CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 2382 din 09 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

LUI CIPRIAN PORUMBESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Dragii mei!  
  
Eu, Teodor Brendişi, în colaborare cu distinsul meu prieten și nu numai, compozitorul, Ghioroiu Voican Marin vă trimit linkul publicat You Tube https://youtu.be/6HyFZWtYsaQ și o scurtă prezentare despre GENIUL CREATOR DE CELE MAI MARI VALORI MUZUCALE, ALĂTURI DE GENIUL MIHAI EMINESCU:  
  
„Ciprian Porumbescu, cântecul sufletului românesc, o erupţie de vulcan a geniului de-a pururi creator de valori nepreţuite, acest „Crai Nou“ dăruit de bunul Dumnezeu pe cerul culturii şi al spiritualităţii româneşti, acum 134 de ani, într-o zi de 6 iulie, a părăsit această lume zbuciumată, chemat fiind de Domnul vieţii veşnice să împodobească raiul cel preafrumos cu un suflet curat şi generos.  
  
La 14 octombrie 1853, se naşte în Şipotele Sucevei, Ciprian, fiul Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovschi. Acest preot a fost unul dintre clericii patrioţi ai Bucovinei. Devotat slujitor al Bisericii, părintele Iraclie era şi un talentat scriitor. Unii l-au numit „Creangă al Bucovinei“, avea multă dragoste pentru frumos, zăbavă cu cartea, dar mai ales iubea Biserica neamului său.  
  
Ciprian Porumbescu, cântecul sufletului românesc, o erupţie de vulcan a geniului de-a pururi creator de valori nepreţuite, acest „crai nou“ dăruit de Dumnezeu pe cerul culturii şi al spiritualităţii româneşti, acum 134 de ani, într-o zi de 6 iulie, a părăsit această lume zbuciumată, chemat fiind de Domnul vieţii veşnice să împodobească raiul cel preafrumos cu un suflet curat şi generos.  
  
La 14 octombrie 1853, se naşte în Şipotele Sucevei, Ciprian, fiul Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovschi. Acest preot a fost unul dintre clericii patrioţi ai Bucovinei. Devotat slujitor al Bisericii, părintele Iraclie era şi un talentat scriitor. Unii l-au numit „Creangă al Bucovinei“, avea multă dragoste pentru frumos, zăbavă cu cartea, dar mai ales iubea Biserica neamului său.  
  
Student la Facultatea de Teologie  
  
În limba polonă, „Golembiovschi“ înseamnă „porumbel“. Numele „Porumbescu“ a fost folosit mai întâi ca pseudonim, şi apoi ca nume oficial.  
  
Tânărul Ciprian a crescut într-o casă unde credinţa şi cultura se învăluiau într-o armonioasă îmbrăţişare. Era şi normal ca acest fiu de preot, şi nu a unui preot obişnuit, ci cu vădite înclinaţii spre literatură şi artă, să crească într-un mediu ales. Micuţul Ciprian a început, de la vârsta de şase ani, studiul muzicii cu Carol Miculi, apoi vioara, la Ilişeşti, cu Simon Maier, continuând la Gimnaziul din Suceava, cu Ştefan Nosievici şi, în particular, cu Anton Valentin şi C. Schlötzer.  
  
Pentru talentul deosebit al fiului său, preotul Iraclie a primit o vioară Amati, datând din anul 1626, de la un ţigan bătrân, ca recunoştinţă pentru hrana dăruită lui şi cetei sale de lăutari, în vremea secetei din 1866. Este de la sine înţeles că Ciprian asista la toate horele din sat, precum şi la alte manifestări muzicale din partea locului. Cuprins de dragostea pentru valorile neamului său, adolescentul Ciprian, după unii biografi de-ai săi, a participat la sărbătorile organizate de societatea Culturală „Arboroasa“, la Mănăstirea Putna, din anul 1871, unde l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu o altă stea din constelaţia culturii române, Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu.  
  
Între anii 1873-1877, a urmat cursurile Institutului Teologic din Cernăuţi. În cadrul renumitei Facultăţi de Teologie cernăuţene, Ciprian a primit noţiuni elementare de armonie şi dirijat coral de la preotul Isidor Vorobchievici, renumitul profesor şi compozitor bucovinean.  
  
Deşi nu a fost hirotonit, Ciprian şi-a manifestat deplin dragostea pentru Biserică, prin compoziţiile muzicale menite să înfrumuseţeze cultul divin. („Cântările Sfintei Liturghii în Do major“, „Tatăl nostru“, „Adusu-mi-am aminte“, „Condacul Maicii Domnului“; lucrări pentru coruri mixte: „Priceasna de Paşti“ şi „Axion la Rusalii“).  
  
Asemănat cu Johann Strauss şi cu Franz Liszt  
  
În perioada 1879-1881, a urmat cursurile Conservatorului din Viena, susţinut financiar şi de mitropolitul Bucovinei de atunci, Silvestru Moraru Andreevici, iar acolo a studiat armonia cu Anton Bruckner şi a primit noţiuni despre muzica corala de la Franz Krenn.  
  
Anul 1882 l-a găsit în ţară, în Ardeal, ca profesor de muzică vocală la Şcolile Române şi dirijor la Biserica Neagră, iar între timp s-a înscris şi la cursuri de filosofie în Viena şi Cernăuţi. Dragostea pentru tot ce-i românesc l-a însoţit toată viaţa. A început să compună piese de o rară frumuseţe şi sensibilitate. La Cernăuţi, a condus corul Societăţii culturale „Arboroasa“, iar la Viena, a dirijat corul Societăţii studenţeşti „România Jună“.  
  
