CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 2532 din 06 decembrie 2017        Toate Articolele Autorului

AM FOST CREDINCIOS PATRIEI MELE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AM FOST CREDINCIOS PATRIEI MELE  
  
Din amintirile prof. Mihai Răduță  
  
Am început să citesc și nu mică mi-a fost mirarea: „Ia uite-te, frate!... carevasăzică mă specializasem în proiectarea mașinilor unelte și fusesem șef de secție la Fabrica de Motoare, apoi atașat economic la Moscova în Comisia de Planificare a economiei țărilor membre ale Pactului de la Varșvia, iar la Serviciul Tehnic INVENȚII ȘI INOVAȚII eram încadrat ca inginer gradul I..., ca să vezi pe unde umblasem și habar nu aveam”.  
  
Capitolul III  
  
Vă rog, tovarășul inginer Pălăduță, completați acest formular și semnați pentru primirea cărții de muncă. Vă informez că nu aveți voie s-o luați acasă, iar la orele treisprezece o predați. „Interesant!...” mi-am zis în gând și fără să intru în discuție cu tovarășa Balint Maria, care lucrase pe timpuri în minister la Biroul de Documente Secrete, am completat în grabă rubricile din formular, am semnat și, când să-mi dea cartea de muncă, mi se adresează pe un ton categoric.  
  
Lăsați legitimația de serviciu! Asta-i procedura și trebuie s-o respectăm. M-am executat, și când am trecut prin fața biroului tovarășului Dămăncescu, care avea ușa deschisă, l-am văzut că se ridică de la birou și-mi face semn.  
  
Fii bun, amice, și intră la mine în birou că am ceva să-ți comunic. Soneria telefonului l-a făcut să tresară, a pus mâna pe receptor și a îngăimat cu jumătate de gură: „Dacă-i ordin, cu plăcere...” (a răspuns pe un ton militros). Tovarășul Pălăduță, intră în biroul meu și mă aștepți... Ne-am înțeles?  
  
Să trăiți! Am înțeles: unde-i ordin, cu plăcere, și i-am zâmbit „tătucului” Dămy, cum auzisem prin fabrică pe unii că-l alintau. În biroul imens, în care nu intrasem decât la angajare, mi-a atras atenția haina lui care era așezată pe spătarul scaunului rotativ, iar în buzunarul din dos, am observat țeava unui pistolet și, pentru prima dată, m-a trecut apele, iar mâna în care aveam cartea de muncă îmi tremura și nu puteam să-mi explic ce mi se întâmplă, că doar făcusem zeci de exerciții și am fost pus în fața unor situații mult mai dificile ca aceasta. „Cine este Dămăncescu!... Ce hram poartă? Cum să aflu dacă este în rețea sau are permis de port-armă, ori o fi vreo jucărie?” Am scos batista din buzunar, m-am înfășurat mâna și am ridicat pistoletul cam jumătate din buzunarul hainei care, spre uluirea mea, era autentic (nu am mai verificat dacă era încărcat) și credeam eu pe atunci: „Nu încăpea îndoială că omul este un ofițer sub acoperire” . Mă întrebam precipitat de cele ce constatasem: „De ce n-am fost pus la curent, și care le e scopul la șefii mei să mă terorizeze și să mă lase în necunoscut?”  
  
Deja mintea îmi lucra febril și-mi dicta din interiorul ființei mele, un prieten care-mi ordona: „E timpul să te descurci singur. Găsește tot ce te interesează și nu ezita să aplici tot ce ai învățat!” Cu urechile ciulite, ca să aud când se înapoiază șeful, am luat în grabă câteva imagini cu ajutorul microaparatului de fotografiat (pe care-l aveam montat în capul stiloului Parker) și m-am apucat să citesc ziarul România Liberă, care era așezată pe măsuța telefonului.  
  
Mintea îmi lucra cu maximă viteză și, când luasem hotărârea ce am de făcut în următoarele zile, se deschide ușa și mi se comunică de către secretară că pot să merg la mine în birou.  
  
A început să-mi turuie în urechi precum o moară stricată:  
  
Șeful a plecat cu directorul tehnic la sediul Marii Adunării Naționale, unde au fost chemați toți conducătorii marilor întreprinderi ca să participe la o ședință lărgită de analiză pe probleme de economie națională, așa că... drăguțule! mai ai de așteptat; cred că pe săptămâna viitoare mai poți să-l vezi la față; așa că ai scăpat ușor.  
  
I-am zâmbit și am lăsat-o pe madam Chivuța fără să-i răspund la amabilitățile ei... care, probabil că auzise cine știe ce zvon despre mine și, ca să se dea în stambă, m-a anunțat confidențial că scăpasem ușor. Când am intrat în birou mi-am zis în gând: „Ia să văd ce scrie în cartea mea de muncă, cu ce m-am ocupat și ce încadrare am în schema seviciului tehnic?” Am început să citesc și nu mică mi-a fost mirarea: „Ia uite-te, frate!... carevasăzică mă specializasem în proiectarea mașinilor unelte și fusesem șef de secție la Fabrica de Motoare, apoi atașat economic la Moscova în Comisia de Planificare a economiei țărilor membre ale Pactului de la Varșvia, iar la Serviciul Tehnic INVENȚII ȘI INOVAȚII eram încadrat ca inginer gradul I..., ca să vezi pe unde umblasem și habar nu aveam”.  
  
