CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Manuscris > Scriitori >  


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017        Toate Articolele Autorului

POUNDING THE PAVEMENT ANTHOLOGY - STEFAN DIMITRIU'S POETRY

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Din ciclul CUVÂNTUL CA UN FRUCT OPRIT  
 
LA MALUL MĂRII  
 
Mă voi mulţumi, aşa  
cum o fac de trei săptămâni încoace,  
să trăiesc sub această impresie,  
sub această stare de graţie,  
sub această narcoză,  
spre a mă sustrage în mod voit  
de la întrebările care stau gata  
să mă asalteze din toate părţile,  
să mă inunde cu povara lor  
câteodată insuportabilă.  
Nu ştiu exact ce va fi,  
cum va fi peste două zile,  
peste o săptămână, dar azi  
îmi ajunge încă să închid ochii  
şi să privesc lumina aceea pe care  
n-am mai întâlnit-o până acum  
decât în pânzele lui Canaletto,  
lumina aceea atât de ireală  
şi totodată atât de concretă,  
amestecată, ca un ulei sfânt,  
cu stropii de apă ai mării  
şi curgând şiroaie peste umerii  
şi peste coapsele unei femei,  
pentru ca să-mi spun: eşti  
şi tu un biet om, Ştefan Dimitriu,  
ca toţi ceilalţi, născut  
ca să fii fericit cu atât de puţin,  
dar arareori în stare  
să cauţi şi să găseşti  
puţinul acela care-ţi lipseşte…  
 
DISCURS PENTRU ALUNGAREA FRICII  
 
În tinereţe,  
când beam rachiu de tescovină cu căruţaşii din Tei  
şi nu coniac de cinci stele cu poeţii apocaliptici,  
eram frate de cruce cu un actor  
celebru nu pentru rolurile din scenă, ci  
pentru felul în care ştia să-l spună pe Eminescu.  
Când se proptea în uşa unei bombe,  
înăuntru se făcea întuneric şi răcoare,  
dar rumoarea aceea de crâşmă periferică şi murdară  
continua să-ţi sfârtece timpanele, până când  
actorul, cu glasul lui gutural din “Oda în metrul antic”,  
poruncea ca un Dumnezeu al beţivilor: „Mai multă sfinţenie!“  
Şi gloata aceea informă se reculegea dintr-odată,  
nu mai auzeai niciun clinchet de pahar,  
niciun foşnet, niciun suspin, nicio şoaptă, nicio lacrimă,  
şi atunci, pe sub liniştea asta solemnă,  
ca pe sub un arc de triumf,  
pătrundeam în local către o masă liberă  
sau care se făcea imediat liberă la apropierea noastră şi,  
aşezându-ne, vocea aceea sublimă  
cu inflexiuni din „Sara pe deal“  
se mai auzea o dată tunând din adâncul plămânilor,  
încât tremurau îndelung şi periculos geamurile de la vitrină:  
„Aduceţi var şi cărămidă,  
că-i lucrarea mare şi pustia adâncă!“ Mai apoi  
zumzetul crâşmei reînvia şi se amplifica treptat,  
până când nu se mai auzea şi nu se mai vedea om cu om,  
prin aerul acela-ngroşat cu fum de ţigară…  
Într-o zi s-a-nsurat,  
într-o zi mi-a spus că e trist  
şi-ntr-o zi a murit…  
Dar de ce vă spun eu acum toate astea?  
Nu mă-ntrebaţi. Nu ştiu.  
Poate ca un adaos la dictonul de cartier:  
„Bei – mori, nu bei – tot mori!“  
Poate pentru îndemnul „Mai multă sfinţenie!“  
pe care mi-l repet ori de câte ori mă văd la strâmtoare.  
Poate pentru că prietenul meu actorul  
s-ar fi aşezat acum într-un colţ al camerei  
cu sticla asta de coniac în mână  
şi s-ar fi apucat să ne zică încet, gutural  
„Povestea magului călător prin stele“, încât noi  
să nu mai ştim când vine nici ziua, nici moartea…  
Sau poate pentru că există poveşti fără cap, fără coadă,  
care-şi capătă dintr-odată şi coadă şi cap,  
în funcţie de context… Şi acum,  
spuneţi-mi, de ce vă e teamă?  
 
