CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





D*ALE ȘCOLII CUBLEȘENE- urmare din ed.2702 /25 mai a.c.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În primăvara anului 1935, având trei ani de funcţionare în învăţământ ca titular, m-am înscris şi eu pentru susţinerea examenului de definitivare în înmvăţământ. Atât examenul de definitivare cât şi cele de înaintare în grad, adică gradul didactic II şi I , nu se mai ţinuseră de câţiva ani buni, din cauza grelei situaţii financiare a ţării şi a crizei economice în care aceasta intrase. Astfel, în anii 1930 -1931, salariaţii au trecut prin aşa-zisele curbe de sacrificiu, ba chiar 4 – 5 luni, în timpul guvernului marelui cărturar Nicolae Iorga, salariile n-au mai fost achitate, în locul banilor dându-se bonuri de impozit. Pe lângă toate acestea, începând cu anul 1929 nu se mai făcuseră numiri de noi învăţători, astfel încât cei 7 – 8000 de absolvenţi ai şcolilor normale care au terminat în aceea perioadă, erau fără posturi. Se înfiinţase din această cauză Asociaţia Învăţătorilor Fără Posturi, prescurtat A.I.F.P. condusă de liderul lor, tot învăţător fără post, Constantin Damian, cerând revendicări salariale şi numiri pe posturi, dar în zadar. 
  
Adunaţi la Bucureşti în fața Ministerului Instrucţiunii Publice, învățătorii șomeri au fost trataţi şi primiţi de guvernanţi cu bastoane de cauciuc şi furtunurile cu apă, după care au fost prinşi şi goniţi acasă, dar culmea cinismului, au beneficiat de transport gratuit pe C.F.R. sub excortă poliţienească. În loc să se facă ceva pentru noi, au mai fost desfiinţate încă 1500 de posturi de învăţători. Deasemenea au mai fost desfiinţate aproape jumătate din Şcolile Normale, printre care şi şcoala mea, de la Râmnicu Vâlcea. 
  
În aceste condiţii s-a anunţat ţinerea examenului de definitivat în aprilie – mai 1935 la Şcoala Normală din Cluj, unde m-am înscris şi eu, fiind învățător titular. Pe atunci susţinerea acestui examen era oarecum diferită de cea de astăzi. Pe lângă aprecierile de la inspecţii, mai trebuia să susţii în faţa comisiei, o temă impusă la psiho-pedagogie, pe care trebuia să o expui după un studiu asupra unei publicaţii. 
  
Ca temă de studiu, am primit să susţin publicaţia de specialitate a lui Stanciu şi Iorgu Stoian, „Curente noi în pedagogia contimporană”, o lucrare de 225 de pagini apărută în 1933 la Editura Pitagora. Lucrarea scrisă s-a dat în cursul lunii aprilie 1935, cu un subiect general, adică pe ţară, ”Mioriţa – analiză literară, fond şi formă”, temă la care nu se aştepta nimeni. Din această cauză, aproape jumătate din cei înscrişi la examen, au fost declaraţi respinşi. În luna mai, am fost chemaţi pentru susţinerea examenului , proba orală. Deşi au fost acordate note foarte mici, eu am fost declarat admis, printre primii 10, cu media generală de 9,33. 
  
Consecvent dorinţei de a mă apropia de casă, urmăream an de an transferările, în care scop ţineam legătura cu tata care pe de altă parte se interesa îndeaproape prin unchii mei de eventualele posturi care se vacantau şi erau posibile locuri pentru un transfer în judeţul nostru sau mai aproape. Deşi am cerut, în 1935 n-am putut obţine transferul, astfel că am rămas pentru încă un an şcolar la Cubleşul Român. De acum, numele meu era cunoscut bine de conducătorii învăţământului şi nu numai din judeţul Cluj, încât cred că dacă aş fi făcut cerere de transfer într-o altă localitate sau chiar în oraş, cererea mi-ar fi fost aprobată. Eram bine apreciat de prefectul judeţului Emilian Dunca, inspectorul şcolar judeţean Damian Popescu şi el „regăţean” stabilit prin căsătorie în Cluj, apoi senatorul Fabius Uifălean, prieten de familie cu Silvia şi Ioan Ciouca şi mulţi alţi oameni importanţi din administraţia judeţului cu care intrasem în contact în timpul construcţiei şcolii noi şi cărora nu le înşelasem încrederea şi aşteptările. 
  