Am închis ușa biroului cu cheia, m-am dus în baie și am fotografiat filă cu filă actul meu de supercalificare, pe care erau ștampile *autentice!... și semnăturile unor tovarăși de al căror nume nu auzisem în viața mea și, ca să nu cuva să credeți că fabulez, numele de Pălăduță Adrian îmi suna ca nuca în perete, fiindcă mă numeam Răduță Mihai, dar așa greu îmi era să răspund, fiindcă nu mă obișnuisem să fiu strigat cu acest pseudonim. Când, din pur și simplă întâmplare, am fost strigat în stația de mașină 102 de către un coleg: „Alo!... Mihai, ce faci băiatule? Nu mai răspunzi? Ți-ai schimbat numele după soție? Să te strig Mihaela?!...” și a venit la mine, m-a strâns în brațe, m-a sărutat ca un frate, fiindcă nu ne mai văzusem din clasa a zecea, când plecasem de la Liceul Frații Buzești și mă mutasem la Gheorghe Șincai în București. Asta a fost datorită muncii de activist a tatălui meu care se plimba dintr-un loc în altul (ca țiganul cu cortul) cum bine-i zicea bunica Anica. De-abia terminasem fotografiatul cărții de muncă și niște bătăi precipitate în ușă m-au făcut să tresar, dar când am deschis, pe cine văd? Era tovarășa Balint Maria, care avea ochii ieșiți din orbite cât de speriată era (ca de un cutremur devastator) că abia a îngânat câteva cuvinte bâlbâite...  
  
Ce era să-mi faceți, tovarășul inginer Pălăduță?... Vai de mine și de mine!... Poftiți legitimația și dați-mi de urgență cartea de muncă.  
  
Îmi pare rău, dar nici nu am deschis-o, fiindcă am stat până acum la tovarășul Dămăncescu în birou, și am luat-o de pe birou, în mod special, foarte încet ca să-i văd reacția dacă mă crede, și i-am îmânat-o fără să par surprins de spaima ei. A plecat ca din pușcă și de atunci nici că am mai văzut-o. Ziceau niște fete de la „Atelierul de proiectare” că s-ar fi dus la tratament în stațiunea balneo-climaterică de la Băile Felix, cînd inginera Sanda, o femeie trecută bine de cinzeci de ani, le-a răspuns din spatele planșetei: „N-o s-o mai vedieți curînd pe Balintoasa... că s-a pensionat”. Și așa era destul de în vârstă, și mi mult ca sigur s-a retras la ea acasă, prin zona Lăpușului.  
  
Oare ăsta să fi fost adevărul? Mă îndoiesc. Veți afla mai târziu ce s-a întâmplat cu tovarășa Balint Maria, și nu trebuie s-o compătimiți. În dimineața următoare (după ce au fost invitați să asiste la ședința deschisă a Marii Adunări Naționale din Dealul Mitropoliei, onoare ce li se făcuse să participe la dezbaterea lărgită a problemelor economice, în special pentru realizarea „unui cincinal în patru ani și jumătate” , tovarășii noștri conducători parcă au luat foc și au decretat „mobilizarea generală a tuturor colectivelor de muncă pentru realizarea sarcinilor mărețe trasate de conducătorul suprem”) nici nu-mi pusesem lodenul în cuier, când am fost chemat la telefon de tovarășul Dămăncescu.  
  
Tovarășul Pălăduță, vino de urgență la mine!  
  
Bună dimineața!... tovarășul inginer șef Dămăncescu.  
  
S-o crezi tu că e bună!... Ne așteaptă zile grele, camarade.  
  
Aveți dreptate, prea din vreme a început să ne încerce iarna.  
  
De-ar fi numai iarna... Între timp, tovarășa secretară Chivuța, „alint” cu care era strigată de toți colegii, (dar pe buletin avea trecut numele de Vetuța Damian) a intrat cu primul braț de dosare și l-a pus în fața șefului.  
  
Nu vă bucurați, tovarășul inginer Pălăduță, mi-a făcut un semn discret cu ochiul și a surâs în colțul buzelor, cireașă rumenă de iunie, mai am o căruță de adus... (ceea ce s-a și întâmplat), că nu mai avea loc unde să le pună „coțofana-strungăreață”, o comparație... de care mă amuzam în sinea mea.  
  
Mai ai de adus, Chivuța!?...  
  
Gata pe ziua de astăzi, să vedem ce ne mai sosesc mâine.  
  
Bine, bine... ești liberă, dar nu uiți să-mi faci o dare de seamă a ultimilor trei luni cum s-a străduit colectivul nostru (a bătut ușor cu palma în cristalul biroului), din care faci parte, și cred că te mândrești, așa-i?  
  
A..., păi... singură s-o întocmesc?!...  
  
O să primești ajutor de la tânărul care este lângă mine. Chivuța a plecat mulțumită, că-n gândul ei probabil de-abia aștepta să vadă ce-mi poate capul, fiindcă am omis să vă spun: era absolventă a „Facultății de Electronică” și, cum nu avea repartiție pentru capitală, unchiul?!... „Derdeluș” - directotul general, tovarășul Stănescu Iulian Nicu o plantase la „Atelierul de Proiectare Elemente Energetice” , luată cu „împrumut” de fostul coleg mai mare, nimeni altul decât ing. Dămăncescu Gheorghe. Până trec la „chestiunea arzătoare” , aflați că-și căpătase porecla de „Nicu Derdeluș” datorită concluziilor ce le trăgea la finalul ședințelor când îi scotea pe bieții subalterni la rampă „scenă deschisă” ca să joace rolul „mireasa balului” , îi atenționa ca un mucalit: „De nu faci ce-ți spun acuș!... ai să cazi pe derdeluș, ha-ha-ha!”  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
AM FOST CREDINCIOS PATRIEI MELE / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2532, Anul VII, 06 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!