CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Relatare >  


Autor: Olivia Dumitru         Publicat în: Ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Demnitatea unei femei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Zaresc un petec de cer prin tavanul transparent al complexului AFI Cotroceni; nori albi, jucausi trec dintr-o parte intr-alta pe deasupra capului meu, in timp ce inaintez grabita spre patinoar – aici voi sarbatori ziua de nastere a copilului meu, impreuna cu alti doi colegi. Este prima data cand tatal sau lipseste, nu l-am mai vazut de peste cinci luni. Cumpar bilete, suc si ma asez pe margine pentru urmatoarea ora si jumatate. Ridic ochii spre cer si ii gasesc tot acolo - norii danseaza jucaus, in jurul meu sute de oameni vorbesc, patineaza, mananca, privesc, cumpara sau rad.  
  
Tin minte tabloul pentru ca atunci s-a petrecut ceva neasteptat si uitat demult pentru mine: m-am destins, m-am relaxat, am rasuflat adanc si peretii acvariului in care fusesem cufundata pana atunci s-au spart! Faceam parte din nou, dintr-o multime, un om intre oameni.  
  
Ca sa intelegeti de ce eram precum Pamantul devastat din povestea WALL-E , niciun lastar verde, nici pic de aer curat, niciun zumzet, nicio prietenie, va voi arata un alt tablou, mergand in timp cu peste un an in urma: eram intr-o excursie de o zi la munte, sot, sotie si copii. Zapada, brazi, padure, cer albastru, reteta sigura care ma imbata de fericire in copilaria si adolescenta mea. Pornim urcusul pe carare si fiul meu aluneca pe gheata; deodata, un potop de injuraturi violente se abat asupra noastra. Poate ca acesti copii ai mei s-au obisnuit, nu stiu ce-i in sufletul lor, dar eu am sangele inghetat si mintea blocata. Traversez kilometri de frumusete si nu ma atinge nimic. Ma uit la cer, ascult fosnetul brazilor, privesc paraie de poveste si tot ce simt e mohoreala si picioare inghetate. Padurea, care in orice situatie ma facea fericita, si-a pierdut puterea de vindecare, nu poate sparge globul in care sunt inchisa.  
  
O alta imagine: suntem in vizita la niste prieteni si ultima trasatura umana pe care am pastrat-o este aceea de a vorbi cu prietena mea despre orice, copii, educatie, concursuri, mancare. Sotul meu sta langa noi, nu langa celalalt sot ca sa discute. Ignor atmosfera, nu inteleg de ce e incarcata. Dar cum iesim pe usa, imi spune:  
- Daca mai vrei sa stau cu tine, in orice vizita vom merge, nu vei mai scoate un cuvant. Nu am putut sa comunic din cauza ta. Si nu ma vei mai contrazice niciodata. Vei executa tot ceea ce spun eu.  
  
Conditia mea era subumana si cobora din ce in ce mai mult. Sa nu credeti ca l-am implorat vreodata sa stea cu mine, insa asta este o alta poveste. Intelegeti, asadar, ce surprinsa am fost cand linistea mi-a coborat in suflet, privind norii purtati de vant... libertatea si imprevizibilitatea miscarii lor deveneau libertatea mea si imboldul meu de a trai. Auzeam conversatiile din jur, incepeam sa particip din nou la viata. Le-am zambit copiilor, i-am invitat la pizza si am simtit si gustul mancarii! Dupa inca opt luni, iata ca pot sa scriu, am reintalnit cuvintele!  
  
In decursul ultimului an in care m-am adaptat la viata de parinte singur, am primit ajutor vital de la prieteni, colegi, vecini apropiati, dar si sfaturi absurde, care ma indignau peste masura. Este greu de inteles ceea ce nu ai trait, adevarul ramane adesea ascuns intre peretii camerei celor doi soti.  
  
De ce anume are nevoie o mama singura?  
Raspunsul primit este hilar, un alt barbat!  
  
Argumente pro: intai si-ntai, barbatul vine cu bani; in al doilea rand, iti confera valoare in ochii copiilor tai, dovedind ca te mai vrea cineva pe lumea aceasta, chiar daca tatal lor te-a aruncat la cosul de gunoi; in al treilea rand, are forta fizica, cara bagaje, face cumparaturi, ridica saci cu ciment si butoaie cu varza; in al patrulea rand, barbatii sunt geniali la diverse reparatii – inlocuiesc becurile defecte, repara aspiratorul, amesteca tot felul de prafuri si iti repara peretele, ba chiar, deviruseaza computerul. In al cincilea rand, ai cu cine merge noaptea pe strada, seara la o terasa, ziua la strand; in al saselea rand, nu te vor mai ocoli prietenele casatorite, caci ce sotie isi invita prietena divortata?! Si nu in ultimul rand, pentru ca o femeie sa gandeasca rational, trebuie sa faca sex, altfel o ia razna.  
  
Daca acesta este adevarul, pot sa ma impusc!  
Inseamna ca eu, sotie atacata si mama singura, nu am nicio valoare in sine, sunt precum Luna, reflect frumusetea Soarelui!  
  
Un astfel de raspuns aduce furtuna in capul meu, starneste un uragan capabil sa mature pamantul, sa smulga copacii din radacini, sa invarta nisipul, sa zboare busteni si frunze si pietre!  
  
