CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Olivia Dumitru         Publicat în: Ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Marea Britanie, romanii - Hoinari prin lume
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Civilizatie, un lucru bun sau un lucru rau?  
Tehnologie sau spiritualitate?  
Cultura vasta sau moralitate inalta?  
Sa urmarim un pic hoinareala prin lume si sa vedem:  
cine a castigat, cine a pierdut. Si de ce.  
Azi vom privi la Marea Britanie.  
O insula mare, un tinut mlastinos, cu rauri, campii, munti, paduri, minereuri si ceata deasa.  
Locuita in Epoca Fierului (750 i.e.n. – 50 e.n.) de celti / britoni, de aici si numele ei, Marea Britanie - are buni fermieri, fierari, tabacari, constructori de forturi pe varf de deal, caci daca ai descoperit cum se fac sabiile, trebuie sa incepi si constructii de aparare ceva mai solide, caci o sabie din fier si un pumnal sunt mai periculoase decat armele din Epoca Pietrei.  
  
Dar vin invadatorii, Imperiul Roman, cel mai puternic de pe pamant la momentul respectiv prin „civilizatie”, adica disciplina, strategie militara ordonata, totul e numarat, si in armata (legiunile) si in viata civila (recensamantul). Ne aflam in anul 43 e.n.  
Constructori fantastici, romanii duc peste tot unde ajung tehnica ridicarii unor locuinte cu incalzire centrala prin pardoseala (sub podea exista un subsol de cca 50 cm prin care circulau aburii veniti de la un cuptor exterior), ideea ca baia este sanatoasa si nu se face o data pe an in raul de la marginea satului, ci intr-o incapere special amenajata.  
  
Inventeaza un beton de calitate extraordinara, rezistent peste 2000 de ani si fara bare de otel prin el, amestecand var cu praf de roca vulcanica, turnandu-l peste niste pietre si batandu-l bine, ca sa nu ramana apos si cu goluri de aer – super calitate de beton, intrece multe constructii actuale. Asa o calitate avea, incat rezista cu bine la mediul umed al mlastinii, pot ridica un oras acolo unde este apa! Cine a construit Venetia, putea construi si Londra pe o balta urat mirositoare!  
  
Se gandesc la o hrana sanatoasa, caci o armata buna e o armata sanatoasa si isi hraneste soldatii cu grau care nu se altereaza, iar apa curata o aduc in orase din izvoare prin apeducte salubre, caci nu e bine sa ai molima generata de lipsa de igiena.  
  
Daca am cai si roti la trasura, ce sa fac cu ele prin paduri si mlastini, pe o ploaie continua? Uluitor, romanii construiesc aici 15 rute ce au ramas pana in ziua de azi, din care 7 ajungeau la Londra. Au pus trei randuri de grinzi de stejar sub drum si au creau „autostrazi” cu latimi de 12 - 20 m.  
  
Au ales locul cel mai ingust si cel mai adanc al Tamisei si au ridicat un pod peste fluviu, inventand un port la 58 km de Marea Nordului; l-au numit „Londinium” si au inceput sa-i traseze strazile ordonat pe teritoriul actual al lui Hyde Park. Ramasitele acestui pod roman s-au descoperit in 1981 langa actualul London Bridge. Va dati seama ce nod comercial fantastic devine acest oras: port la Marea Nordului si capat de 7 drumuri drepte ce strabat insula, mlastina asanata, cu apa curata adusa din izvoare prin apeducte, cu strazi perfect desenate, cu amfiteatre, cultura, scoli, calendar de bun-simt (cel de la Iulius Cesar, 12 luni, 365 zile), Dreptul Roman, legi rationale si impartiale.  
Insa legiunile romane au mai adus ceva in aceasta insula de la capatul lumii: crestinismul. La inceput destul de persecutata datorita intolerantei fata de inchinarea politeista, incepand cu anul 313 devine religie tolerata odata cu decizia Imparatului Constantin.  
  
Romanii au stationat in Marea Britanie intre anii 43 – 407 e.n. si in ciuda retragerii lor, ceva a dainuit: drumurile romane, religia crestina si Londra.  
  
De ce au venit romanii in anul 43?  
Pentru a pedepsi populatia insulei care mai ajuta galii din actuala Franta impotriva expansiunii romane, vezi desenele animate cu Asterix si Obelix, dar si pentru bogatiile naturale, in special cele din mine: cupru, aur, fier, argint, plumb, sare, la mare cautare in Imperiul Roman.  
  
De ce au plecat romanii in anul 407?  
Pt. ca erau atacati la ei acasa si aveau nevoie de toti soldatii disponibili:  
- 406 triburi germanice ataca Italia si Franta romanilor  
- 409 alanii, suezii, vandalii ataca Spania romanilor  
- 410 vizigotul Alaric cucereste Roma, incepe declinul Imp. Roman de Apus  
- 410 anglii si saxonii din Germania pun piciorul hotarat in Marea Britanie, dandu-i si numele: Anglia  
- 476 barbarul Odoacru se incoroneaza rege al Romei si s-a terminat cu gloria Imperiului Roman de Apus.  
  
Din pacate, traseele comerciale (spre Franta, Spania, Italia) fiind blocate de barbarii care sfasiau Imperiul Roman, comertul decade, prin urmare bogatia si splendoare Londrei, decade si ea ... pentru o perioada.  
  
