CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Relatare >  


Autor: Olivia Dumitru         Publicat în: Ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Cand realitatea intrece fictiunea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu sunt un fan de literatura „fiction”. Nici nu filosofez prea mult asupra politicii mondiale sau nationale; daca as citi fictiuni despre popoare guvernate de conducatori tiranici, in primul rand mi-ar repugna ideea ca libertatea omului poate fi calcata in picioare, ca raul poate fi facut legal; in al doilea rand, nici ca m-ar interesa inventia unui minti omenesti in directia ilustrarii unei realitati urate: violenta, imorala, corupta, partinitoare, trista. Cred ca, pe undeva, am ramas la povestile cu zane. Si la credinta ca omul, singur sau ca parte integranta a unui grup, are sansa, are posibilitatea, are menirea de a face ceva frumos cu viata sa – fie educand copii, fie construind orase, vindecand bolnavi, cercetand misterele universului, luptand pentru pace si dreptate (politia, avocatii), sustinand prieteni, producand mancare, haine, scriind o carte ce aduce fericirea...  
  
Totusi, sunt fascinata de povestile reale, cele traite cu adevarat de oameni contemporani cu mine sau mai de demult. De ce? Dincolo de amprenta de autenticitate, de fiorul descoperirii unor trairi care au avut loc cu adevarat, deseori descopar ca mintea, fantezia mea nici nu ar fi putut concepe existenta unor asfel de „aventuri”. Normalul pentru o persoana din SUA este fantastic pentru una din ... Somalia, de exemplu. Copii americani care se lupta cu obezitatea traiesc simultan cu copii scheletici care mor de foame zilnic, doar ca pe alta coordonata geografica. Copiii care pot sa frecventeze o scoala de stat gratuita, copii odihniti, imbracati si mancati – aleg uneori sa fie obraznici cu parintii care ii cresc, nerespectuosi cu profesorii lor, violenti fata de colegii de clasa, cu un dialog obscen in pauzele scolare, cu atentia fixata pe ecranele cu jocuri sau whatsapp. Chiar daca nu va ganditi la ei, chiar daca par o fictiune pentru noi, exista copii care nici macar nu au posibilitatea de a manca, a se imbraca, a fi scoliti, a fi mangaiati in pace in casa lor de catre familiile lor. Pentru ei, noi suntem o fictiune! Sa ai posibilitatea fantastica de a-ti fi indeplinite nevoile de baza (hrana, educatie, siguranta pe strada, iubire in familie) si totusi sa alegi sa fii nerecunoscator fata de oamenii care te sustin, superficial in a-ti invata lectia, generator de conflicte cu apropiatii tai, iubitor de batjocura si imoralitate – suna a descriere extraterestra pentru cineva care nu are nici macar o felie de paine pe zi.  
  
Un alt exemplu este acela dintre Romania de azi si cea de ieri, cea socialista. O tanara din anii 1980 stia ca avortul este interzis, contraceptia descurajata, ca nu aveai voie sa dai examen la facultate, cursuri de zi daca erai insarcinata (in clasa a XII-a se faceau controale si daca erai insarcinata, ti se interzicea examenul de admitere, trebuia sa nasti copilul, apoi aveai posibilitatea unui serviciu, facultate seral sau fara frecventa). Te tineai de carte, te tineai de munca. Existau multe joburi si o mama singura isi putea creste cu demnitate copilul. Chiar daca ii murea sotul, mama avea serviciu, apartament, scoala era buna, posibilitati de angajare diverse, bilete de concediu pe buzunarul lor.  
  
Cu greu ti-ai fi imaginat o scena din ziua de azi: o fata de scoala generala care da buzna in apartamentul unui baiat de liceu, mama care incearca sa o izgoneasca, caci e ilegal sexul cu minori, tupeul individei de 13 ani care ii comunica ca tot ii ia baiatul, ca doar mama are serviciu si nu-l poate pazi non-stop, obraznicia fiului care ii arunca mamei in fata ca e popular, e cautat, e genial, e un succes la varsta de 17 ani, ce drept are mama sa-l dojeneasca? E cumva geloasa pe viata lor sexuala? Noi, mamele, suntem uluite de confuzia morala a copiilor, de gheata din inima lor: mama te-a crescut, ti-a linistit febra, ti-a pansat juliturile, te-a dus frecvent in parc ca sa nu mucegaiesti intre 4 pereti de bloc, s-a zbatut cu lectii de inot, baschet, cursuri de pictura, grafica, acum ca ai diploma de recunoastere nationala, ai si tupeu? Crezi ca daca a stat dupa tine cu trotineta in parc si nu a alergat dupa barbati nenumarati, e de dispretuit putina ei activitate sexuala? O umilesti in casa ei, cu admiratoarele tale minore? Vei fi tu un barbat adevarat si va fi partenera ta o femeie de incredere? Noi, mamele care va crestem, va spunem ca „NU” – din experienta, din intelepciune si din logica. Dar ce dureros sa rasplatesti asa mama care te-a crescut! Pentru orfanii de razboi din Afganistan, de exemplu, sunteti extraterestri. Pentru cei care duc dorul unei mame ca aceea descrisa mai sus, sunteti de necrezut. Si cea mai mare tristete este ca i-ai dat totul copillului tau, dar el a ales sa nu fie un om integru, un om demn.  
  