Din fericire, oamenii din jurul meu, sunt oameni de bine si au linistit cosmarul in care m-a adus omul ce a jurat in fata parintilor mei, a prietenilor mei, la primarie si in biserica ca va fi cinstit si credincios familiei pe care o intemeiaza.  
  
Multumesc colegilor de serviciu care mi-au verificat lucrarile atunci cand eu eram nedormita, nemancata si neatenta, multumesc sefului ca a inchis ochii la oboseala si incapacitatea mea de munca temporara.  
  
Copilul sa ma respecte pentru ceea ce sunt si ceea ce fac: il cresc. Si credeti-ma, un copil nu creste precum ciuperca dupa ploaie, adica singur. Alergi mult in jurul lui. Pentru ca tot ceea ce sunt si ceea ce am se invarte in jurul lui, de aceea sa ma respecte copilul. Nu sunt obligata sa le prezint barbati ca sa le castig admiratia. Sper ca si eu stralucesc de frumusete in ochii copilului meu, cel putin in calitate de mama care il creste!  
  
Multumesc prietenilor barbati si prietenelor care si-au trimis sotii sa-mi care kg de cartofi, ceapa, mere, detergent etc. Multumesc celor care mi-au reparat patul rupt, geamul spart, peretele stricat, caloriferul cazut, teava de apa sparta, bunatatea voastra este nepretuita.  
  
Multumesc tatalui care ori de cate ori a plouat sau a fost ninsoare, a venit sa ia cu masina si copilul meu, sa-l duca la scoala impreuna cu copilul lui, multumesc pentru ca fiul meu nu a ajuns cu pantalonii si ghetele ude de apa.  
  
Multumesc domnului care si-a intrerupt lucrul la peretii bucatariei mele si a spalat sufrageria de voma copilului meu, pe cand eu eram cu celalalt copill la spital, camera de garda, cu febra 40o. Un om singur uneori nu poate fi in doua, trei directii simultan. Ca un parinte sa-si poata permite relaxare si distractie, cineva trebuie sa alerge mai mult si mai bine. Pentru compasiunea umana de care a dat dovada acest barbat necunoscut, ii multumesc!  
  
Multumesc domnului care mi-a recuperat geanta furata din autobuz, alergand dupa patru hoti adolescenti. Un barbat adevarat nu sta si se uita cand o femeie este atacata, intervine!  
  
Multumesc prietenelor care m-au invitat la teatru, la o pizza, care mi-au oferit un parfum, o crema, o bratara, un tricou, un tuns. Atentia voastra mi-a incalzit inima!  
  
Multumesc familiilor care m-au primit in mijlocul lor si cu care am mers in excursii – doamnelor, pentru ca m-am simtit binevenita; domnilor, pentru ca nu au fugit de copiii mei galagiosi, vorbareti, curiosi, plini de intrebari.  
  
Multumesc prietenelor cu care am gatit impreuna o mancare, pentru ca apoi sa putem merge cu totii in parc; multumesc celor care mi-au luat copiii si au mai facut ceva lectii cu ei, ne-a bucurat timpul petrecut impreuna cu voi!  
  
Si multumesc copiilor mei pentru ca isi fac singuri lectiile, merg la cumparaturi, intind rufe, dau cu aspiratorul, spala geamuri, fac gem de mere. Va urez sa fiti niste oameni puternici, destoinici si fericiti!  
  
Nu sunt un crater selenar, nu sunt o banchiza de gheata, nu sunt lipsita de viata, frumusete, valoare sau ratiune.  
  
Poate ca sunt naiva, nu inteleg Planul lupului. Dar pana si un om naiv sau slab se afla sub protectia legilor din Romania – nu va fi furat, nu va fi atacat, in caz contrar infractorul este pasibil de pedeapsa.  
  
Fericirea vine acolo unde este dreptate si bunatate.  
Ce seamana omul, aceea sa culeaga!  
  
PS  
Este o vasta diferenta intre o femeie parasita de iubitul ei si una parasita de sotul si stapanul ei.  
Iubita a trait o poveste frumoasa, a respirat relaxata, a fost in al noualea cer, acum jeleste dragostea pierduta.  
Sotia-victima si-a cerut iertare pentru a-si linisti sotul, a respirat cu grija sa nu deranjeze si a visat la o normalitate ce nu a mai venit.  
Acum jeleste pierderile suferite si incearca sa redevina un om fericit.  
Cel putin, nu o mai tratati ca pe o iubita nefericita ce-si plange soarele, comoara, sotul plecat spre alte zari!  
  
Nu confundati categoriile! Priviti cu discernamant!  
Cea mai trista situatie este sa fii blocat intr-o casnicie in care esti batjocorit, fie ca esti barbat, fie ca esti femeie.  
  
Ca sa inchei intr-o nota umoristica, mai avem multe de invatat pe lumea aceasta. Numai fiul meu de clasa a doua, traieste cu impresia ca lumea e simpla si usor de descifrat. Zilele trecute il certam pentru calificativele de „Insuficient” primite pe caiet si ii spuneam sa fie mai atent, sa vina si el cu „Foarte Bine”. Raspunsul lui:  
- Dar bine, mama, iti dai seama ce plictisitoare ar fi viata daca as lua numai „FB” si nu as mai avea nimic de invatat, nimic de aflat? heart  
Referinţă Bibliografică:
Demnitatea unei femei / Olivia Dumitru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2169, Anul VI, 08 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olivia Dumitru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olivia Dumitru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!