CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  


Autor: Nicolaie Dincă         Publicat în: Ediţia nr. 2682 din 05 mai 2018        Toate Articolele Autorului

NU CĂ VREAU SĂ SPUN, DA` ZIC(!?)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La treaba aia cu "decrețeii", măi puișorilor de peneliști scoși la incubator, m-ați cam lovit în "amoarea mea" proprie și personală.(?!) Așa că am să vă zic vreo câteva... ( Va urma!) 
  
SĂ REVENIM DE URMARE(?!) 
  
Cred că văru’ Ceașcă-ciuruitul, în ultimele clipe, când i se derula filmul vieții, pe rapid înainte, prin fața ochilor minții, printre multiplele regrete care i-au ars retina sufletului, a fost și acela că a semnat manu propria decretul care a permis generației mele să se nască și să participe efectiv la creșterea demografică dar și la dezvoltarea țărișoarei. Am crescut cum am putut și noi, ne-am dezvoltat cum am reușit și noi, ne-am zbătut și am învățat să ne adaptăm din mers, ne-am creeat propria idée de libertate, păstrată cu sfințenie în sufletele noastre. Majoritatea am sperat, în cotloanele ascunse ale gândurilor noastre, că vor veni vremuri mai bune pentru toți. Și am așteptat, am așteptat, am așteptat până într-o zi rece de sentimente când am răbufnit cu toții. A însemnat începutul sfârșitului pentru sistemul social în care ne născusem și coborârea de pe piedestal a falsului demiurg care ne crease prin semnătura sa. De-asta cred că a regretat gestul său, în ultimele clipe ale vieții, cel sacrificat în ziua de Crăciun. Gest profund creștinesc?!!! 
  
După simulacrul de revoluție–mișcarea asta populară orientată de unii deștepți ai acelor vremuri către direcția pe care au vrut-o ei– generația asta a mea a luat-o de la zero cu înțelegerea zorilor noii democrații originale, care se aplica pe spinarea noastră a tuturor. Am strâns din dinți din nou și am mers înainte, încercând după puterile noastre să salvăm ce se mai putea salva din ceea ce a rămas de pe urma sistemului socialist. Am încercat să ne creștem copiii, învățându-i respectul cuvenit celor mai în vârstă și valorilor reale ale vieții: țara, familia, prietenii, omenia, munca, educația etc. 
  
Multe dintre gunoaiele ieșite la suprafață, din tenebrele nesimțirii, pe valurile învolburate ale rebeliunii populare, au reușit să se orienteze mai bine și în doar câțiva ani au adunat averi incomensurabile organizându-se în cârdășii trans-naționale împreună cu alții de teapa lor. Cum nu era de ajuns că au spurcat viața publică a țărișoarei, probabil și pentru a-și face liniștiți mendrele după placul lor, investind grămezi de bani câștigați nesperat de ușor, au pătruns și în viața politică a României. S-au tras unul pe celălalt către vârfuri și și-au perpetuat în asemenea poziții progeniturile, așa încât, la aproape trei decenii de la așa- zisa revoluție, clasa politică seamănă foarte bine cu Cloaca maxima. 
  
Unele dintre progeniturile acestor politicieni de doi bani găuriți s-au pomenit foarte facil pe niște poziții înalte, astfel încât chiar au crezut că au fost născute doar cu acest scop și că, de la înălțimea poziției lor vremelnice, pot să spună ce vor, despre cine vor. Așa au fost învățați ei din familii. Cel mai apropiat exemplu este al unei pițifelnice, a cărei inteligență o ghicești ușor citindu-i privirile goale, exemplar care în asentimentul altor tineri de bani gata ca și ea, s-a pomenit bălmăjind cu prețiozitate aprecieri denigratoare(?!) la adresa generației mele, în numele generației sale. Una din motivațiile gestului ei a fost bine-nțeles aceea că așa a auzit ea de la Mutulică din capul satului. Așa a zis Sfinxul din(tre) Buc(i)egi și dacă a zis ăla așa, păi atunci e lege, e cutumă, e axiomă, e Dumnezeu. Dacă tu, duduie ești reprezentanta generației tale, cea care se presupune că urmează să conducă această țară pe viitor, atunci vă spun sincer că eu cred că ne-am dat dracului. Toți!... Eu tot mai cred că zăpăcita asta mică de la amesteco-liberali nici nu știe prea bine ce a spus și că a făcut-o doar pentru că îi place să se audă vorbind sau pentru că i s-a părut ei cool, în momentul eliminării pe mestecătoarea sa a inepțiilor respective. Evident că a fost susținută imediat după aceea de toți tinerii de aceeași teapă ca si ea, care și-au dat coate și au murit de ciudă că nu le-a trecut lor prin terte-sfeclele puse deasupra gâturilor asemenea grozăvie. 
  
Ce știți voi despre decrețeii mei, măi guguștiucilor? Ați gustat cumva vreo feliuță de socialism multilateral dezvoltat amestecată prin salamul cu soia sau prin ciorba japoneză de takimuri–așa cum am făcut-o noi, ați învățat la lumânare–cum am făcut-o noi, ați stat de la ora 5 la coadă la pâine, cu traista în mână, cu cartela în buzunar și cu libertatea ascunsă în cap, cu speranța de a mai prinde și niște cornuri – atât de necesare atunci pentru completarea necesarului de carbohidrați? Ați muncit cu noi, în școli și în licee, pe terenurile desțelenite sau pe șantierele patriei, ați făcut armata de la 18 ani–ca majoritatea celor pe care îi luați acum în tărbacă? Nici nu cred că ați fi rezistat, marea voastră majoritate, la condițiile din armată, cum sunteți obișnuiți să vi se aducă totul pe tavă. Nu ați fi suportat ordinea și disciplina de acolo, care te instruia de așa natură încât după un an și jumătate de serviciu militar salutai și copacii și îi răspundeai mamei tale cu: „ordonați?” și „am înțeles!” 
  
Noi am plecat de la 14 ani de acasă și am fost obligați– volens, nolens– să învățăm să ne descurcăm singuri în viață, să muncim, să ne instruim, să ne închegăm familii, pe care să le întreținem prin puterile noastre, nu cu bani de la tata. Generația mea nu a așteptat cu mâna întinsă pomană de la stat, nu a primit indemnizația de șomaj, pe care azi foarte mulți dintre voi o așteptați ca să aveți ce mai drojdi prin cluburi. Nu! Noi am muncit cu adevărat. Așa că nu putem să acceptăm persiflarea voastră– „harneala” , după cum peiorativ o numiți voi–pentru că nu aveți voi căderea să ne judecați pe noi. Nu vă recomandă nimic în acest sens. 
  
Nu mai vreau să intru în amănunte. Nu știu de ce, dar am așa o bănuială că marea voastră majoritate nu vă cunoașteți nici înaintașii politici și nu cred că aveți cunoștințe temeinice nici despre doctrinele politice. Sunteți practic niște veleitari. Dar asta este o altă discuție. Valoarea voastră se va vedea când veți da piept cu votul alegătorului. Indiferent din ce partide faceți parte, atunci veți fi puși în ipostaza zicătoarei românești venită din străvechime:„ Cacă, lupule, ce-ai mâncat!” Și atunci să vă văd. 
  
P.S. Mă mai gândesc dacă meritați să vă salut. Depinde de voi și de ce veți face pe viitor. 
  
Referinţă Bibliografică:
NU CĂ VREAU SĂ SPUN, DA` ZIC(!?) / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2682, Anul VIII, 05 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!