CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Năstase Marin         Ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Mărțișor - roman fantastic - Cap.1
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul I  
  
Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărţişor

Într-o seară de april m-am aşezat pe o bancă sub caişii înfloriţi. Era de acum târziu şi zgomotele se subţiau, se răreau şi se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de linişte.  
  
Autobuzele sfâşiau din ce în ce mai rar pânza subţire a liniştii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.  
  
Numai Zefirul o tremura uşor, jucându-se sprinţar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate şi fragile. Şi cum savuram dulceaţa liniştii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud nişte şoapte:  
  
- Hei , Don Juan de baltă, mai uşor cu sărutatul, că ne-ai sfâşiat rochiţele; abia ne-am pus strai de sărbătoare şi tu ni l-ai rupt! Cum o să mai mergem în starea asta la balul fluturilor de argint? Stai cuminte şi spune-ne din nou basmul lui Mărţişor şi al Primăverii!  
  
- Am să vi-l spun, dar să vină Ceasul Liniştii Depline. Până atunci, am chef să mă joc cu voi şi să vă sărut.  
  
O, ce clipe fericite! Pasămite, auzisem cum florile de cais certau Zefirul, iar acesta va spune o poveste la ,,ceasul liniştii depline”. Când o să vină ceasul ăsta? Întâmplarea mi-a stârnit curiozitatea şi am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caişi, până va sosi acel ceas, ca să aflu minunata poveste.  
  
Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de paşii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică şi… în sfârşit… aşteptarea nu mi-a fost zadarnică.  
  
La miez de noapte, în ploaia de petale şi lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopţilor de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori.  
  
La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care ţâşneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri şi poale. Zâmbea tot timpul şi arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit… Deodată, aleile, strada şi piaţa din faţa magazinului s-au umplut de bănci capitonate cu iarbă moale ca mătasea. Apoi începură să vină din toate părţile tot felul de jivine şi păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile pe bănci.  
  
Chiar şi banca pe care şedeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-şi facă loc.  
  
Îmi dădu brânci şi un iepuraş, care tot bălăbănea din lăbuţe şi mişca neîncetat din urechi, foindu-se întruna.  
  
Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs.  
  
Lângă urs se aşeză un purcel ce mânca seminţe de dovleac şi arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se aşeză un viţel cu freza linsă, cu cărare între corniţe şi, culmea, pufăia dintr-o ţigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni şi o veveriţă, ţinând codiţa cât mai sus ca să n-o murdărească, ţopăind prin faţa noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc şi chiţăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoşti până peste urechi. Avea cuconiţa un cornet plin cu alune şi mă pomenii scuipat cu coji, când pe nas, când pe barbă, dar… ce mai conta… O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura faţa cu codiţa ei moale şi stufoasă.  
  
Mai veni o capră, cu două coşuri doldora de legume şi fructe, care începu să behăie: “Ia morcovelul! Ia vărzica! Ia zmeurica!” Şi toţi dădură buzna peste coşurile ei. Nea Martin umflă trei legături de zmeură, iepuraşul vreo cinci morcovi, iar purcelul îi răsturnă şi murdări un coş plin cu fructe, spre supărarea caprei care-i azvârli cu ciudă o copită drept în rât: “Fir-ai tu să fii de nespălat!”  
  
O, ce zarvă!… Ce râsete!… Ce hărmălaie!…  
  
În balconul cerului apăru şi doamna Lună, zâmbitoare şi roşie la faţă, tolănită într-un fotoliu de nori negri de abanos. Îşi înveli picioarele cu un pled de nouraşi albi şi din două coşuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana şi arunca cu beteală, încât toţi pomii, florile şi vieţuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agăţat unul de altul încât, atunci când se scărpina viţelul între corniţe, cădeam buluc peste el şi nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepuraşul. Si râdeau în hohote cu toţii, iar dolofana arunca mereu cu beteală.  
  
Mai apăru şi domnul Leo cu doamna Leona, cu nasurile pe sus. Iar în urma lor, ţopa, ţopa, ca un caraghios, domnul Lup. Căutară o bancă mai în faţă, cu iarba mai deasă şi mai verde, pe care şedeau un bou şi o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceştia, smeriţi, înţeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul şi doamna Leo se aşezară tacticoşi, ridicându-şi cozile. Domnul Lup îşi desfăcu blana şi o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească.  
  
Îndrăznii la urechea lui nea Martin:  
  
- Dumnealor vin direct de la vânătoare?  
  
- Ei, aşi! De la grădina zoologică. Nişte plictisiţi şi fandosiţi! Cuşcă… confortabilă… ciolanul, ciolan…Şi nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmăreşte dumnealui? Un ciolan mai mare? O cuşcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cuşca leilor!  
  