Un alt soc este acela ca am trecut de la doctori in fiecare colt al tarii, la rezidenti care consulta in camerele de urgenta ale spitalelor de copii din capitala. Daca nici capitala nu mai are suficienti doctori cu experienta care sa asigure garzile, ce sa mai zicem de provincie?! Azi, in capitalismul romanesc, daca nu ai bani (capital) ca sa-ti ingrijesti sanatatea, te chinui sau mori cu zile.  
  
O rusine imensa consider ca este traficul de persoane din Romania. E o realitate faptul ca acesta s-a intensificat dupa 1989. Se pare ca RSR isi proteja mai bine femeile si copiii. Cititi cartea Ianei Matei „De vanzare: Mariana, 15 ani” pentru cateva informatii in plus. Lipsa locurilor de munca ca sa-ti poti castiga o existenta in mod cinstit, libertatea de miscare a retelelor de traficanti, pedepsele mici date in instanta, coruptia din justitie, scurgerea de informatii catre raufacatori, faptul ca omul care ar trebui sa aplice legea frecventeaza si el bordelul ilegal, prin urmare cum sa pedepsesti pe cel care te are la mana cu probe incriminatorii, toate acestea sunt o rusine. Ca sa faci dreptate, trebuie sa iubesti dreptatea. Sa fii un om cu inima curata, nu unul care ranjeste cand vede o fata agatata pe strada. Nu e distractiv, e atac, agresiune. Nicio victima a violentei nu a cerut asta. Si nu trebuie sa fii expert in arte martiale, absolvent de Academie de Politie, doctor in stiinte sociologice sau cascador. Priviti la Iana Matei, o femeie maruntica, care nu face karate, nu trage cu pistolul si nu are averi fabuloase, dar care a furat sclave sexuale de la pestii lor, le-a oferit un adapost, consiliere, ba chiar le-a insotit la tribunal sa depuna marturie impotriva a numeroase retele de traficanti romani si internationali. Numai imaginandu-mi scena, si imi vine sa zambesc: Iana, in masina ei, asteptand o sclava sexuala in fata Postei din Calarasi. Fata iese din cladire si se arunca in masina Ianei, care goneste spre Pitesti; dupa ele, stapana ei, o babornita cu 2 baieti ce traficau fete in Romania, Turcia, Spania. Cum e posibil ca statul roman sa nu poata lichida macar retele de dimensiunea acesteia, e uluitor! Ce sa mai spui de clanurile imense, bogate si inarmate? Audi reuseste sa scape de urmaritorii acestia amarati. Inculti, rai, putini, dar stiti ce? Cu tupeu! I-au luat numarul de inmatriculare si au reclamat-o la politie pentru rapire de persoane! Politia suna fugara s-o certe, dar raspunde Iana. Adevarul e unul, albul e alb si negrul e negru. Cine e victima? Cine trebuie aparat? Pestele sau minora fugara?  
  
