CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Olivia Dumitru         Publicat în: Ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Anglo-saxonii - Hoinari prin lume
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Civilizatie, un lucru bun sau un lucru rau?  
Tehnologie sau spiritualitate?  
Cultura vasta sau moralitate inalta?  
Sa urmarim un pic hoinareala prin lume si sa vedem  
cine a castigat, cine a pierdut. Si de ce.  
Azi vom privi la Marea Britanie si primul val de invazie nordica:  
- anglii si saxonii.  
  
Am retinut din articolul precedent, Hoinari prin lume: Marea Britanie, romanii, cum dominatia romana in Insulele Britanice (43 – 407) a insemnat guvernare, nu macelarirea sau alungarea celtilor/britonilor gasiti aici si exploatare a resurselor naturale, nu doar jefuirea si impodobirea vilelor din Italia.  
  
Armata romana, cand nu lupta, construia drumuri, poduri, castre. Nu-si construiau castele personale, nu biciuiau sclavii pe cand ei stateau la o bauta. Armata muncea si civiliza teritoriul nou cucerit. Au adus gramatica si literatura, alfatebul latin si au ridicat gradul de alfabetizare a populatiei, incat pana si constructorii de drumuri stiau citi si scrie, dovada multele insemnari lasate de ei pe pietrele drumurilor.  
Agricultura facuta cu plugul aducea atat de mult grau, incat era exportat masiv pe continent prin reteaua de drumuri si porturi construite.  
  
Atat de reala era Pax Romana, incat casele de tara din sud-estul insulei, ornate cu mozaicuri, fresce si bai, nu erau intarite, nu erau aparate nici macar de un sant. Niciun om din aceasta regiune pasnica nu era antrenat pentru autoaparare. Prin urmare, in momentul retragerii legiunilor romane, anul 407, tara ramane descoperita in fata invadatorilor.  
  
Cand esti prea „civilizat”, prea muncitor, cand vrei sa mai traiasca si celtul pe langa tine si sa mearga pe drumuri drepte, cand uiti ca exista barbari care dau cu ciomagul in cap si vor sa-ti stearga numele de pe pamant, tot ceea ce ai construit in 400 de ani, se darama. Si poporul celt e lasat fara aparare, caci ai uitat ca prima prioritate intr-o lume salbatica este inarmarea tuturor!  
  
Incepand cu anul 300, saxonii au dat cateva raiduri de jaf, ca sa cerceteze Ins.Britanice. In momentul retragerii romane, pe care o accelereaza, anglii si saxonii, triburi germanice de pe continent, incep sa se mute aici.  
Anglo-saxonii vorbeau limbi inrudite, aveau aceeasi arta decorativa, aceiasi eroi, aceleasi poezii populare, aceeasi religie (Thor, Odin), duceau razboaiele la fel si faceau agricultura cu aceleasi metode. Nu erau tarani republicani, nu aveau democratie, ci aristocratie, regalitate. Erau leali, dar nu slugarnici, admirau curajul in lupte, onoarea intre prieteni si voia buna la un ospat. Inalti si blonzi, erau pescari, vanatori de foci si balene, pirati jefuitori.  
Invazia se petrecea cam asa: mai intai venea seful si ceata lui de razboinici cu coifuri in forma de mistret, camasa de zale, spada, sulita, scuturi rotunde din lemn intr-o corabie lunga si usoara. Inaintau pe raurile adanci si pe drumurile romane catre niste celti dezorganizati, fara instructie militara. Apoi veneau femeile, copiii, fermierii. Se estimeaza ca intreaga natie a anglilor a pornit la drum, lasand pustie tara de unde veneau. Saxonii inca mai ocupa un land in Germania.  
Ei alunga populatia celtica din cele mai bogate tinuturi agricole, devenind noii stapani ai insulei. Nu cuceresc Scotia, Wales si Cornwall. Trec prin foc si sabie tot. Distrug orasele si vilele romane, nici prin gand nu le trece sa le locuiasca; au oroare de constructiile din piatra, caramida si sticla la ferestre si sunt convinsi ca noaptea strigoii ies din morminte sa bantuie casele pe care le-au locuit si in care saxonii i-au macelarit. Isi construiesc colibe din lemn de stejar, frumos lustruit si pictat, aranjate in jurul unui conac (hall) al stapanului; apar targurile rurale si, in timp, devin agriculturi, pierzand obiceiurile marii.  
  
Prin 550 se potoleste distrugerea majora si se consolideaza comitatele: Essex, Sussex, Wessex, (saxonii din este, sud, vest), Kent, Mercia, Northumbria. Avem acum Anglia=Angles’ land.  
  
Ei alunga viata oraseneasca, religia crestina si limba romano-celtica. Actuala engleza, atat de vorbita de toti, are de-a face cu acesti anglo-saxoni, nu cu izgonitii britoni. Pierd mestesugurile, stiinta si invatatura Romei, alfabetul. Barbarii să traiască si bâta în cap care zdrobește țestele civilizate!  
  