Si acum, o poveste mai personala, cea a tanarului britan Patrick, cu bunic preot si tatal, Calpurnius, decurion in armata romana si diacon in biserica crestina. Patrick insusi nu era un urmas al lui Cristos, mai medita la rosturile lumii acesteia. Cu tata si bunic bine ancorati in crestinism, putem fi siguri ca familia sa se ruga pentru el. Raspunsul, ca de obicei, ne surprinde: la 16 ani, Patrick e capturat de piratii irlandezi si pus sa lucreze ca sclav la turmele de animale. Dupa 6 ani de pastorit prin Irlanda si de cercetat sufletul sau, cu rugaciuni si umilinta, ia hotararea de a se consacara lui Isus. Are o viziune cu un vapor care e pregatit pentru el, evadeaza si se intoarce acasa, in Britania, dupa o calatorie plina de peripetii. Aici intra in randul slujitorilor bisericii crestine si ... surpriza! Devine crestin misionar si se intoarce in 430 la prigonitorii sai, in Irlanda. Azi, Sf. Patrick e sarbatorit ca patron al Irlandei, caci multe a faptuit el: de la fiu de rege la cel mai umil pastor, a catehizat, a botezat, a slujit dezinteresat crestinismul.  
Irlanda si insulele ei dau o multime de sfinti misionari, de asezaminte crestine si de planuri de calatorie.  
  
Un exemplu ar fi Sfantul Brendan Navigatorul, care a trait intre anii 484 – 577 si care la 26 ani devine preot, ctitoreste numeroase manastiri, duce Evanghelia departe, departe tot cu barca. Un alt exemplu este Sfantul Columba (521-597), irlandezul care a crestinat Scotia.  
  
In 560, au loc conferinţe misionare la care au participat sfinţii Brendan şi Columba. Insula Iona era un stup de misionari care roiau. Să vă dau un exemplu. „Navigaţio” a lui Brendan nu este o poveste, ci adevăr curat. Pretenţia misionarilor irlandezi că ar fi ajuns în SUA în bărci deschise din piele de bou s-a dovedit a fi reală în 1976. Dar chiar şi înaintea lui Brendan au fost sfinţii Barrind, Mernoc care au vizitat acele pământuri. De la ei a aflat Brendan despre un ţinut bun de tot, departe peste apa cea mare. Povestea călătoriei lui, Navigaţio, a fost considerată o fabulă înflorită, nimic mai mult. Gândiţi-vă că 1000 de ani mai târziu, descoperirea lui Columb a fost o surpriză pentru toată Europa. Tim Severin, un explorator englez, căsătorit cu o profesoară de istorie medievală şi pasionat de navigaţie este atenţionat de soţia sa asupra faptului că Navigaţio conţine multe detalii geografice reale. Dacă nu ar fi o poveste? Şi Tim se hotărăşte să refacă expediţia intre anii 1976-1977.  
  
Sfântul Brendan este iubit în toată Irlanda şi reuşeşte să obţină ajutorul de care are nevoie: 54 de piei de bou întregi, fără zgrâieturi sau rupturi, tăbăcite natural, 40 kg de lanolină pentru a le unge, arbori înalţi, flexibili pentru scheletul bărcii şi catarg, modele din epoca lui Brendan găsite în arhive, meşter care să o proiecteze, echipă de curelari care să facă găuri în piele şi să treacă o şuviţă de piele prin ele astfel încât această lucrare din piele să ţină. În sfârşit, alţi 4 temerari care să înveţe să piloteze barca şi să se avânte spre America, via Groenlanda. Titanicul s-a scufundat, dar barca lui Brendan nu! Lovită de gheţari, sfâşiată, este cusută cu pieile de rezervă pe care le luaseră la ei. Ce bine că Tim a urmat întocmai povestea lui Navigaţio şi a luat cu el piei de rezervă. Mulţi au vrut să-i oprească, spunând că este imposibilă o astfel de călătorie: pieile vor putrezi şi se vor desface, găurile se vor lărgi şi apa va pătrunde în barcă, peşti răpitori vor fi atraşi de mirosul fripturii ce se plimbă pe apă etc. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Istoria este plină de surprize, de minuni pe care aproape că nu le credem.  
  
Nici biserica de la Roma nu sta degeaba si in 597 Papa Grigore cel Mare isi trimite misionarul, calugarul Augustin, la regele Ethelbert al Angliei, stiind ca e casatorit cu fiica regelui Frantei, o crestina. Si iata-l pe calugarul Augustin primul arhiepiscop de Canterbury, botezand primul rege al Angliei si demarand o crestinare oficiala a englezilor.  
  
Irlanda avea misiuni de la om la om, conform cu porunca:  
„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” Marcu 16:15,16  
  
Pe cand catolicismul lucra elegant, de la regele Frantei, prin fiica lui, la regele Angliei si la prima arhiepiscopie. Fiecare cu metoda lui.  
  
Tinta?  
Nu opere de arta marete, nu putere politica la palat, nu inaltarea numelui unui om.  
Tinta civilizarii este slefuirea caracterului uman, a inaltarii moralitatii, a bunului simt si a respectului. A imbunatatirii nivelului de trai prin a avea:  
- un corp curat  
- un oras curat  
- o minte curata  
- o inima curata.  
Referinţă Bibliografică:
Marea Britanie, romanii - Hoinari prin lume / Olivia Dumitru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2184, Anul VI, 23 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olivia Dumitru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olivia Dumitru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!