La 15 ani, fata are urmatorul trecut: luata de babornita de la parintii ei care nu i-au oferit un camin sigur, pusa sa lucreze in piata 3 luni, apoi trimisa la produs in Turcia. Politia de acolo o recupereaza si o trimite in Romania. Cine o astepta in aeroportul Otopeni? Vreun roman care s-o protejeze? Tot babornita cu fiii ei care o vand in Spania, zbor direct. Fata reuseste sa-si cumpere medicamente si incearca sa se sinucida, nu reuseste, dar e prea ametita ca sa fie trimisa pe trotuar, asa ca pestele ii aduce clienti in camera. Sa ai 15 ani, sa fi fost torturata, sa fi incercat sa te sinucizi, sa nici nu fi iesit bine de sub influenta medicamentelor si sa dai ochii cu urmatorul client! Bine ca acesta, un tanar spaniol, sesizeaza tineretea si disperarea fetei si il apuca cheful de aventura: o ia, o pune intr-un autocar cu destinatia Romania. Cine o asteapta? Babornita, care o trece la produs in Calarasi, o casatoreste cu acte false pentru a-i schimba numele si a o trimite iar in Turcia. Dar fata reuseste sa-si previna binefacatorul spaniol, care contacteaza un avocat. Ce-i de facut? Apelam la Iana Matei.  
Adica Politia turca te scapa de proxenet, clientul spaniol te fura de la pestele care abia te-a cumparat, iar politistul roman te cearta ca ai fugit si vrea sa te redea stapanului de sclavi!!! Tare, nu? Asa ca Iana explodeaza:  
„- Ba, nenorocitule! Minora pe care chipurile am rapit-o este exploatata sexual ca prostituata, stiai? De ce-i aperi pe indivizii aia? Macar ti-au spus ca au constrans-o sa se casatoreasca cu un necunoscut?  
- Habar nu am despre ce vorbiti! Tot ce stiu este ca am o plangere de rapire.  
- Zi-mi cum te cheama, sergent!  
- .....”  
  
Acum, hai sa fiu corecta: nu e vina omului din politia romana, caci el nu e conectat la o baza de date nationala ca sa stie ce se petrece in ograda proprie, poate ca nu are infrastructura necesara.  
  
Dar recunoasteti, Iana Matei rocks! Aici gasiti premiile obtinute:  
2005 Camera Lorzilor, Londra: „Abolitionistul anului”  
2007 Departamentul de Stat, Washington: „Eroul anului”  
2008 revista Avantaje, Bucuresti: „Femeia anului”  
2010 Readers Digest: „Europeanul anului” (primul roman care primeste acest premiu)  
2011 Revista Click, Bucuresti: „10 femei exceptionale”  
2012 Asociatia Culturala Udine, Italia: „Ator Pal Mont”  
  
Un ultim exemplu de lumi paralele: Coreea de Nord si de Sud. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand Germania si Japonia au fost invinse, micile tari au fost impartite intre marile puteri. Asa cum Grecia a ramas in sfera capitalista, Romania a cazut in cea socialista. In plus, parti din Romania au fost luate: Basarabia, Bucovina. De asemenea, Germania a fost taiata in doua: prin capitala trecea zidul Berlinului, zid ce despartea capitalismul de socialism. A existat pana in 1989 Republica Democrata Germania si Republica Federativa Germania. Acum sunt unite, prapastia economica creata in cei 40 ani de separare a fost trecuta cu bine. Anul 1989 a maturat Europa, scuturand guvernele pro-comuniste din Germania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Romania. Dar exista un stat care a ramas schingiuit: Coreea.  
  
Timp de 1300 de ani Coreea a fost un stat unificat, apoi a cazut sub dominatie japoneza in 1910. In august 1945 Japonia capituleaza, se sfarseste al doilea razboi mondial. Interesant este faptul ca exact cu o saptamana inainte, trupele sovietice au intrat in nordul Coreei sa o „elibereze”. La sud erau americanii. Acum, ca sa nu supere aliatii rusi, la Washington americanii au hotarat soarta Coreei – au tras o linie pe paralela 38 si au zis ”la nord sa fie rusii, la sud americanii”. Vai tie, tara mica, victima a japonezilor, apoi victima a negocierii ruso-americane! Nimeni nu te-a intrebat daca vrei sa-ti desparti poporul in doua lumi diferite. Pacea ruso-americana este o lovitura de ciocan data in capul Coreei din care nici acum nu si-a revenit. Ba chiar, au avut si un razboi de 3 ani intre 1950 si 1953 intre Nord si Sud cu 3 milioane de morti si granita a ramas batuta in cuie. Cititi exceptionala carte a jurnalistei americane Barbara Demick „Nimic de invidiat” care a luat in 2010 premiul de non-fictiune al BBC. Sunt povestile a sase refugiati din Coreea de Nord care s-au stabilit in Sud, o prapastie ca intre Pamant si Luna. Mi-am propus sa scriu maxim 2 pagini, asa ca scurtez; voi alege cateva exemple care sunt pentru noi mai ceva decat Harry Potter, Jocurile Foamei, Divergent etc. Noi, cei care avem magazinele ticsite cu mancare, haine colorate, curent electric, carti, pixuri, filme, baruri. Puteti sa va imaginati o tara in care un ofiter de marina priveste o unghiera americana si e uluit de tehnologia realizarii ei; o unghiera i-a vorbit despre prapastia economica si a hotarat sa fuga din tara. Exista Politia Standardelor Publice, nu aveai voie cu becuri mai mari de 40W, resouri etc. Incaltamintea era numai din plastic sau panza, nu din piele, caci nu sunt animale. Culorile hainelor sunt gri, negru, indigo; alte vopsele – mult prea scumpe, iar rosu e pentru partid. In 1988, saptamanal fiecare familie trebuia sa predea o galeata plina cu excremente umane, pentru ingrasamant in agricultura (nu existau destule vite care sa produca ) altfel, nu primeai ratia de mancare. Nu mergi pe bicicleta daca esti fata, nu te tii de mana cu un baiat, nu te saruti in public nici macar cu sotia. Un absolvent de facultate tehnica la 26 ani a trebuit sa citeasca pe ascuns un manual chinez de scoala gimnaziala ca sa afle cate ceva despre anatomia umana. Pentru ei, o viata sexuala era normal sa inceapa la 30 ani, cand aveai voie sa te casatoresti, dupa ce ti-ai slujit patria.  
  