Britonii s-au supus romanilor ca unei civilizatii superioare care le-a facut mult bine, nu doar i-a trecut prin ascutisul sabiei; pe cand acestor anglo-saxoni salbatici si pagani, niciodata nu le vor intinde mana! Prin urmare au disparut in 3 direcții:  
1. in mormant  
2. pe continent – in Bretonia francezilor  
3. in cele 3 pungi celte: Wales, Cornwall, Cumbria.  
Acesti celți alungați vad poezia, muzica si crestinismul ca pe semnul lor distinctiv. Si nu vor sa-l dea la nimeni! Clerul crestin celt este format din oameni instruiti, oameni de afaceri, din fosti soldati. Ei ocupa acum locul lasat liber de legiunile romane care s-au retras. Celtii se strang in jurul religiei crestine. Sf.Germanus, cleric si fost soldat, conduce in lupta celtii speriati si invinge saxonii.  
  
Priviti un pic harta Angliei si sa observam 4 elemente:  
1. Mai sus de pozitia anglo-saxonilor.  
Nordul: Irlanda, Scotia, insulele multe din jur.  
430 Sf.Patrick, britonul, crestineaza Irlanda de la om la om, manastiri, preoti casatoriti, limba latina, literatura laica si religioasa, nu recunosc niciun superior ecleziastic, conducere de obste.  
563 Sf.Columba, irlandezul, fost soldat regal, crestineaza Scotia.  
635 Sf.Aidan, irlandezul, crestineaza Northumbria si ceva anglo-saxoni spre sud. Vezi poezia*.  
 
2. Mai jos de pozitia anglo-saxonilor. Roma, Italia.  
590 papa Grigore cel Mare reuseste in 12 ani sa ridice scaunul episcopal saracit al Romei la rang de mostenitor al defunctului Imp.Roman de Apus.  
Conducerea Europei trece din maini laice in maini clericale!  
597 calugarul Augustin e trimis in Anglia si boteaza regele din Kent in religia romano-catolica.  
 
3. Tinta evanghelizarii. Sud-estul: anglo-saxonii in comitatele lor.  
Cultul lui Odin. Nu predica umilinta si mila, dar admira curajul si onestitatea.  
Nu sunt intoleranti, niciun misionar crestin nu a fost martirizat.  
Preotia nu avea o pozitie privilegiata (cat de seducatoare a stralucit in ochii preotilor lui Odin religia catolica!). Nu aveau o conceptie clara despre cum a aparut lumea si catre ce ne indreptam.  
597 calugarul Augustin e trimis in Anglia si boteaza regele din Kent in religia romano-catolica.  
Se intoarce aici alfabetul latin si cultura Romei dupa 200 ani de absenta.  
 
4. Cineva nu se bagă.Vestul:celtii crestini, alungati de pe pamantul lor.  
Raman in Wales si Cornwall.  
Stau cuminti, caci atat de mult ii urau pe anglo-saxoni, incat le prindeau pieile in cuie pe usile bisericilor ca rasplata ca toporul lor strivea capul unui celt. Nici vorba sa le duca Evanghelia.  
Pe la anul 700, pe cand anglo-saxonii erau crestini, le-au reprosat acestor vecini atitudinea lor “necrestina”.  
  
Sotia regelui anglo-saxon Ethelbert, pe nume Bertha, este fiica regelui francilor, cel mai puternit regat din vestul Europei. Patru strabuni de-ai ei au fost regi ai francilor, incepand cu stra-strabunicul Clovis I care se boteaza in religia catolica la indemnul sotia sale, in anul 508, devenind sabia Papei pentru raspandirea catolicismului, dar si unsul Domnului, stralucind cu aura supra-omeneasca in ochii muritorilor de rand. Conditia pusa de Bertha, la casatoria cu paganul rege anglo-saxon, a fost sa-si poata pastra religia, si-a adus confesor, ba chiar a cerut de la Papa si un trimis.  
  
Prima arhiepiscopie catolica de Canterbury si cea mai veche scoala regala sunt realizarile ei, nu ale „misionarului crestin” Augustin.  
Comitatul Kent detine 2,87% din suprafata Angliei sau 1,53% din suprafata Marii Britanii.  
Acum cu regele si regina Kent-ului catolici, ce lipseste?  
Se ridica pretentia Romei ca toti crestinii din Marea Britanie sa se supuna Papei de la Roma.  
Si toti celții crestinați de la om la om refuza.  
  
Mare e Marea Britanie si multi sunt crestinii ce o strabat.  
Se gaseste un om sa ridice pretentii de AtotStapanitor si Inlocuitor al lui Isus pe pamant?!  
Se face vâlvă si revoltă, insula vuieste si se strang in 664 la sinodul de la Whitby:  
- Roma are o ierarhie in biserica, o persecutie daca iesi din rand, prin urmare o unitate.  
- Celtii cu libertatea, egalitatea, ascetismul, misionarismul si modestia lor, pierd.  
Anglia anglo-saxonilor devine oficial fiica Romei.  
  
