CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 2396 din 23 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

PE/AICI NU SE TRECE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„PE-AICI NU SE TRECE!” Dipl. Ec. PETRE RĂCĂNEL 
  
LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ 
  
https://youtu.be/qKibFAOcHSc 
  
„Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când în acea zi, pentru întâia dată, armata sa tânără, care-şi primise botezul de sânge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvântului, adică victorie ofensivă şi definitivă”. Generalul Alexandru Averescu 
  
Miile de ani care s-au scurs de-a lungul evoluției omului și a civilizațiilor umane au lăsat în urma lor moșteniri cultural-spirituale, valori naționale și nu în ultimul rând eroi care s-au jertfit pentru glia și urmașii lor. Poporul român este recunoscut și atestat internațional (de cei bine intenționați) cu originile sale străvechi, numărându-se fără dubii printre cele mai valoroase națiuni din multe puncte de vedere (limba latină, vitejia, tradiții, cercetători, genii, eroi și campioni în diverse domenii, recunoscuți pe întreg mapamondul). Printre calitățile native ale poporului nostru se numără: curajul, înțelepciunea, inventivitatea, frumusețea fizică și spirituală (mai ales a femeilor, a mamelor noastre)... și, mai ales, dragostea de patrie, de neam, de pământul strămoșesc, virtuți manifestate ori de câte ori țara și poporul au avut nevoie și le-au cerut-o locuitorilor săi, întru apărarea avuțiilor naționale, a interesului național și neatârnării. Dacă existăm și putem să ne exprimăm liber, în zilele noastre, aceasta se datorează strămoșilor, luptei și actelor lor de vitejie și jertfă, în interesul tuturor de-a lungul existenței acestui popor. De aceea, dorim să aducem un omagiu acestor eroi, de data aceasta dorobanților de la Mărăști, Mărășești și Oituz, care sunt un exemplu, un model de urmat, pentru noi și urmașii noștri, demni de readus în memoria noastră a tuturor, acum în preajma „Centenarului Unirii”. În iulie 1917, pe teritoriul României se înregistra o mare concentrare de forțe armate formată din: 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie. În total erau 974 de batalioane, 550 de escadroane și 923 de baterii de artilerie. România se afla într-o situaţie dramatică, Bucureștiul fusese ocupat, iar armata română fusese aproape nimicită. În august 1916 fuseseră mobilizaţi aproximativ 500.000 de soldaţi şi ofiţeri ai armatelor de campanie iar in iulie 1917 doar 195.000 s-au prezentat la unităţile din Moldova. La 1 ianuarie 1917 România era redusă la o treime din teritoriul său. Autoritățile române au fost puse la grele încercări, în ceea ce privește hrana pentru că, pe lângă localnici, existau refugiaţii din Oltenia, Muntenia, Bucureşti etc, şi peste un milion de soldaţii ruşi. Reorganizarea şi refacerea armatei române era prioritară și a putut fi realizată numai printr-un efort suprem al întregului popor român. După ce a fost înzestrată cu armament modern pentru acea vreme, armata română era superioară inamicului mai ales prin motivare: eliberarea Transilvaniei, Marea Unire și nu în ultimul rând eliberarea căminelor cotropite. Octavian Goga scria în acele zile: „O oaste nouă, mai vârtoasă ca cea dintâi, încercată de război și cu brațul greu de răzbunare, o oaste care e mândria țării, aștepta cu sete ordinul de înaintare. Niciodată n-a fost în sufletul românesc mai multă încredere și mai multă îndârjire”. Româ- nii din provinciile românești aflate sub dominația austro-ungară au dat tributul suprem de sânge pentru eliberare și întregire națională prin mari jertfe. Deși armata austro-ungară ducea o propagandă crudă și semă- na teroare, românii credeau că locul lor este în armata română, alături de frații lor. Peste 100 000 de români ardeleni și bucovineni luptau în cadrul armatei române. Bătăliile din vara anului 1917, desfășurate pe teritoriul Moldovei, au spulberat planurile comandamentului Puterilor Centrale, care ținteau nimicirea forțele române și ruse din Moldova, să ocupe întregul teritoriu al Româ- niei, să-și deschidă drum spre Ucraina și spre porturile rusești de la Marea Neagră. Bătălia de la Mărăști a reprezentat, poate, cel mai important moment de cotitură al armatei române, contribuind la ridicarea moralului ostașilor români. Reorganizată, armata română a dovedit a fi un adversar capabil de a pune probleme și chiar de a învinge redutabilele armate germane și austro-ungare. Victoria în aceste bătălii nu s-a datorat doar abilităților tactice ale ofițerilor români, eficacității artileriei româ- ne și bunei colaborari dintre aceasta și trupele terestre. Deteterminarea, tenacitatea și patriotismul soldaților și localnicilor români, care îi informau despre trupele inamice și îi călăuzeau, pe poteci de munte, spre flancurile germane și în spatele trupelor inamice, au jucat, de asemenea, un rol remarcabil în obținerea acestei izbânde. Victoria Armatei a II-a la Mărăşti a determinat Puterile Centrale să îşi revizuiască strategia. S-a renunţat la ofensiva din zona Nămoloasa, iar forţele germane au fost desfășurate în zona Oituz şi în sudul Moldovei – la nord de Focşani, la Mărăşeşti. Bătălia de la Mărăşeşti a fost cea mai importantă confruntare militară de pe frontul românesc din vara anului 1917 și, fără îndoială, una dintre cele mai importante din istoria poporului nostru. Peste 21.000 de mii de soldaţi români şi-au pierdut viaţa aici, au fost răniţi sau au fost daţi dispăruţi. Ofensiva germană, declanșată în dimineața zilei de 24 iulie, printr-un violent bombardament de artilerie, a fost stopată de Armata 1 româ- nă, împreună cu trupele ruse. Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei a I-a, nota în ordinul de zi: „Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”. La câteva zile de la ofensiva de la Mărăşeşti, germanii au pornit asaltul şi în zona Oituz, pentru ca frontul să fie străpuns în cele doua locuri iar armatele română şi rusă, să fie încercuite. „Nici pe aici nu se trece” a fost deviza soldaţilor români care, cu mari jertfe, au reuşit să respingă atacurile. Generalul Eremia Grigorescu, generalul Averescu, căpitanul Grigore Ignat, eroina de la Mărăşeşti, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, și nu numai, reprezintă simbolul eroismului și al patriotismului soldaților români. În revista „Time” apărea la acea vreme știrea: „Apărarea frontului la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de români”. La sfârșitul bă- tăliei generalul Eremia Grigorescu se adresa soldaților de sub comanda sa: „Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară… La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare. Ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri. Ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor”. La sfârşitul războiului, generalul Kurt von Morgen, consemna în memoriile sale: „Rezistența dușmanului în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri, în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta.” În memoria celor care şi-au jertfit viaţa în luptele de la Mărești, Mărăşeşti și Oituz a fost ridicat Mausoleul de la Mărășești, care adăposteşte un număr de 5.073 de soldaţi şi ofiţeri, în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune. În centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu. Pe „Culoarul Cavalerilor”, alături de maiorul Grigore Ignat și locotenentul Gabriel Pruncu, se află şi mormântul Măriucăi Zaharia, o fetiță de 12 ani din comuna Haret, care a ajutat armata română transmiţând, dintr-un nuc aflat în spatele casei sale, informații privind înaintarea trupelor germane. Haideți ca, în această vară, să ne luăm copiii și să le ducem acestor eroi o floare, să le mulțumim pentru sacrificiul lor și pentru că au crezut în ei, în libertate și într-o Românie Unită. Ca o concluzie a ultimelor evenimente din viața socio-economică și politică a poporului român, începând cu vizitele de succes ale președintelui țării, Klaus Werner Johannis în SUA, în Germania, în Franța, la Bruxelles, care ne-au dat noi speranțe într-un viitor mai bun, continuând cu atitudinea de kamikaze a premierului Grindeanu și instalarea noului guvern, care deja ne dă fiori, putem spune că suntem, în continuare, între „ciocan și nicovală” sau la marginea prăpastiei, forțați să ne gândim la ceea ce este mai rău. Dintre problemele adunate, toate pe spatele poporului român, menționăm iredentismului maghiar și pretențile nerușinate ale politicienilor UDMR, ce-i reprezintă pe maghiari, care au vrut să ne demonstreze, încă o dată, că fără ei la „ciolan” nu se poate și în spiritul tuturor fraudelor, nelegiuirilor și hoțiilor înfăptuite în ultimii 27 de ani, împreună cu „românii lor” de la putere și susținuți de afară, au mai încercat, o dată în plus, să revendice ceea ce este de nerevendicat. Încercările și atacurile nesimțite ale acestora, cu care ne-au obișnuit, în mod dezgustător ca de obicei, îmbrăcate într-o formă pompoasă, „Trianon 100”, ca un nou atac la integritatea teritorială, la independența și la suveranitatea României, ne determină și mai mult să pregătim „Centenarul Marii Uniri”, într-o formulă revoluționară, curajoasă și convingătoare și să realizăm REUNIREA ROMÂNILOR definitiv și așa să rămână, încă o dată, consemnat în istorie. Chemăm, în acest spirit și pe această cale, pe toți românii de pretutindeni la solidaritate, pentru reunirea tuturor teritoriilor românești, așa cum ele au fost atestate istoric de tratate, pacte și înțelegeri. Numai așa le putem arăta dușmanilor țării că spiritul și sângele vărsat de eroii și strămoșii noștri se regăsesc în noi toți și în memoria noastră colectivă, iar sloganul dorobanților noștri „PE AICI NU SE TRECE”, demonstrat prin fapte, este încă viu în sufletele noastre românești și îl vom pune în practică și îl vom demonstra, ori de câte ori țara o cere! Iată de ce acest material se intitulează solemn „PE AICI NU SE TRECE”, pentru a arăta, încă o dată, dacă mai era nevoie, că nimeni, niciodată nu va obține o palmă de pământ românesc și nu va putea trece nicicând peste această voință națională și solidară a românilor. Trăiască patria, trăiască România Mare! 
  
Ec. PETRE RĂCĂNEL Preşedintele Federaţiei Societatea Civilă Românească 
  
LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ 
  
https://youtu.be/qKibFAOcHSc 
  
Referinţă Bibliografică:
PE/AICI NU SE TRECE / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2396, Anul VII, 23 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!