CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Relatare >  


Autor: Miron Ioan         Publicat în: Ediţia nr. 2432 din 28 august 2017        Toate Articolele Autorului

Ascult imensitatea alba,
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ascult imensitatea albă, care se odihneşte după atâtea râuri de fulgi ce au invadat-o. Paradoxal, azi lumina mă deprimă. Ceva s-a întâmplat în lumea noastră; optimismul românului s-a înecat în spaţiul de gheaţă. Toţi ne invadează cu ştiri de rele – situatia actuala si fapta parintelui ….Cristian POMOHACI. 
  
Platon spunea o poveste despre un tânăr păstor, care găsise un inel ce îl făcea invizibil. Acesta i-a oferit ocazia să facă ce dorea el, fără să fie văzut. Înainte să găsească inelul, tânărul era unul drept şi bun. Dar când a scăpat de sub privirile celor din jur, a devenit lipsit de scrupule şi lacom. Este cu siguranţă un lucru bun să trăim cu ochii semenilor aţintiţi asupra noastră. 
  
De fapt, când oamenii îşi părăsesc casa şi merg în locuri străine, unde nimeni nu îi cunoaşte, au tendinţa să facă lucruri pe care nu le fac de obicei. În romanul "Roba" al lui Lloyd C. Douglas, Marcellus îl întreabă pe Justus, "Unde crezi că a mers Isus?" Justus a răspuns: "Nu ştiu, prietene, decât că El trăieşte şi mă aştept mereu să îl văd. Uneori îi simt prezenţa de parcă ar fi lângă mine. Aceasta te păstrează onest. Nu simţi imboldul de a înşela pe cineva, de a minţi pe cineva, de a răni pe cineva, atunci când ştii că Isus se află lângă tine." Marcellus i-a spus atunci: "Cred că trebuie să fie foarte neconfortabil să te simţi mereu urmărit de o prezenţă invizibilă." "Nu şi dacă prezenţa aceasta te apără pe tine de tine, Marcellus. Este o mare bucurie să ai pe cineva lângă tine, care să te facă să dai ce ai mai bun din tine." 
  
Dumnezeu nu ne vede de la înălţimea unui turn , ci de la înălţimea crucii. Prin Cristos am învăţat că privirea lui Dumnezeu este o privire de iubire şi milă. El ne vede nu pentru că doreşte să ne pedepsească, ci pentru că ne iubeşte. De fapt, ne iubeşte atât de mult încât nu îşi poate lua ochii de la noi. Ca o mamă ce nu îşi poate lua privirea de la nou-născutul ei, şi Domnul nu se opreşte din a-i privi pe cei în care şi-a pus încrederea (Iov 36,7). Ne vede când suferim. Şi pentru că ne vede, poate să ne mângâie şi să ne dea tărie. Şi pentru că ştim că ne vede, îi putem spune: "Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele". De ce? "Pentru că Tu cu mine eşti." Ne vede cu întristările noastre. Ne vede cu păcatele noastre. Dar şi cu păcate fiind, El ne priveşte cu o iubire ce ne îndeamnă la pocăinţă. De exemplu Isus s-a uitat la Simon Petru după ce acesta s-a lepădat de El de trei ori. Drept urmare Petru a ieşit afară şi a început să plângă amarnic. De ce? Ce a fost în privirea lui Isus de l-a făcut pe Petru să îi pară rău şi să devină cel mai mare predicator al Rusaliilor? Cu siguranţă privirea lui Isus era plină de compasiune şi de iubire. Aceasta a frânt inima apostolului impulsiv. Dumnezeu este Cel care ne vede cu păcate. Dar faptul că ne vede este un act de iubire, ce ne invită la pocăinţă şi iertare, spunându-ne: "Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face" (Isaia 1,18). 
  