Mă simţeam bine la Cubleş, dar tata era din ce în ce mai îngrijorat că mă voi stabili în Ardeal, mai ales că începuse să aibe necazuri cu fratele mai mic, Gică. Pentru a mă face interesat de transfer, începuse să adune materialele necesare pentru construirea casei mele. 
  
La finele fiecărui an şcolar se susţinea un examen de absolvire al clasei a VII a. Ca urmarea ridicării mele pe o treaptă superioară a încrederii autorităţilor şi dobândirii unor competenţe ridicate, am fost numit preşedintele comisiei de examen la centrul Stobor, unde trebuiau să se prezinte toţi absolvenţii din Stobor, Topa Mică, Ruginoasa şi Sâncrai. 
  
Era perioada trecerii de la învăţământul confesional, unde conducerea o avea biserica şi tendinţa nouă a învăţământului de stat, cu absolvirea gimnaziului după clasa a VIII a. 
  
Comisia de examinare era formată din directorii şcolilor din Topa Mică şi Topa Mare, unde mai târziu, prin 1950 s-a născut Ioan Ardeleanu, poetul patriot, senator în primul Parlament al ţării de după lovitura de stat a comuniştilor mascați care l-au adus în prin plan pe Ion Iliescu. In arhivele şcolii din Topa, tatăl lui era trecut ca Şandor Alexandru, din cauza ungurizării numelor din perioada Diktatului de la Viena. Şi ceilalţi directori ai şcolilor care-şi trimiteau copiii la examen făceau parte din comisie. Noile tendinţe ale învăţământului din România erau diriguite de Onisifor Ghibu, cel care preluînd Universitătea din Cluj, a propus și a înfăptuit organizarea ei pe baze românești. Pentru ridicarea prestigiului noii instituții de învățământ superior, a intervenit și a reușit să-l aducă în țară pe marele savant Emil Racoviță, ajutându-l să înființeze la Cluj primul institut de speologie din lume. 
  
Subiectele nu erau trimise de la minister sau de la Revizoratele Şcolare judeţene. Ele erau formulate pe loc de către membrii comisiei de examen, de comun acord, după discuţii preliminare. Erau formulate mai multe subiecte, cinci la număr, care erau sigilate în plicuri ştampilate cu ştampila şcolii unde se desfăşura examenul și semnătura olografă a șefului comisiei. După ce copiii erau aşezaţi în bănci, unul din elevi, de regulă premiantul şcolii unde se desfăşura examenul, extrăgea un plic sigilat care era rupt în faţa membrilor comisiei. După citirea subiectului din plic, fiecare director pleca la sala de clasă care era trasă la sorţi tot atunci şi ducea copiilor subiectele. 
  
La limba română, copiii trebuiau să compunăo lucrare cu titlul „Cultura porumbului”, pentru a vedea dacă ştiu să scrie şi cum să-şi expună şi exprime gândurile în scris şi mai ales au cunoştinţe despre științele naturii. 
  
Subiectele, aşa erau indicaţiile, trebuiau să „ plimbe „ copiii prin mai multe obiecte de învăţământ. 
  
La matematică s-au formulat probleme cu aplicarea cunoştinţelor despre cele patru operaţii şi rezolvarea lor prin metoda grafică- figurativă. 
  
De o parte din membrii comisiei eram privit cu invidie din cauză că eu, un regăţean venit în inima Ardealului eram şeful lor şi eram remunerat dublu faţă de ei pentru că eram preşedintele comisiei, adică omul de care trebuiau să asculte. 
  
După trei ore cât a durat examenul scris, s-a luat pauza de masă pe care am servit-o la directorul şcolii gazdă, fiind invitaţii acestuia, după care am luat fiecare un număr egal de lucrări pe care le-am corectat fără să vedem ale cui sunt. După corectare, am schimbat între noi lucrările şi le-am supercorectat, dar diferenţele de notare nu au fost majore. După amiază a urmat examenul oral cu întrebări din toate obiectele de studiu. După notarea de la oral, care era făcută separat de către fiecare membru al comisiei, s-a făcut o medie. 
  
