CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





JURNAL DE CĂLĂTORIE - CAZANELE DUNĂRII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Multă vreme Cazanele Dunării au reprezentat pentru mine doar un vis frumos pe care tânjeam să-l fac să devină realitate. Priveam fotografiile altora, citeam impresiile lor de călătorie şi visul se înfăşura pe nesimţite într-o mantie de dor. Cum universul are un mers al lui şi toate lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple, visul meu a devenit realitate în acest an, tot atât de brusc cum vine ploaia de vară şi răcoreşte pământul ajuns la limita însetării. 
  
Cu nerăbdare am parcurs drumul spre Orşova, trecând nostalgic cu privirea peste lanurile de maci înfloriţi, roiuri de fluturi stacojii prinşi în năvodul razelor de soare din apropierea limbilor de asfalt încins, urmărind goana copacilor umbroşi, cuminţenie răbdătoare înfiptă în clocotul pământului şi trăgând în piept, prin geamul coborât al maşinii, parfumul tămăduitor de alean al căpiţelor de fân ordonate într-o geometrie cu înţelesuri ascunse. Tresărirea profundă şi bucuria pură care te inundă negreşit de îndată ce licărirea misterioasă a Dunării începe a însoţi şoseaua sunt sentimente unice şi bag seama că fiecare loc magic al acestei sfinte ţări îşi are propria sa trăire interioară, propria sa pulsaţie, generând o atingere inconfundabilă a sufletului. 
  
Uşor prea mută şi oarbă mi-a părut mie Orşova. Înserarea nu prinde stoluri de lumini colorate pe malul românesc al Dunării, clipocit molcom de bărci nu tulbură mereu undele întunecate, iar sărăcia îşi arată faţa acolo unde nu ar trebui. Lipsiţi de conducte de gaz şi nevoiţi să facă focul cu lemne pentru a încălzi apa, localnicii încearcă câteva luni pe an să tragă o gură mare de aer proaspăt din turism şi acesta nu suficient de susţinut cum m-aş fi aşteptat. Tristeţe. În umbrele înserării privesc alături de doi pescari o ceată de tineri străini sărind goi de pe un ponton în apa cu reflexii uleioase. Au consumat alcool, iar pescarii îmi explică cât de periculos este să sari orbeşte de pe mal. „Dacă nimeresc în plasele pescarilor, îi scot dimineaţa ca pe peşti”. Abia îi văd şi eu. Întunericul înghite egoist malul în timp ce undeva o melodie tânguitoare îşi aruncă mesajul în eter „bate vântul prin clisură”. 
  
Dimineaţa, muţenia Dunării este mai apăsătoare. Vezi malul sârbesc de pe care coboară înşelător o ceaţă cremoasă, simţi pe faţă vântul dornic să-ţi spună câte-n stele şi-n lună, tu îndurând stoic suferinţa de a nu-l putea înţelege şi îţi umpli plămânii cu suflul apei nedormite, în foşnetul molcom al smochinilor încărcaţi de fructe. Pace. 
  
De cum lumina prinde putere, încep să apară şi bărcile. Încet, încet, fluviul se animă. Strigătul motoarelor spintecă aerul într-o chemare disperată. Turişti. Grupaţi şi noi pe ponton, ne aşteptăm barca, cu stomacul adunat în gât de emoţia întâlnirii cu aventura apelor. Ne îmbrăcăm cuminţi vestele de salvare, admirându-l pe cel care va conduce barca. Frumos bărbat, Viorel! Ochi albaştri, ademenitori, dezveliţi cu măsură de sub ochelarii de soare, braţe puternice şi un minunat cap de lup dacic tatuat pe piept în dreptul inimii… zău dacă mai ştii ce să priveşti, Dunărea sau pe acest urmaş al dacilor. 
  
În hipnotica mişcare a apelor prin cazane, încerci să vezi cu ochii minţii stâncile ascunse sub linia apei, care imprimă acea inconfundabilă mişcare bulbucată, înainte de a rămâne mut în faţa Peşterii Ponicova. Pătrunzi legănat printre dinţii stâncoşi de la intrarea dinspre Dunăre, înţelegând acum parcă cum a reuşit Iorgovan, căci noi aşa-i vom spune mereu lui Hercule, să o prindă pe Meduza aici. Îţi dezmorţeşti uşor picioarele urcând treptele de piatră spre Grota Veterani şi atingi apogeul trăirilor în faţa lui Decebal, care te fixează din stâncă cu privirea dârză părând să te îndemne să fii mereu de strajă ţării tale. Îngenuncheată pe malul românesc al Dunării, Mănăstirea Mraconia îţi aminteşte de o lebădă albă, delicată şi preţioasă, oprită la mal pentru a fi mângâiată. 
  
Fireşte că nu e de ajuns să treci într-un circuit de două ore pe apă pe lângă toate acestea. Simţi nevoia să îţi imprimi în minte, trup şi suflet, trăirile adânci, istoria şi tot acest suflu sacru al locului. Te întorci deci pe uscat, traversezi Eşelniţa cu ochii pe Golful Dubova, spre Clisura Dunării, într-o altă abordare, nu mai puţin fascinantă a locurilor. Faci popas în faţa lui Decebal, asculţi cântecele bisericeşti din Mănăstirea Mraconia în limba română şi sârbă, oprindu-te direct în Clisură, cu gândul la caii sălbatici de pe insula de lângă Moldova Nouă şi privirile furate de mişcarea greoaie, hipnotică, a înaltelor mori de vânt, străjeri cu siluete albe deşirate ale malului românesc al Dunării. 
  
Dacă nu te-ai îndrăgostit până acum de ţara ta, o vei face negreşit la Cazanele Dunării! Acest loc, mie mi-a trezit gândul că România este o minunată pasăre cu pene de aur sub care sângerează, prea mult rănită şi încercând din greu să nu o arate. Încearcă să o cunoşti, să îi asculţi cântecul şi vei fi răsplătit peste măsură! 
  
Mihaela Raşcu 
  
Referinţă Bibliografică:
JURNAL DE CĂLĂTORIE - CAZANELE DUNĂRII / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2726, Anul VIII, 18 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!