CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  



SĂ DUSE DREACU’ SOCRU’ MARE…
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SĂ DUSE DREACU’ SOCRU’ MARE… 
  
Autor: Nae de la Morunglav 
  
— Bă fraților, voi știți cum a beut fiu-meu ăsta până pă la vreo 24 dă ani? Vă spun drept, a beut dă răbdau boii dă sete, cum se zice pă la noi. Cred că nici nu știa gustul apei, ce mai. Într-un an mi-a băut toată zeama din tescovină, că vinul îl dusesem la văru-meu Gheorghe, că trăgea mama să moară și m-am gândit că dacă nu ascund vinul, îl bea pă tot fiu-meu Gogu, dă n-am cu ce s-o mai îngrop pă biata mama. Una peste alta, bea dă uita și numele satului, ce mai. M-am vorbit și eu cu muierea asta a mea, ne-am gândit, ne-am chibzuit până ne-am împogodit. Am hotărât să-l ducem pe Gogu la dezalcoolizare, că altfel se duce pe lumea ailaltă de tinăr, dă ne facem de râs în sat, că n-avusărăm grijă de el, ca părinți. 
  
Zis și făcut. Mai bine nu-l mai duceam, fi-ne-ar capul al dracului, că poate nu mai ajungeam în situația dă azi. Ei, să vezi tu, măi vericule, că acilișea la spitalu’ dă glumeți, la ăia dă cară apă cu ciurul, o întâlni pe nevastă-sa asta, că era angajată ca asistentă. Ce făcu asta cu el, ce nu făcu, că-l zvidui dă beutură. Îl zvidui dăfinitiv, ce mai. Dă cinci ani nu mai bea nici-un strop dă alcool. Nici dă bere nu să mai atinge. Făcu și școala dă pompieri și e angajat la stat acum. Da’ vezi tu, bă neică, toate are un preț pă lumea asta. Așa și cu Gogu al meu. Ca să scape dă beutură, ete că să pocăi. Păi da, adică trecu la ăștia, la aventiști, să dete cu papistașii, ce mai. Că așa este nevastă-sa asta. Acum, dacă făcu și școală, ajunsă mare pă la ăia, că e un fel de popă de-al nostru. Cică e pastor. Dar eu tot cred că a învățat să se facă pastor, ca să nu plătească zeciuiala aia a lor, că e zgârcit din cale afară. Nu ți-ar da un strop dă apă, chit că te vede că mori de sete. Chiar dacă n-ar avea ce mai face cu apa. În schimb dacă e să apuce ceva, e în stare să apuce cu zece mâini. Cred că seamănă cu tata lu’ mă-sa. Cu socru-meu, de. Că ăla era renumit în sat. Zicea lumea că e al dracului dă n-are pereche. Era din ăia care dă cu țărână în dodoașca mă-sii. Așa și Gogu al meu. Păi, uitați-vă și voi, băi fraților, hal dă nuntă. M-a făcut dă râs în tot satul. N-ai tu o sticlă de beutură pă masă, cu care să-și umezească gâtlejurile nuntașii. Numai suc și apă e pusă pă masă. Că majoritatea invitaților e aventiști. 
  
—Păi, măi nea Costică, și noi ăilalți, colegii lui și ăilalți care nu sunt adventiști, ce facem, ce bem și noi? îndrăzni un pompier mai bătrân, Mișu Pleampă, coleg cu ginerele. 
  
—Uite, bă neică, mai la vale câteva case este barul lui Ilie Chiolhan. Mâncăm aici la masă și mergem și bem la bar. Mă duc și vorbesc eu cu el să treacă tot ce consumați pă o listă și pă urmă plătesc eu toată consumația. Ce dreacului să mai fac acum?! Trebuie să fac ceva, să fie bine și pentru ăia care mai și drojdesc la nuntă. 
  
…………………………………………………………………………………………….. 
  
A doua zi, pe la ora 16.30, Ionuț al lui Leana lui Mestecău – Pișpirică, după cum îl poreclea lumea, alerga de-i sfârâiau călcâiele către casa asistentei medicale din sat, Floarea lui Burete. Când a ajuns la poarta femeii, Pișpirică a început să răcnească din toți bojogii din spatele gardului înalt: 
  
—Tanti Floareeee, tanti Floaree! 
  
După vreo câteva minute femeia a ieșit la poartă îmbrăcată, ca pe acasă, cu un capot înflorat: 
  
—Ce-ai, mă Pișpirică, de strigi ca apucatul? Ce s-a întâmplat? 
  
—Tanti Floare!… tanti Floare!… hai repede, că să duse dreacu’ socru’-mare!... îi răspunse copilul răsuflând sacadat din cauza efortului făcut. 
  
— Care socru-mare, măi?... Nea Costică al lui Potaie?! 
  
— Da, tanti Floare! Muri la bar la nea Ilie Chiolhan. 
  
— Păi de ce? 
  
— Păi cică aseară la nunta lui Gogu, a lu’ fiu-său, toți oamenii care nu erau papistași sau aveniți din ăia, și care vrură să bea băuturi cu alcool, fură trimiși de nea Costică la barul lui nea Ilie, ca să bea acolo pă caiet, că plătește astăzi nea Costică. 
  
— Ei și?! 
  
— Păi, zice că Gogu, ginerele, după ce strânse darul, își luă mireasa și toți banii de la nuntă și plecă, lăsându-l pe nea Costică cu ochii în soare. 
  
— Așa, și???! 
  
— Păi aia e, că nea Costică să duse la nea Ilie la bar, ca să vadă câți bani are să dea pentru beuturile consumate de nuntașii care nu erau aveniți din ăștia… 
  
— Adventiști. 
  
— Ei, așa cum le zici matale. 
  
— Bun, și?! 
  
— Păi, nea Ilie scose caietul și i-l arătă lu’ nea Costică, și î-i spuse că au beut oamenii ăia de aproape de cincizeci de milioane. 
  
— Păi, și ce?! 
  
— Ei, când află, bietul nea Costică căzu din picioare, făcu infract și muri. Și atunci muma mă trimise la matale să te chem, ca să vii până acolo, ca să vezi matale dacă nea Costică e mort dă tot sau să preface, că când plecai eu încoace nu mai bâțâia deloc. 
  
— Aha! Hai că mă schimb și vin imediat. Auzi, măi Pișpirică?! 
  
— E?! îi răspunse năzdrăvanul cu o jumătate de gură. 
  
— Dar pe fiu-său, pe ginere, nu-l sunară să-l anunțe? 
  
— Ba-l sunară, tanti Florico, da’ nu răspunse nici de-al dracului. 
  
— Halal! 
  
Referinţă Bibliografică:
SĂ DUSE DREACU’ SOCRU’ MARE… / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2852, Anul VIII, 22 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!