Între timp eu, ca preşedinte de comisie, deschideam lucrările scrise ale căror note le treceam în catalogul de examen. La anunţarea mediei de la oral, o treceam şi pe aceasta în catalog, după care făceam media finală a examenului. Spre seasră, am afişat rezultatele care au arătat că toţi copiii care s-au prezentat la examen, au fost admişi, spre marea bucurie a tuturor, dar mai ales a părinţilor care însoţiseră copiii. 
  
A urmat o serbare populară, pregătită de oamenii locului, care a avut ca suflet corul popular condus de preotul Ștefan Răcăşanu din Buciumi, cel care înființase și dirija acest cor renumit pe aceste locuri, care era invitat să participe şi la audiţii sau imprimări radio. 
  
Masa de seasră am servit-o târziu în noapte, după terminarea serbării, la familia învăţătorului Ioan Bâji, din Berind, unde gospodina doamna Mirela Bâji, ne-a servit faimoasele sărmăluţe în foi de viţă cu mămăliguţă și smântână. 
  
M-am purtat atât de bine şi înţelegător, încât la banchetul din final, am primit numai cuvinte de prietenie şi consideraţie din partea colegilor de comisie şi a celor care au însoţit elevii la examen, deşi până acum, ardelenii get-beget şi mai ales maghiarii aveau oarecum o rezervă faţă de regăţeni. Cu această ocazie am primit în dar operele complete de teatru ale lui Wiliam Şhakespeare pe care le păstrez la loc de cinste în biblioteca personală. 
  
Am fost felicitat de modul cum am organizat examenul de către însuşi revizorul şcolar care controla centrele de examen şi s-a nimerit să poposească spre final la noi. 
  
Au urmat petrecerile în cerc restrâns, adică familiile membrilor comisiei şi cadrele didactice de la şcolile de unde veneau copii examinați, notabilităţile localităţilor, preoţii, notarii, primarii, medicii, precum şi boierii şi proprietarii din zonă. Cu toţii eram peste sută. 
  
La balul care a urmat, am făcut pereche cu sora învăţătorului Bâji, Alexanda – Sanda cum mi-a spus să-i zic. Nu ştiu dacă pe cinstite, sau numai pentru că eram fostul preşedinte al comisiei de examinare, dar am fost ales împreună cu Sanda, perechea balului. 
  
Când se mijea de ziuă, am plecat cu toţii la odihnă, eu având pregătită o cameră la familia Bâji. 
  
Cum eram neînsurat şi din câte, am aflat mai târziu, aflaseră cei din clanul Bâji după ce se interesaseră ”ce hram port „ aceştia mi-au pus la dispoziție o cameră din casa lor, care avea intrare separată, tot confortul și utilitățile de la oraș... 
  
După mulţi ani, cu ocazia unui vernisaj al Expoziţiei de ceramică de la Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova, am cunoscut o profesoară de loc din Ardeal, din satul Berind de unde am avut elevi la examen, doamna Berindean Aneta. Din discuţiile cu ea, am aflat multe lucruri despre cunoscuţii de acolo, mai ales despre familia Bâji, cu care m-am văzut foarte des în perioada cât am mai rămas la Cubleş și cu care am corepondat până la scindarea Ardealului în urma Diktatului... 
  
În aprilie 1936 am făcut din nou cerere de transfer pentru judeţul Romanaţi, dar la publicarea posturilor vacantate ocupate prin transfer pentru anul şcolar următor, numele meu n-a apărut. 
  
Urmare acestui fapt, am făcut contestaţie la Ministerul Învăţământului Public pentru postul de la Şcoala Horezu-Gropşani, cel mai aproape de Dobriceni, unde era vacant un post de învățător titular. Cum s-a rezolvat, în capitolul următor... 
  
Referinţă Bibliografică:
D*ALE ȘCOLII CUBLEȘENE- urmare din ed.2702 /25 mai a.c. / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2712, Anul VIII, 04 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!