- Am auzit că-i face curte leoaicei! chiţăi veveriţa.  
  
- Da de unde! guiţă purcelul. Leoaica iubeşte un mistreţ care a râmat toată grădina şi a răsturnat toate cuştile. Era nebună când a văzut atâta forţă în râtul lui.  
  
- Fii serios! a mormăit nea Martin. Are ea un leopard, nu se încurcă cu nespălatul de mistreţ.  
  
Şi tot aşa se bârfi pe seama acestora, în hazul tuturor. Se vede treaba că bârfa este universală…  
  
Pe un gard, o nuntă de pisici era în toi şi adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele:  
  
- Hei, ia mai terminaţi cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii!  
  
Motanul mire pufni ţâfnos şi-l scuipă jignit:  
  
- Sss! Mersssi, dom'le, merssi, ştiam şi noi! Puteai să fii politicos şi să ne oferi nişte locuri pe bancă.  
  
Până la urmă se împăcară şi întreaga nuntă de pisici amână cheful cu miorlăieli, luând loc pe bancă între Grivei şi Azorel.  
  
Când se termină foiala şi se umplură băncile, pe sub caişi apăru o orchestră de greieri, toţi în frac, scârţâindu-şi instrumentele.  
  
Întrebai pe nea Martin:  
  
- Dumnealor vin de la câmp?  
  
- Da de unde! Vin de la bloc.  
  
- Bine, dar nu i-am auzit niciodată cântând în apartament.  
  
- Asta-i bună! Să tulbure liniştea locatarilor? Se face repetiţie la Filarmonică şi se cântă numai pe scenă, domnule! Suntem fiinţe civilizate!  
  
Am tăcut ruşinat. Orchestra începu o tulburătoare uvertură cu scârţâieli sincopate şi ţârâituri prelungi. Vraja era deplină când apăru pe scenă trubadurul Zefir care începu să zică basmul lui Mărţişor, acompaniindu-se la chitară: “A fost odată ca niciodată…”  
  
Eram numai ochi şi urechi; mai ales numai urechi. De frică să nu-mi scape nici un vers, nici o întâmplare din minunatele peripeţii ale lui Mărţişor. Prin câte a trecut el până ne-a adus Primăvara…  
  
Nici nu ştiu când s-a terminat, că am fost trezit de ropotele de aplauze ale celor din jur.  
  
- Bis! Bis! se agita iepuraşul.  
  
- Bravoo! Bravooo! tuna nea Martin.  
  
A intrat pe scenă şi privighetoarea. Ce vis!… Nu triluri ieşeau din guşa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau uşor, uşor, pe pământ, ca nişte fulgi, şi se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăştiind un parfum ameţitor… Blânda lună albise şi ea, lăcrimând ameţită de trilurile privighetorii. Şi tot pământul se umplu de rouă.  
  
Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purceluşul se scărpina pe burtă, grohăind mulţumit, cu ochii închişi. Viţelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepuraşul ronţăia înfundat frunzele ultimului morcov.  
  
Şi peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar şi parfum de lăcrămioare… Ce feerie!…  
  
Dar huruitul primului tramvai rupse vraja şi mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale şi ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele şi nasul îmi era roşu. Pe jos numai coji de seminţe de dovleac şi de alune.  
  
Am fugit imediat în casă. Oamenii puteau să mă ia drept un beţivan oarecare. Cu ce puteam proba că participasem la festivalul Primăverii? Toată aleea era ninsă cu petale de flori de cais, iar gărduţul verde de floarea miresei s-aprinsese de la beteala lunii. Ei, şi? Asta-i probă? Dar cojile de seminţe şi alune împrăştiate pe jos? Ha, ha! Sunt de la cei care au stat aseară pe bancă. Aşa este. Astea nu sunt probe şi nimeni n-o să mă creadă.  
  
Dar eu ştiu că voi, dragi copii, mă veţi crede şi o să ascultaţi frumoasa poveste a lui Mărţişor. Dacă vreo fetiţă serioasă, pasionată de cercetări, o să-mi ceară explicaţii suplimentare ( când s-a întâmplat, în ce loc, unde sunt acum eroii povestirii ), sau va trebui să probez cu rezultatele analizelor la florile de cais şi la cojile de alune, prin tratarea lor cu carbon radioactiv, oh, renunţ! Nu vă mai spun nimic, mă supăr şi plec! Sau să plece ea, să citească tratatele alea de chimie analitică şi istoria antică a lui Făt-Frumos!  
  
Aşadar, pe cei care rămân, îi rog să mă creadă pe cuvânt şi să mă asculte.  
  
A fost odată, ca niciodată…  
  
 
Referinţă Bibliografică:
Mărțișor - roman fantastic - Cap.1 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!