CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  



VIITORII SENZATIONALI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VIITORII SENZAȚIONALI 
  
de N.T.DINCĂ 
  
Îi poți vedea zilnic în decorul sumbru al speluncilor și al „bombelor” de cartier, luptându-se cu bidoane de bere ieftină sau sorbicăind tacticoși spirtoase în genul „adio mamă!”, „bei-aci-și-mori-acasă”, „ cimitirină” sau altele de aceeași proastă calitate, până când li se tulbură vederile și mințile și se lasă purtați de vise bahice pe alte tărâmuri. 
  
Sunt trecuți de 30 de ani sau sunt foarte aproape să împlinească vârsta asta și îi recunoști ușor după alură, întrucât foarte puțini dintre ei fac excepție de la regulă, poate tocmai pentru a o confirma. Sunt de obicei costelivi, cu aspect de găină otrăvită, încearcă să pară serioși și între ei se încurajează reciproc în sensul normalității comportamentului lor. 
  
Se înțeleg și se acceptă cu generozitate când, mai mulți odată sau pe rând, mai fac câte un scandal în local, sparg mese ori sticlărie, mai iau sau mai primesc cu seninătate pumni sau picioare, mai fluieră după câte o femeie, dornici să atragă atenția celorlați cât de macho sunt ei și să scape de povara gândului că sunt sătui de atâta „gioco di mano” practicat acasă. Fac planuri și își promit solemn că peste o săptămână se vor angaja, că „gata, nu se mai poate!” deși marea lor majoritate nu au muncit deloc iar alții au muncit, în toată viața lor de până acum, numai câteva secunde până au constatat că munca e grea și că îi obosește peste măsură, provocându-le stări de rău permanent. Dar, din păcate, răbufnirile astea de ambiție personală sunt foarte firave și la fel de sonore ca un pârț de iepure mort. 
  
Cum se trezesc a doua zi au și uitat de promisiuni iar singurul lor gând mai important este acela de a băga ceva la maț, din ceea ce au gătit bieții părinți pentru odraslele lor. Apoi încep să-și frământe mințile pentru rezolvarea altei probleme existențiale pentru ei– cum să ciordească, de pe la aceiași părinți ori de la alte rude mai înstărite, câteva parale pentru a-și cumpăra câteva țigări și pe cât posibil și ceva de „machială”, binențeles, toate de cea mai joasă speță. Ăsta e ritmul cotidian al vieții lor jalnice. 
  
Patronii localurilor publice în care își fac veacul astfel de „sugativi” i-au acceptat încet-încet și îi cunosc pe fiecare în parte, că doar le sunt clienți fideli, nu? Ba chiar au atâta încredere în unii dintre ei, încât le dau țigări, băuturi și alte produse pe datorie „până ia mami banii” sau „până îmi trimte soră-mea/ frate-meu din străinătate” . Până la urmă asta este treaba comerciantului respectiv. El trebuie să câștige, exploatând viciile consumatorilor săi. 
  
Se schimbă însă treaba și nu mai este în regulă, din punctul meu de vedere, când unor asemenea specimene trebuie să le asigurăm noi traiul. 
  
Păi cum adică?!! În toată existența lor de libărci atrofiate ei n-au muncit nicio secundă, unii nici măcar nu știu unde se află Oficiul Forțelor de Muncă și cu ce se ocupă acesta și numai ideea de muncă le dă dureri de cap, iar când se îmbolnăvesc, statul, la bugetul căruia cotizăm toți ceilalți, trebuie să-i îngrijească și pe acești păduchi? Și dacă ar fi vorba de îmbolnăviri ușoare, care se rezolvă cu cheltuieli mici, mai treacă-meargă. Dar bolile de care se îmbolnăvesc golitorii de clondire sunt grave, necesită tratamente scumpe și de lungă durată (ciroze, TBC, cancer etc). Unii dintre ei din cauza „mitilicului” își pierd vederea, dau în artroze, li se taie câte un picior, devin infirmi. Alții dorm pe străzi, sunt călcați de mașini sau le degeră picioarele, le sunt amputate– alți infirmi. Și în felul ăsta ne trezim puși în situația că pentru oameni care nu au muncit nici măcar o zi întreagă în toată existența lor lamentabilă, statul trebuie să plătească bani grei pentru a-i întreține. 
  
De parcă nu ar fi suficient că dă o grămadă de bani pentru a „întreține” în puscării șnapani numai buni de muncă, mai trebuie să plătească și pe acești infimi ai propiului lor suflet. O să mi se spună că statul nu le oferă alternative. Pe bune? Păi se mai înghesuie cineva să se angajeze. Nimeni. Nici acum când acelaș stat plătește destul de bine banii de chirie în orașul în care te vei muta cu serviciul, dacă acesta este la peste 50 km de locuința celui care se angajează. Ba unii angajatori oferă și mese gratuite. Zilnic! 
  
Peste zece-cincisprezece ani paraziții ăștia vor împlini vârsta de pensionare și vor constata că au o pensie de nimic. 
  
Dar asta nu va rămâne așa. Nu! Vor da năvală reprezentanții mass-mediei, avizi după senzațional, să ne spună ei atunci că „ vai, sărmanii!..., neajutorați!..., cum pot trăi?..., că statul nu face- nu drege... că hoha!... că etecetera-etecetera!...” 
  
Ca și azi se va încerca sensibilizarea maselor și a decidenților prin intermediul presei, numai și numai pentru ca vreun jurnalist intreprid să se laude cu reportajul zguduitor pe care l-a realizat, cu povestea lacrimogenă pe care a amplificat-o pentru a obține efectul scontat. Dar nu va încerca nimeni să cerceteze trecutul unor astfel de cotarle, să vadă cât și dacă au muncit în toată existența lor de râmă. Nu va fi nimeni curios să vadă dacă indivizii respectivi au dat ceva în schimb societății care îi îngrijește. Cred că ei-între-ei, aceste rebuturi umane, după ce se mai și matrafoxează cu trăscău, se laudă, la modul cel mai abject, cu felul în care au reușit să ducă de nas serviciile de asistență socială– în principal și pe noi toți ceilalți, în subsidiar. Să intuiești asta, să bănuiești una ca asta e dureros și deranjant. Îți provocă un sentiment de revoltă, amestecat cu o furie neputincioasă și cu o repulsie pe care o ții cu greu în frâu. Am descris melanjul de sentimente care mă încearcă acum, când scriu rândurile astea. Vă mărturisesc că uneori, când mă uit în ochii unor asemenea „viitori senzaționali” parcă le ghicesc în străfundurile privirilor, pitulată printre hălăciugurile retinei, o nuanță de râs interior, de șmechereală bine disimulată, ceva în genul:„ 'ți-ai dreacu de fraieri!” . Cred că și ei îmi citesc privirile...Și nu le place deloc ce văd. 
  
Referinţă Bibliografică:
VIITORII SENZATIONALI / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2512, Anul VII, 16 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!