor de limba latina alfabetul latin, deschizand portile multor scoli de renume din Vest pentru fiii romanilor. Astfel se face ca noi, romanii, suntem singurii ortodocsi cu alfabet latin si bine facem caci nu suntem neam mongol, slav, rus. Alfabetul latin e drept sa fie folosit de un neam ce vorbeste romaneste.  
 
Dar sa ne uitam si la Ungaria: anii 997-1000 sfantul rege Stefan I al Ungariei impune crestinismul catolic, iar in anul 1000 primeste coroana binecuvantata de Papa de la Roma.  
Cam aceste lucruri se intamplau pe la anul 1000 in jurul Angliei.  
 
In 1013 Sveyn Forkbeard, insotit de fiul sau Cnut in varsta de 18 ani, invadeaza Anglia lui Ethelred Nehotaratul sot al Emmei. Ethelred fuge in Normandia, la socru si lasa Anglia pe mana vikingilor. Sveyn se intoarce acasa, in Danemarca, lasandu-si fiul rege in Anglia; Cnut se casatoreste cu Elgifu de Northampton si imediat are 2 baieti: Sveyn Knutsson (fiul lui Knut) si Harald Harefoot.  
 
In 1015 moare regele Sveyn Forkbeard si nobilimea engleza vrea sa-si cheme familia regala inapoi din Normandia; o avea Cnut 20 de ani, dar nu-i un tanar nevolnic. Isi cheama prietenii si la orizontul Angliei apare o flota cum nu s-a mai vazut: parea ca toate natiunile Europei invadeaza Anglia, steaguri de toate culorile si modelele fluturau pe catarge, razboinici tot unul si unul, tineri, antrenati, puternici; nici vorba de sclavi, bolnavi, batrani. Cnut nu era un tip singuratic ce butona mouse-ul computerului in nesfarsite partide de jocuri, singurul merit: ma laud pe Facebook, nu! Cnut isi cheama prietenii si toata floarea Europei apare la poarta Angliei. Nicio sansa pentru familia regala saxona refugiata in Normandia. La 21 de ani Cnut, devine regele Angliei prin cucerire, regele Danemarcei prin mostenire si 8 ani mai tarziu rege al Norvegiei, plus o parte din Suedia. Timp de 19 ani domneste peste acest adevarat Imperiu Nordic.  
 
Ce face Cnut in 19 ani de domnie?  
- se casatoreste cu Emma, vaduva lui Ethelred Nehotaratul; ii lasa cei 2 fii in viata si-i trimite in Normandia (Danelaw nr.2) la tatal Emmei  
- i se nasc 2 copii cu Emma: Harthacnut si Gunhilda  
- aboleste pirateria in Marea Nordului,caci acum ale lui erau toate aceste tari  
- comertul infloreste in pace, Londra redevine principalul centru comercial nord-european  
- acorda drepturi egale saxonilor si danezilor  
- se foloseste de nobilimea saxona, nu o umileste;  
- pune saxoni la conducerea celor 4 unitati administrative in care imparte tara  
- plateste oastea cu taxe (danegeld), nu ofera mosii confiscate, pamant  
- isi trimite acasa grosul ostirii, pastrand doar 40 de corabii in Anglia  
- incheie o alianta cu biserica: strange zecime, obliga respectarea duminicii, elimina paganismul, trimite misionari peste tot  
- umple visteriile bisericilor locale si e un contribuabil insemnat la visteria Romei (detine dioceza pe toata Anglia si Danemarca, va dati seama ce avere pleca spre Papa de la Roma)  
- desi ofera toate acestea bisericii si accepta sa puna pe Harthacnut, fiul sau cu Emma, mostenitor direct, totusi niciodata nu isi repudiaza prima sotie, Elgifu de Nothampton.  
- isi logodeste fiica, Gunhilda, cu un nepot de-al lui Otto I, o trimite in Germania  
- e prezent la incoronarea lui Conrad al II-lea, cuscrul sau, ocazie cu care negociaza – de pe pozitia unui contribuabil puternic – taxe mici pentru investirea episcopilor in Anglia, eliminarea taxelor de pelerinaj la Roma si asigurarea protectiei pelerinilor in toata Europa pe drumul lor.  
 
Bun rege a fost Cnut danezul pentru Anglia.  
Totusi, din 2 neveste i s-a tras sfarsitul imperiul construit de el. Oricata avere ai avea, din 2 femei diferite, copiii isi dau in cap si la 7 ani dupa moartea lui, toti cei 3 baieti ai lui sunt morti.  
In 1035, Cnut moare la 40 de ani si este inmormantat la Winchester.  
 