Preotii devin sfetnicii Coroanei din 664 pana in 1066, cand le mai taie aripile cuceritorii normanzi.  
Biserica oficiala capata pamanturi, bogatie, devine lacoma, luxoasa, dura, bine infipta in politica.  
Biserica in dizidenta e in muntii celtilor, in insule, in salbaticie.  
Modeste constructii din piatra, veghind de pe cate un deal, biserici de celti izgoniti din Anglia:  
Pentru mine a trecut vremea la care m-ar fi entuziasmat un master la universitatile Angliei; arhitectura, bogatie, biblioteci, realizari ingineresti, sigur ca sunt de admirat. Un zece dat catolicilor!  
  
Si totusi, privind spre Anglia, cea mai valoroasa nestemata imi pare a fi convertirea unui hot in om cinstit, a unui razboinic intr-un om bland. Crucile din piatra presarate la rascruce de drumuri si daltuite cu poeme, marturii ale unor suflete schimbate, acestea stralucesc cel mai frumos!  
Haideti sa incheiem cu un poem scris de un anglo-saxon taietor de celti, acum convertit la crestinism de catre celtii misionari porniti din manastirile lui Patrick, din nord. Crucea spunea oricui povestea ei:  
  
* “S-a despuiat atunci tânărul erou,  
Care era Dumnezeu tare si viteaz,  
El S-a urcat pe Crucea înaltă,  
Plin de curaj, in văzul mulțimii,  
Când a vrut sa dezrobească omenirea.  
Am tremurat, când Eroul m-a îmbrățişat,  
N-am îndrăznit să mă plec la pământ.  
A trebuit sa fiu puternica, sa stau in picioare, căci  
Impreună cu mine a fost inălțat Regele, Impăratul universului.  
M-au rănit, m-au găurit, m-au batjocorit,  
Am fost scăldată in sângele Lui,  
Dar n-am îndrăznit o data să tremur / să şovăi.  
…  
Acum cunoşti şi tu, dragă războinicule, povestea mea,  
Durerea si chinul, dar si onoarea mea.  
Mult am suferit, ca instrument de tortură, mult am fost disprețuită,  
Până când am deschis o cale de mântuire /către viata adevărata  
Pentru oricine o caută.  
 
Dragă razboinicule, du lumii această sfântă viziune,  
Spune la toți acest mesaj, povesteşte cum  
Pe o Cruce binecuvantată, AtotPuternicul a pătimit  
Pentru păcatele întregii lumi, incepând cu primul, cel de la Adam.  
A gustat moartea, dar a înviat si  
Cu puterea Lui nemarginită ghidează omenirea.  
Este in Cer si va veni din nou,  
In lumea noastra, in Ziua Judecații.  
Toți vom primi un verdict, toți vom tremura,  
Căci dreaptă este judecata Sa!  
El va intreba mulțimea de oameni  
Ce hotărâre au luat privind la Jertfa Sa.  
Atunci, cei fără de minte vor tremura  
Si de spus, nimic nu vor avea.  
Dar nicio umbră de teamă să nu aveți,  
Voi, toți cei ce in inimi purtați bucuria că  
Orice om, trecător pe acest pamant,  
Poate ajunge in Imparatia Cerurilor,  
Daca aici si acum hotărăște  
Impreuna cu Domnul Isus să traiască  
Zi dupa zi, ceas dupa ceas, cu fiecare bataie de inimă.”  
  
Atunci m-am rugat,  
Bucuros in duh, întărit in zel, chiar dacă singur si sărman.  
Sufletul meu a început să tânjească, lung a fost ceasul cercetării.  
Cunosc acum nădejdea vieții mele, ținta mea, obiectivul meu  
Povestea Crucii s-o spun la toți, călător singuratic,  
Oricărui om, oricărui suflet.  
Nădejdea si puterea inimii mele vin direct de la Cruce.  
Prieteni imi sunt aceia ce si-au intors ochii de la bogatiile lumesti,  
Ei caută cu hotarare Imparatia Tatalui,  
Asteaptă venirea Domnului Isus si părtașia oamenilor sfinti.  
  
Fie ca Domnul slavei, ce a îndurat tortura pe Cruce  
Pentru pacatele mele si pentru pacatele tale,  
Să-si reverse harul si mila Sa asupra noastră!  
El ne-a mântuit, ne-a dăruit viata si ne-a pregătit un camin in Cer.  
El garantează înnoirea celor ce vor trece prin foc.  
Fiul a triumfat in misiunea Sa singuratică de salvare!  
Cel AtotPuternic domnește cu mare putere,  
Miliarde de suflete va aduce in Imparația Sa,  
Cu îngerii ne vom bucura, cu sfinții vom locui, în glorie vom trăi.  
Căci Domnul S-a intors acasa –  
Dumnezeu adevărat, AtotStapanitorul, Legiuitorul  
S-a intors în patria Sa, la adevăratul Său cămin.  
  
Visul Crucii, Northumbria, sec.VIII  
posibil cel mai vechi poem scris care a supravietuit  
caractere runice  
traducere: Olivia Dumitru  
Referinţă Bibliografică:
Anglo-saxonii - Hoinari prin lume / Olivia Dumitru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2190, Anul VI, 29 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olivia Dumitru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olivia Dumitru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!