Inainte de 1990, Kim-Ir-Sen dadea cate 70kg varza/adult/an, 700 gr orez/adult/zi, putin ulei, fasole. De ziua presedintelui tarii, puteai primi carne de porc sau peste sarat si dulciuri.  
  
Dupa 1990, est-europenii si chinezii au incetat sa mai subventioneze statul prieten Coreea de Nord, adio curent electric de la rusi, ingineri de constructii nemti, mancare din China, specialisti cehi, sapun si antibiotice etc. Acum, ca toate aceste tari s-au orientat spre o economie capitalista, cine sa mai acopere pierderile Coreei? Asa incat, lumina s-a taiat, apa a incetat sa mai curga la blocuri, fabricile s-au inchis si toate utilajele au fost topite si refolosite pe piata neagra, tot poporul cauta mancare. Au ros coji de copac pe vremea cand noi descopeream incantati cerealele Nestle, au terminat toate broastele din regiunea Chongjin, nici picior de catel nu mai era pe acolo, prindeau insecte, vrabii, fierbeau buruieni, rasneau coceni de porumb iar noi mancam iaurt cu fructe, sarmalute. Orezul fiert in apa si atat, ar fi salvat atatia oameni de la moarte! De ce n-am stiut, de ce nu am gasit una dintre organizatiile de profil care acorda ajutoare umanitare?!! Binecuvantate fie aceste organizatii, acesti jurnalisti si toate bisericile Coreei de Sud care legal sau ilegal ajuta Nordul.  
In 1999 s-a infiintat un campus pentru refugiatii din Nord (Luna) ca sa se adapteze la viata din Sud (Pamant) in care stai 3 luni si inveti cum sa cumperi ceva, engleza, cum functioneaza societatea. Test de absolvire: intr-un mall au primit bani si au fost invitati sa-si cumpere pranzul. Ce sa alegi intre McDonalds, Pizza, carne de vita etc? Toti si-au cumparat taitei! Era tot de stiau, aveau incredere si li se parea raiul pe pamant.  
  
Acelasi popor, aceeasi limba, aceeasi istorie milenara si iata ce poate face in 50 ani o granita trasata pe paralela 38 la Washington: un abis ca intre Pamant si Luna.  
  
Concluzii:  
  1. Tot ce e normal pentru mine, poate fi fantastic pentru altcineva.
  2. Exista Drepturi Fundamentale ale Omului, ce ar trebui respectate.
  3. Fii recunoscator pentru ceea ce ai.
  4. Nu rata ocaziile de inflorire.
  5. Fii modest.
  6. Impreuna-simtirea: adu-ti aminte de oamenii reali de pe Pamant.
Daca vrei adrenalina, nu e nevoie de „Jocurile Foamei”, fii voluntar la Iana Matei sau sponsorizeaza victimele foametei sau ale razboiului.  
Informeaza-te despre aceste adevarate eroine, nu doar despre vedetele Cancan. Viata reala este la un pas de tine, tulburatoare, surprinzatoare. Uneori, la un click distanta: Reachingout a Ianei Matei.  
Referinţă Bibliografică:
Cand realitatea intrece fictiunea / Olivia Dumitru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olivia Dumitru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olivia Dumitru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!