Primul fiu, Sveyn Knutsson e in Norvegia, regent cu mama sa, pune impozite prea mari si obtine o revolta; e ranit grav, fuge la fratele vitreg, Harthacnut, in Danemarca, unde moare la 18 ani.  
Al doilea fiu, Harald Harefoot, mituieste nobilii englezi sa-l puna regele Angliei, caci Harthacnut e prin Danemarca, prin razboaie si revolte, nu mai da prin Anglia; si asa se face, 4 ani domneste, intre 20 si 24 de ani. Dar se intoarce el Harthacnut, fiul Emmei si bye-bye. Harald moare la 24 de ani si, desi mort si ingropat, Harthacnut – frate vitreg – porunceste sa fie dezgropat, decapitat si aruncat in Tamisa. Cativa pescari se pare ca i-au recuperat trupul si l-au ingropat crestineste.  
Doi ani domneste Harthacnut in Anglia, caci e otravit la o petrecere, cu vin…  
Si asa pier 3 baieti superbi, ai unui barbat extraordinar – Cnut – dar care s-a incurcat cu 3 serii de copii. Ai lui, toti morti pana in 24 de ani.  
Cine credeti ca vine?  
 
Cel mai uitat fiu este si cel mai important: Eduard, fiul Emmei din prima casatorie, fiul saxonului Nehotarat. Crescut la curtea Normandiei, bunic, unchi, var conducatorii lui Danelaw nr.2.  
La aproape 40 de ani, Eduard Confesorul, e mai mult normand decat saxon si nu e deloc de partea lui Cnut, tatal lui vitreg si nici de partea saxonilor, ca tatal lui bun. Toata educatia lui e data de rudele materne, nici nu prea vorbea saxona. Se casatoreste politic dar face un juramant de castitate si refuza sa dea urmas tronului Angliei. Timp de 25 de ani, cat domneste, el pune in posturile cheie din politica si din biserica, numai pro-normanzi. Moare in pace in 1066, apoi varul lui, Wilhelm Cuceritorul, invadeaza Anglia. E de mirare ca Anglia e definitiv cucerita de normanzi? Pai fiul Emmei, timp de 25 de ani a tot dat-o normanzilor! Adevaratul cuceritor normand al Angliei e Eduard, fiul Emmei.  
 
Si aceasta linie de conducatori normanzi injoseste nobilimea saxona, priveste de sus biserica Angliei, confisca pamantul si asa plateste ostirea cuceritoare, dezmosteneste saxonii.  
Se fac stapani pe cele doua maluri ale Canalului Manecii, inchid vikingii in fiordurile lor, adio raiduri pe Marea Mediterana si plimbari prin Europa.  
Adio Imperiului lui Cnut, adio copiilor lui Cnut.  
 
Eduard, fiul Emmei, sotie luata cu forta de langa regele ei, mama care a crescut copiii cuceritorului Cnut, pe cand cei 2 fii ai tineretii ei erau exilati la parinti, sotie umilita public de existenta primei sotii a lui Cnut, Eduard - in pace si liniste - preda Anglia normanzilor.  
 
Cnut - puternic, inteligent, sociabil, bun strateg, neobosit promotor al bisericii, cel care si-a respectat supusii si a pus conducatori saxoni in tara saxonilor, cel care a platit cu impozite armata vikinga, apoi a trimis-o acasa, neimpovarand Anglia, cel care a sprijinit comertul si a ridicat nivelul de trai in imperiul lui – trebuia sa stie ca orice calcare de dreptate in picioare genereaza ura. Fiii femeii luate cu forta de sotie l-au urat si chiar dupa 30 de ani, de aici i-a venit pieirea lui si copiilor lui.  
 
Olaf Tryggvason - puternic, inteligent, sociabil, bun strateg, neobosit promotor al bisericii – trebuia sa stie ca nu este totul sa ai demnitate umana si sa nu te pleci in fata idolilor. Urmas al lui Cristos nu este acela care spinteca oameni pentru ca refuza botezul. A chinui in numele dreptatii si iubirii este o jignire adusa inteligentei umane.  
 
Alcuin – cea mai luminata minte a timpului sau – trebuia sa stie ca puterea politica imensa castigata cu pretul cruciadelor crestine nu genereaza decat ura, care va bubui la un moment dat si pe scena politica (tai calugarii din Lindisfarne), si pe cea religioasa (apare Reforma).  
 
Cel puternic are momentul sau de glorie.  
Dar ea nu va tine vesnic, daca alegi sa calci dreptatea in picioare.  
Pentru ca omul e asa fel construit ca are o sete de dreptate ce depaseste uneori foamea, setea de apa, dorinta de bani, nevoia de iubire.  
Referinţă Bibliografică:
Vikingii - Hoinari prin lume / Olivia Dumitru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2208, Anul VII, 16 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Olivia Dumitru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olivia Dumitru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!