El ne vede suferind pentru a ne mângâia. El ne vede cu păcate pentru a ne face conştienţi de greşelile noastre şi pentru a ne aduce la pocăinţă. Şi apoi ne spune chiar Dumnezeu: "Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă" (1Regi 16,7). Există oameni care stăpânesc atât de bine expresiile faciale încât este imposibil să ghiceşti ce se află în spatele acestora. Dar Dumnezeu se uită în inimă. El vede caracterul. El vede motivaţia reală în spatele fiecărui gest. El face distincţia între real şi nereal, între expresie şi intenţie, între mască şi original. În fine, să ne gândim la compasiunea din privirea lui Isus; pentru că aceştia sunt ochii prin care ne priveşte Dumnezeu astăzi. Câtă compasiune trebuie să fi fost în ochii săi când, privind spre Ierusalim, a vărsat câteva lacrimi. Câtă compasiune trebuie să fi exprimat privirea Sa când vindeca bolnavi şi când învia morţi. Câtă compasiune trebuie să fi avut când a plâns în faţa mormântului lui Lazăr, prietenul Său. Aşa ne vede Bunul Dumnezeu! 
  
Dar eu cum îl văd pe El prin aproapele meu? Modul în care îi privim pe oameni exercită o puternică influenţă asupra lor. Un om se poate uita la altul cu o privire ce apasă sufletul celuilalt. Poate să arunce o privire ce răneşte şi distruge. Sau poate să privească cu o indiferenţă rece, umilindu-l şi degradându-l pe celălalt. Dar un om poate privi la semenul său şi cu bunătate şi căldură, cu o privire ce încurajează, ce deschide lacătul celuilalt, ce trezeşte puteri în acela. Aşa se uită Dumnezeu la noi. 
  
Romano Guardini a surprins atât de bine semnificaţia privirii lui Dumnezeu când a scris: "Dumnezeu este Cel care vede. Dar privirea Lui este un act de iubire. Cu privirea Lui El îşi îmbrăţişează creaturile, le susţine şi le încurajează. Privirea lui nu este una care doar se uită la ceva: este iubire creatoare, este puterea ce permite lucrurilor să fie ele însele şi le salvează de la degenerare şi decădere... Dumnezeu îşi întoarce faţa Sa spre om şi astfel se dă pe Sine omului. A fi văzut de El nu înseamnă a fi expus unei priviri neîndurătoare, ci a fi învăluit în cea mai profundă atenţie... Suntem văzuţi de El fie că vrem, fie că nu. Diferenţa este că dacă încercăm să ne ascundem de privirea Sa, sau ne străduim să intrăm in ea. Nici una dintre greşelile sau relele din vieţile noastre nu sunt fatale atâta timp cât le confruntăm cu privirea Sa. Însuşi actul de a ne pune sub privirea Sa este începutul reînnoirii. Dar totul este în pericol dacă refuzăm să ne punem pe noi înşine şi vieţile noastre sub privirea Sa." ("Dumnezeul cel Viu", de Romano Guardini). 
  
Ce impact trebuie să aibă asupra noastră faptul că zi de zi, orice facem şi spunem şi încercăm şi gândim şi ne imaginăm este sub privirea lui Dumnezeu! Trebuie să revoluţioneze existenţele noastre! Trebuie să ne transforme, să ne shimbe să devenim în primul rând adevăraţi creştini. 
  
Doamne, te rog ajută-mă să văd şi eu aşa cum Tu vezi persoana mea, pentru a face din ea ceea ce Tu vrei, nu ceea ce eu îmi închipui că trebuie să fiu. 
  
Noi avem marea şansă să contribuim la materializarea înaltelor aspiraţii sau previziuni ale înaintaşilor. Este adevărat că în fiecare din noi există capacitatea de cunoaştere a binelui şi răului, că atunci când se dezvoltă latura spirituală ea rămâne uneori vremelnic ancorată şi în manifestări mai puţin înalte, dar putem să găsim în noi forţa ca să înclinăm balanţa spre bine. Nu putem irosi aceast dar hărăzit doar pentru că exită şi „uscături în pădure”. Chiar şi uscăturile sunt bune pentru focul schimbării şi evoluţiei. Dacă n-ar exista astfel de acţiuni negative n-ar fi fost date cele zece porunci, n-ar fi trebuit să fie nici învăţătorii biblici - care sunt dovata realităţii umane actuale în spaţiul culturii creştine; singuri putem alege drumul fie spre lumina iubirii şi înţelepciunii, fie spre întunericul nesiguranţei şi remuşcărilor. 
  
Dr. Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale 
  
Referinţă Bibliografică:
Ascult imensitatea alba, / Miron Ioan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2432, Anul VII, 28 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Miron Ioan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Miron Ioan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!