DISCURS DESPRE CREAȚIE  
 
Din nenorocire, viaţa nu poate fi recreată întocmai,  
şi ceea ce credeai unic, de nerepetat,  
nu poate încăpea în convenţia celor douăzeci şi şapte de semne,  
a celor câteva mii de cuvinte,  
cu tot numărul de combinaţii pe care toate acestea le oferă,  
mai este nevoie de ceva, de un lucru pe care-l bănuieşti  
şi căruia, până-l descoperi, îi rezervi un pătrăţel alb,  
ca-n Tabelul lui Mendeleev. Am hotărât să-l găsesc, pornind  
de la esenţa lumii în care ne-am născut.  
Trăim, ca focile şi ca pinguinii, în mari colonii, avem,  
de bine de rău, interese comune, primordiale,  
facem caz de sentimente, de cultură, de opţiuni,  
ne sublimăm ca îngerii sau ne îmbătăm ca porcii,  
folosim un limbaj articulat, şi totuşi  
nu comunicăm între noi mai mult decât scândurile unui gard,  
aşezate alături de fantezia sau de bunul plac al tâmplarului.  
Cum să spui asta dincolo de cuvinte?  
Ar fi desigur o soluţie cartea cu pagini imaculate,  
dar numai ca butadă, desigur, aşa cum tot butadă a fost,  
deşi unii s-au grăbit s-o califice altfel,  
isprava pictorului care a spânzurat printre pânzele lui o oglindă,  
în josul căreia vizitatorii, după ce-şi priveau mutra, puteau citi,  
caligrafiat pare-se cu săpun: „Chipul unui imbecil“.  
 
Nu pot renunţa la cuvinte, n-am încotro,  
aşa cum nici pictorul cu oglinda n-a renunţat la pensulă  
şi la culori,  
şi-a permis numai un scuipat în obrajii vizitatorilor,  
dar pe pânzele lui oamenii au sertare  
şi girafele ard în flăcări.  
 
M-am oprit aşadar la formula care să-mi slujească această idee,  
după ce am ucis alte câteva. Nu renunţ,  
pentru că nu pot, la cuvinte. Le voi folosi chiar  
cu o mare voluptate. Sunt narcoticul cu care mă droghez,  
îmi dau seama de asta. Faptele vor fi consemnate cu exactitate,  
planurile se vor succeda şi se vor intercala ca la cinematograf,  
oamenii mei vor fi înzestraţi cu o logoree rar întâlnită,  
nu vor lipsi nici măcar descrierile de natură. Asta  
în ceea ce priveşte cuvintele. Dar  
va mai fi ceva, dincolo şi independent de ele.  
Vor exista, mai exact, un X şi un Y.  
Capitolul 1, 3, 5 etc. – X,  
capitolul 2, 4, 6 etc. – Y.  
Nicio legătură între X şi Y,  
nicio legătură între capitolele cu numere pare  
şi cele cu numere impare. La sfârşit,  
X şi Y vor fi aduşi totuşi faţă în faţă.  
Dezamăgit de întreaga poveste,  
cititorul obişnuit va întrezări măcar acum  
satisfacţia unui lucru rotund,  
pe care avusese chiar cutezanţa să-l bănuiască. Dar  
dezamăgirea lui va fi şi mai cruntă,  
pentru că X şi Y vor trece unul pe lângă celălalt  
fără să-şi spună vreun cuvânt,  
fiecare din ei este, în mod simbolic, posesorul  
unei jumătăţi de adevăr,  
fie şi dintr-un adevăr simplificat, oarecare,  
dar îmbinarea celor două jumătăţi este imposibilă,  
acum şi-n vecii vecilor.  
 
STEFAN DIMITRIU  
Referinţă Bibliografică:
POUNDING THE PAVEMENT ANTHOLOGY - STEFAN DIMITRIU'S POETRY / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!