CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  





CROMATICA TĂCERILOR
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CROMATICA TĂCERILOR  
   
Într-un timp înecat de cuvinte fără conținut, sugrumat de expresii fără armonie în culoare și înțeles, tăcerea ar părea o negare a cuvântului, o revoltă împotriva întunecimii de expresie și o pedeapsă a derapajelor lingvistice care abundă în prezent în limba română, o limbă la originile sale înmuiată în miere. Și iată că în acest timp, un alt fel de tăcere vine să întărească cuvântul, să îl ridice în sfera misterului corespondent meditației absolute, iar aceasta este tăcerea poeziei lui Dorian Marcoci.  
   
”Albind tăceri” este un volum – esență, în opinia mea, un volum vorbind despre renunțarea voită la singurătatea și sacralitatea discursului conștiinței autorului, un volum trădând momentele de reculegere în care absența cuvântului a implorat după exprimarea lui, căci orice creație este la începutul său prilej de mari și îndelungate tăceri. În tăcere, cuvântul este absent și prezent în aceeași măsură, dinamica sa vizând atât predarea în fața gândurilor cât și împlinirea, căci limbajul se împlinește nu numai prin rostire ci și prin tăcere. Paradoxal sau nu, tăcerea în sine exprimă întotdeauna ceva, căci nu este sesizabilă decât dacă este asociată cu cel care poate comunica prin intermediul cuvântului, iar cuvântul este acela care face să răsune tăcerea în suflet, așa încât interdependența dintre tăcere și cuvânt crează o senzație misterioasă de comuniune prezentă în fiecare dintre poeziile propuse de autor spre lectură în volumul său.  
   
Deși titlul volumului ”Albind tăceri” prefigurează o alunecare spre puritate și albul asociat cu divinul, am găsit în poezia lui Dorian Marcoci o cromatică delicată, conducând într-adevăr spre sinceritatea și ideatica albă care încununează și înglobează toate celelalte culori. Cuvântul atinge sfera plastică tot atât de ușor cum părăsește tăcerea, exprimând înserări cu zăboviri de raze încrestând pe Mureșul cu valuri de smarald zărite printr-un geam ce strânge ocheada vreunei stele din înaltul care cerne fulgii din bolta sură în timp ce o stâncă albăstrea din frunze odată cu un gând albastru adâncit și de zmeur roșu plămădit . Și în cele din urmă albul, deasupra a tot și toate, regăsit în spuma mării, zilele albe, visele albe, albul pescăruș și în timpul albit de soare.  
   
Cromatica poeziei este subliniată de luminozitate, căci raze se întâlnesc pretutindeni în versurile lui Dorian Marcoci, de la razele fierbinți ale măceșului, la razele soarelui tivind suprema încercare a zbaterii și împlinirii dăinuitoare, la razele cărora picăturile de rouă din diminețile de vară le dau oglindă circulară, în timp ce soarele, luna și stelele întregesc un plan celest ca o punte de lumină călăuzitoare pentru autorul tăcerilor din cuvânt. ”Sunt doar o aripă-n lumină” spune poetul recunoscând prezența luminii ca sursă de energie creatoare lăsată să pătrundă prin fiecare fereastră, căci fereastra este un alt element prezent în multe dintre poeziile cuprinse în volumul ”Albind tăceri”. Se spune că ferestrele sunt ochii caselor, iar dacă sufletul poetului ar fi o casă, ferestrele poeziilor sale nu ar fi nimic altceva decât căile prin care lumea își arată chipul într-o viziune lipsită de încărcătură sterilă.  
   
Când l-am cunoscut eu pe Dorian Marcoci, aparențele trădau un autor sensibil de poezii preponderent de dragoste. Mult timp nu mi-am putut schimba părerea, dar iată că volumul ”Albind tăceri” a reușit să o facă. ”Peste sat” este una dintre poeziile în care nu numai cromatica te impresionează, ci și elementele plastice completând un tablou al simțurilor în care mulți cititori s-ar regăsi, mai ales dintre cei a căror copilărie a fost legată de vreo uliță pe care trecuse cândva o ciurdă în drumul său spre grajdurile pline de ”mirosul laptelui perlat”. În ”Dor de noi” am găsit acea aplecare spre credință cu care poporul român se identifică din cele mai vechi timpuri și dialogul cu divinitatea care nu lipsește din palmaresul poeților cu adânci rădăcini strămoșești ”Veghează-ne Tu, Doamne, să nu dăm în noroi!” cere poetul dând dovadă asupra înțelegerii pericolului în care ne aruncă aceste timpuri de a pierde omenia, iubirea și vorba bună. De la natura umană la natură ca mediu în care omul își exprimă existența, poetul face un pas tot într-o tăcere albă, lăsând admirația dusă până la venerație să dezvăluie o succesiune a anotimpurilor într-o cromatică punctată de câte un element definitoriu, fie el palpabil: copac, măceș, frunze, zăpadă, fâneață, fie el implicit: vânt, zări și ape. ”Vânturi de toamnă risipesc uitarea”afirmă autorul făcând trecerea către alt element prezent în filosofia tăcerilor sale, timpul vinovat de toate dorurile poeziilor sale.  
   
Blândețea este principala trăsătură pe care o exprimă versurile lui Dorian Marcoci. Ea este prezentă în mângâieri, glasuri de prunci, zâmbetele copilăriei și clipele amintirilor țesute din chipul fericirii. Poți foarte bine face un portret al unui poet din sentimentele exprimate de versurile sale. Aș îndrăzni să creionez chiar eu un portret al poetului Dorian Marcoci, fără treama de a mă înșela, căci pe lângă blândețe, credință, respect față de cei plecați dintre noi și cele mai alese sentimente de prețuire față de minunile vieții, în versurile sale trăiește iubirea în forma ei cea mai curată, cea mai albă dacă vreți. ”Te voi iubi cu necuprinsul mării” promite poetul, iar versurile sale par să pornească a încrusta singure ”pe-o stâncă sprijinită-n valuri”această promisiune. ”Se strâng înfiorate gândurile mele” mărturisește autorul în poezia ”Pe strune o baladă” închinată celei care i-a dat viață, iar cercul iubirii se închide, completând acel univers în care trăiește tăcerea albită departe de tot ce ar putea să o afecteze și să-i strice armonia.  
   
Dacă doriți să pătrundeți în universul unei lirici pline de armonie, lumină și căldură, volumul ”Albind tăceri” este lectura potrivită. Dacă mai adaug și că autorul își prezintă destul de reținut ”miezul” creativ datorită faptului că profesia care l-a împlinit lumește este cea de medic, cred eu că am creionat destul de complet atât autorul cât și lirica sa. Îi mulțumesc lui Dorian Marcoci pentru încrederea de a-mi fi dăruit rodul tăcerilor sale albite.  
   
Mihaela Rașcu  
   
Referinţă Bibliografică:
CROMATICA TĂCERILOR / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2960, Anul IX, 07 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!