CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Năstase Marin         Ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 4
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

4. Dumnezeu nu doarme niciodată

N-a trecut un an că m-am pomenit cu o scrisoare de la el, trimisă din puşcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relaţii ai tu cu puşcăriaşii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce puşcăriaş mă cunoaşte pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap de furie:  
  
„Dragă Mary, Ştiu că o să te surprindă scrisoarea mea. Îţi dau prilejul să mă umileşti pentru cât mi-am bătut eu joc de tine. Cred că ai aflat în ce hal de cocină am ajuns. Numai eu sunt vinovat şi pentru toate greşelile făcute trebuie să plătesc. Bineînţeles că te miri, ce legătură ai tu cu situaţia mea? Oh, dragă fată, dacă vrei să te bucuri, află că soţia mea a divorţat de mine după ce, înainte de a fi inculpat, am trecut pe numele ei toată averea. După ce am fost condamnat, am rugat-o doar să mă viziteze din când în când. Nu numai că m-a refuzat, dar mi-a trimis o scrisoare în care a vărsat tot veninul adunat în anii de convieţuire, cu puhoaie de injurii şi blesteme, urându-mi să nu mai apuc lumina soarelui în libertate. Nu-mi ajungeau suferinţele din calvarul puşcăriei. Atunci, le-am scris şi fostelor iubite, rugându-le să mă viziteze, în amintirea clipelor fericite petrecute cu ele. Majoritatea nici nu m-a onorat cu vreun răspuns. Doar trei mi-au trimis scrisori otrăvite cu vorbe dureroase pentru mine, răsucind cuţitul răzbunării în sufletul meu. Şi pentru ce? Că le-am înlocuit cu altele, parcă mă obligasem să le rămân amant pe viaţă. Dar nu ştiu de ce mă plâng eu atâta la tine cu mizeriile soţiei şi fostelor amante, care mi-au dovedit că niciuna nu m-a iubit. Măcar soţia să-mi fi acordat un strop de compătimire. Atunci mi-am dat seama că numai tu m-ai iubit cu adevărat, numai tu mi-ai dăruit un copil. Soţia…n-a fost în stare, dar „cutrele”, s-au descotorisit de rodul iubirii mele, storcându-mă de bani pentru chiuretaje ilegale. De ce n-am fost atâta de înţelept să înţeleg că tu ai fost singura care m-ai iubit cu adevărat, singura cinstită şi cu un caracter nobil, care ai avut curajul să păstrezi rodul iubirii noastre, fără să-mi ceri ceva în schimb? Ah, mintea românului cea de pe urmă! Atunci trebuia să fi divorţat de soţie şi să mă fi căsătorit cu tine. Am fi fost cu toţii fericiţi, ar fi avut şi copilul meu un tată…” Şi tot aşa pe vreo trei pagini şi-a pus cenuşă-n cap, cerându-mi în final doar să-l vizitez împreună cu băiatul, să-l vadă şi el cum arată, insistând să nu-i fur măcar această bucurie. Cu fălcile încleştate de furie am luat un petic de hârtie, pe care am scris cu majuscule doar atât: DUMNEZEU NU DOARME NICIODATĂ! Şi m-am semnat. I-am trimis-o, în speranţa să mă lase-n pace pentru totdeauna. Iar scrisoarea lui am ars-o şi cenuşa am spulberat-o pe fereastră, ca să nu-mi mai amintesc de el. De la el n-am mai primit nicio scrisoare, dar amintirile…(Maria izbucneşte-n plâns). De ce mă chinuiesc aceste nenorocite de amintiri în fiecare an, de revelion?.. Iar Dumnezeu…chiar nu doarme niciodată?  
  
Într-o vară, Sorinel s-a dus la Dunăre cu alţi băieţi. Ştia să înoate foarte bine, dar s-a avântat în largul ei…Întotdeauna i-a plăcut Dunării de voinicii curajoşi…De aceea se logodeşte cu ei şi-i ia cu ea. Avea unsprezece ani…(iar izbucneşte-n plâns). De ce, Doamne? De ce nu m-ai luat şi pe mine? De atunci îmi petrec zilele numai la cimitir, mângâindu-i în tăcere poza de pe cruce. De ce m-ai pedepsit? Unde am greşit? Când am greşit? Ce trebuia să mai fac pentru a fi iertată? Şi nu mi-au ajuns zilele petrecute la cimitir, în genunchi, cu mâna pe cruce…Tăticu şi mămica sufereau cumplit de lipsa lui Sorinel, băiatul care le-a umplut casa de bucurii şi speranţe… Acum mă îndemnau să mă mai duc şi eu la vreo petrecere, ceva. Poate, poate…Degeaba! Fierbinţeala trupului îmi dispăruse definitiv. Tăticu suferea cel mai mult…Du-te mă şi tu undeva! Caută, mă, şi tu un bărbat!..Chiar dacă nu te ia…Acum ar fi vrut ca fata lui să iasă pe stradă şi să se dea primului venit. Abia acum îşi dădea seama că fiica lui nu a fost o uşuratică. N-a apucat să iasă la pensie că s-a topit de tot. Ajunsese un schelet care refuza să consulte un medic. În scurt timp…s-a dus. Spre disperarea mămichii. Bolnavă de inimă, cu tensiune oscilantă, mereu se bocea: de ce nu m-ai luat pe mine, Doamne, de ce? Off! Începusem să avem şi probleme cu banii, pentru că rămăsesem doar într-un singur venit- leafa mea, care era destul de mică. După revoluţie, situaţia la întreprinderea unde lucram se înrăutăţise şi se zvonea că vin concedierile. În primii ani era doar un zvon, dar prin ’95 am fost aruncată în primul val de şomeri. Alergam ca disperata pe la alte întreprinderi, dar degeaba. Eram considerată bătrână. Mai aveam doar patru ani până la pensie. În ultima lună de şomaj, în disperare de cauză, m-am angajat ca măturătoare la o asociaţie de locatari. Dar biata mama n-a mai rezistat. În ultimele clipe, când abia mai sufla, mi-a şoptit: plec…la omu’ meu…să-ngrijim pe Sorinel!.. Noroc că tata cumpărase mai demult un loc de veci şi construise pe el un cavou, ajutat de colegii lui din Combinat. Apăruse o lege cu pensionarea înainte de termen, dacă ai toţi anii de vechime. N-am mai stat pe gânduri, că îndeplineam condiţiile. Şi aşa…(oftează) m-am pomenit o tânără pensionară. Eh, tânără pensionară! Vorba vine, că-mplinisem 54 de ani. Părul mi-a albit, ochii mi s-au stins şi am ajuns un schelet ambulant în veşminte negre. De ce m-au poreclit babele din cimitir „sfânta”? Ele mă ocolesc cu sfială, însă cerşetorii şi boschetarii se ţin ciotcă după mine (începe să plângă cu hohote)… Am ajuns mama cerşetorilor din cimitir. Doamne, ce-am ajuns!..  
  
Referinţă Bibliografică:
NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 4 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!