Frumoasă, delicată, nobilă prin naştere. .. 

Aşa era fata la care visa EL, un farmacist –militar întors de curând de pe front. , un bărbat hotarât şi energic. 

A asemuit-o cu o floare de colţ… 

A visat-o în lungile drumuri făcute pe carările munţilor. 

A căutat-o acolo sus, unde vântul este stăpânul absolut… 

I-a ascultat vocea în susurul izvoarelor întâlnite – destul de rar – în traseele dificile pe care le făcea. 

O aştepta în serile lungi, lângă focul din faţa cortului… 

O ‘îmbrăca “ în albul zăpezii de pe crestele înalte …. 

Pe “floarea lui de colţ “ a jurat să o apere, să o ocrotească, să o admire, să o preţuiască şi să o iubească…. 

O dorea lângă el, să –I împărtăşească această pasiune extraordinară pentru munte. 

Şi Dumnezeu i-a dăruit-o ca pe un lucru rar şi binemeritat. 

A găsit-o pe neaşteptate la unul din puţinele baluri la care a acceptat să se ducă…. 

Frumoasă, delicată , nobilă prin naştere…. 

Purta pe deget un inel cu piatră albastră….pretextul pentru a încerca să o cucerească. 

Şi ea, “fata de pension” îndrăgostită de cărţi, de muzică şi de pictură , şi-a lăsat lumea ei pentru a fi alături de EL… 

Au străbătut veacul împreună, mână în mănă. 

Din dragoste pentru EL şi răspunzând chemării interioare, ea l-a urmat pe traseele nemarcate, prin locurile ştiute şi neştiute, cu rucsacul în spate…. 

I-am cunoscut târziu, într-un mic oraşel dâmboviţean, în anul în care aniversau 30 de ani de viaţă împreună, iar EL aniversa 65 de ani de viaţă.. 

Aniversarea am petrecut-o cu ei, într-o zi de august, în micul meu cort, cu o cana de ceai, cu multe cântece, râsete, şi amintiri, undeva in Făgăraş, pe malul lacului Capra.... 

Ajutat de o memorie extraordinară a locurilor,a traseelor, a oamenilor, a situaţiilor, a timpului şi timpurilor, acest formidabil om raspăndea în jurul lui siguranţă, încredere şi optimism. 

“Profesorul de Carpaţi”- cum l-am numit eu m-a dus în Valea Arpăşelui, prin Strunga Dracului, pe vărful Negoiu, pe la Acele Cleopatrei …. 

Au mai urcat Carpaţii încă 10 ani…. 

Au mai fost la schi, iarna , încaă10 ani… 

Încă 10 ani de amintiri, de locuri văzute si revăzute, încă 10 ani de clipe unice petrecute în natură alături de cea pe care el o alinta BIBI. 

In tot acest timp El şi-a ţinut promisiunea, făcută : 

Şi-a ocrotit ‘floarea de colţ”, a apărat-o ,a admirat-o , a ajutat-o , şi a vegheat-o, până când cel ce i-a daruit-o a vrut să o ia. acolo sus şi să o transforme în stea. 

Singur pe fotoliu, lucid şi raţional, cu o uluitoare memorie , îsi trăieşte încă o dată viaţa, punând cap la cap toate amintirile. 

Nu poate uita nimic…. 

Noianul de fotografii facute chiar de el -unele premiate la concursurile fotografice- îi alimentează starea de bine şi îi întăresc convingerea că a facut ce trebuia în această viaţă,. 

Dar nimic nu ar fi fost atât de frumos şi de împlinit dacă ,o dată, de mult, intr-o caleaşcă din alte timpuri, o fată frumoasă, delicată , nobilă prin naştere nu purta pe deget un inel cu piatră albastră… 

Dacă voi ce citiţi aceste rânduri veţi întâlni pe munte oameni cu părul alb, cu rucsacul greu în spate,plini de praf , opriţi puţin maşina , şi încercaţi să îi priviţi în ochi. 

Veţi descoperi o împlinire unică şi o poftă de viaţaă fantastică. 

.Şi mai faceţi ceva: : 

Creeaţi pentru aceşti oameni o poveste a vieţii lor şi cautaţi inelul cu piatra albastă a fiecăruia … 

Mirela Penu