CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  


Autor: Marioara Ardelean         Publicat în: Ediţia nr. 2380 din 07 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

DOUĂ TURTURELE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La marginea unui sat veghea, de mulţi ani, nimeni nu mai ştie exact câţi, un stejar bătrân. Primăvara, în coroana lui falnică şi deasă, zeci de păsărele îşi făceau cuib. Trilurile lor umpleau văzduhul. Uneori se mai oprea, în minunatul copac, chiar soprana înaripatelor: ciocârlia. Atunci să te ţii concerte! Părea orchestră de îngeri, coborâtă din înaltul cerului în coroana stejarului. Se putea numi copacul fericirii. Vibraţiile sunetelor divine îţi cuprindeau întreaga fiinţă, dacă aveai norocul să te afli prin împrejurimi.  
 
Printre multe specii de înaripate ce-şi făcuseră cuib acolo, se aflau şi două turturele gureşe. Având căsuţele construite pe aceeaşi cracă, se vedeau zilnic. Dimineaţa îşi dădeau politicoase bineţe, mai schimbau două-trei ciripituri, apoi îşi vedea fiecare de activităţile sale. Având cam aceleaşi idei şi proiecte, în scurt timp, au devenit foarte bune prietene. De-acum erau nedespărţite. Nu plecau niciodată una fără cealaltă în căutarea hranei. Toţi locatarii stejarului au remarcat acest lucru și se minunau de aşa o prietenie strânsă. Nimeni nu mai întâlnise atâta devotament şi sinceritate la două zburătoare. Le spuneau „surorile”. Cu o mică deosebire la culoarea penelor de pe burtică, aveau hăinuţele la fel. Trebuia să fii foarte atent, ca să le poţi deosebi. Până şi partenerii lor, care le făceau câte o vizită, din când în când, trebuiau să fie foarte atenţi, ca să nu le confunde. Cele două turturele zburau, de multe ori, fără nicio treabă, doar de dragul prieteniei, de plăcerea de a fi împreună.  
 
Seara, înainte de culcare, îşi spuneau nenumărate întâmplări hazlii din viaţa lor de dinainte de a deveni prietene. Dar iată că a venit şi timpul când trebuiau să aibă puişori! Şi-a depus ouăle, fiecare, în cuibuşorul ei cochet, apoi s-au pus amândouă pe clocit. Acum nu mai aveau vreme de plimbări şi taclale, căci au apărut alte griji. Uneori, când mai ieşeau din cuib să se dezmorţească, mai schimbau câteva ciripituri, pe fugă. Faptul că se vedeau mai rar sau că aveau responsabilităţi, nu le-a stricat prietenia, din contră, păreau că se iubesc şi mai mult.  
 
Perioada de clocit a trecut repede şi din ouă au ieşit puişorii. Acum să te ţii bucurie pe cele două turturele! Nu-şi mai încăpeau în pene de fericire. Zburau ca două săgeţi toată ziulica, să aducă hrană micuților. Cu toate că primeau păpică multă şi bună, aceștia erau tot nesătui, mereu stăteau cu ciocurile deschise, așteptând să mai primească. Turturelele erau mămici foarte grijulii, îşi iubeau mult ghemotoacele de puf. Uneori, când una dintre ele găsea mai multă hrană, îşi ajuta cu drag prietena să potolească pofta guralivilor. Se considerau o familie şi se ajutau tot timpul.  
 
Într-o zi nefericită, s-a putut vedea dragostea sinceră şi loialitatea ce şi-o purtau. Au plecat împreună în căutarea hranei. Una dintre turturele, căutând gâze pe sub un pom, a fost atacată de o pisică. Zbătându-se din răsputeri, a scăpat de duşmanca cea crudă, dar a fost rănită la aripioară. Cu greu a reuşit să ajungă la cuib, însă fără mâncare. Acolo, scandal şi ţipete, toate ciocurile erau deschise şi aşteptau păpică. Turturica era în mare încurcătură. O cuprinse disperarea și nu ştia ce să facă.  
 
Prietena ei auzise zarva de nedescris și, fără să bănuiască ce se întâmplase, ieşi din cuib, curioasă să afle. Văzând de unde se auzea scandalul, o cuprinse neliniştea şi intră la rănită. Aceasta îi povesti toată tărăşenia. Prietena o mângâie cu cioculeţul pe aripioara rănită, apoi, încurajând-o, îi spuse:  
 
- Nu te necăji, draga mea, am să-ţi hrănesc eu puişorii şi pe tine, până te vei însănătoşi! O să alerg mai mult, însă asta nu contează! Ce rost ar mai avea prietenia noastră, dacă nu ne-am ajuta la nevoie?  
 
Nu după mult timp, turturica rănită s-a vindecat. Doamne, cât au fost de fericite, atât ea, cât şi prietena ei! Acum zburau iarăşi împreună și îşi hrăneau liniștite odraslele. Turturica vindecată îi purta recunoştinţă prietenei pentru sacrificiul făcut. Era conştientă că, fără ajutorul acesteia, nu ar fi supravieţuit, nici ea, nici puişorii săi. Bine hrăniţi, micuții crescură repede și își luară zborul, dorind să-şi întemeieze şi ei o familie. Turturelele au rămas nedespărţite. Aşa da prietenie!  
 
(din volumul "Din tainele poveștilor", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)  
 
Referinţă Bibliografică:
DOUĂ TURTURELE / Marioara Ardelean : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2380, Anul VII, 07 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marioara Ardelean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!