Aici, a scos, în anul 1880, colecţia de 20 de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români“ („Cântecul ginţii latine“, „Cântecul tricolorului“, „Imnul Unirii“ - „Pe-al nostru steag“, „La malurile Prutului“, „Altarul Mănăstirii Putna“). După această perioadă, urmează cea mai fecundă etapă a vieţii sale artistice.  
  
La 11 martie 1882, a avut loc premiera operei sale „Crai nou“, piesă în două acte, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri.  
  
A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori români ai vremii sale. Ziarele vremii chiar îl asemuiau cu Johann Strauss şi Franz Liszt.  
  
„Mă întorc acasă, agăţat de un cocostârc“  
  
Din păcate, boala a frânt, poate prea devreme, aripile creatoare ale acestui om de o sensibilitate aparte, însă nu doar boala a fost cauza acestui dramatic destin. După terminarea facultăţii, tânărul teolog a fost întemniţat aproape trei luni pentru activitatea din cadrul societăţii „Arboroasa“, militantă pentru libertatea Bucovinei de sub dominaţie habsburgică. Detenţia i-a şubrezit trupul firav. Boala de care suferea s-a agravat foarte mult.  
  
Cu toate acestea, ca şi cum şi-ar fi simţit sfârşitul aproape, Ciprian Porumbescu a scris în timpul detenţiei cele mai bune piese. Vremelnic, libertatea fizică fusese înăbuşită, dar cea interioară, a spiritului, a triumfat. Astfel, cuprins de friguri, scuipând sânge, îi scria tatălui său: „Sunt bine, tată. Şed în celulă şi cânt «Gaudeamus Igitur». Numai păcat că cei ce mă ascultă nu ştiu latineşte“.  
  
Pe 25 noiembrie 1882, a plecat în Italia, în staţiunea Nervi, pentru tratament, dar dorul de casă îl mistuia: „Mă roade dorul de casă. Voi găsi eu drumul potrivit spre ea. Mă agăţ de un cocostârc, care se întoarce la primăvară, şi mă opresc drept în bătătura casei.“  
  
Şederea în Italia nu i-a făcut mult bine: suferinţa i-a brăzdat fiinţa, obosit şi îngândurat, Ciprian se întoarce la Stupca, acolo unde cântecele populare i-au legănat copilăria. Vegheat de bătrânul şi nefericitul lui tată, dar şi de sora lui, Mărioara, seara, pe 5 iulie, 1883, Ciprian ceru hârtie şi creion, când, probabil, ar fi vrut să mai lase să licărească pentru ultima oară sclipirea de geniu care sălăşluia în el.  
  
Nu a apucat decât să aştearnă pe hârtie titlul piesei: „Tempi passati“. Cât adevăr în această expresie! pentru el, nu mai exista decât trecutul vrăjit de amintirile frumoase.  
  
Înmormântarea  
  
A doua zi, „Craiul Nou“ al muzicii româneşti s-a adăugat cerului înstelat al culturii româneşti. Parcă Domnul S-a grăbit… Ciprian avea doar 29 de ani.  
  
Părinţii, rudele, prietenii au fost puternic marcaţi de această plecare neaşteptată. La înmormântare, au participat pe lângă cei pe care sufletul lui i-a preţuit şi corul teologilor din Cernăuţi, care i-au cântat tulburătoarea cântare „Adusu-mi-am aminte“, iar colegul său din Societatea „Arboroasa“, Constantin Morariu, a ţinut un emoţionant cuvânt. Lacrimi şi flori de la Braşov, din partea Societăţii „Junimea“, a prietenilor şi a admiratorilor, precum şi cele ale iubirii sale pătimite, Berta Gorgon, trimise de la o margine de lume, au înveşmântat mormântului junelui compozitor.  
  
Aceasta este, pe scurt, viaţa plină de căutări şi bucurii, neîmpliniri şi poticniri a lui Ciprian Porumbescu, dar opera monumentală, numărând aproximativ 250 de lucrări în diverse forme şi genuri muzicale, l-a păstrat nemuritor în conştiinţa neamului nostru românesc.  
  
„Studiez poporul român“  
  
Viaţa marelui compozitor a confirmat pe deplin vechea zicală, potrivit căreia valoarea nu aşteaptă numărul anilor. În scurt timp, Porumbescu a creat valori ce străbat timpul şi dăinuie peste timp.  
  
Talent complex, Ciprian Porumbescu a scris nu numai lucrări muzicale, ci şi multe poezii, articole de presă, a cules folclor, a redactat un manual didactic pentru şcolile populare.  
  
Sunetele folclorului românesc i-au mângâiat pruncia, iar mai târziu, muzica specifică mediului urban i-a fascinat tinereţea. Din această simbioză s-au născut horele de salon, cadrilurile pe motive populare, valsurile, polcile şi mazurcile pe intonaţii folclorice.  
  
Compoziţia care a surprins tocmai prin această împletire cel puţin curioasă a fost „Crai nou“, ce va prevesti iminenta înflorire a şcolii muzicale naţionale, fiind prima operetă cu adevărat de reţinut în patrimoniul muzicii noastre. Audierea ei este un prilej de delectare, prin spontaneitatea inspiraţiei, precum şi prin frumuseţea melodică mai presus de orice rafinament componistic.  
  
Neprietenii l-au acuzat, în presa vremii, că ar fi un plagiator a lui Strauss, Offenbach sau a altor compozitori din epocă. Răspunsul genialului compozitor bucovinean a fost pe măsură: „…şi dacă este vorba de vreun componist pe care l-am studiat şi-l studiez şi acum, încă cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta este însuşi poporul român“.  
  
Balada pentru vioară  
  
Cea mai cunoscută compoziţie a lui Ciprian Porumbescu rămâne, fără doar şi poate, „Balada pentru vioară“. Terminată la 21 octombrie 1880, piesa a devenit partitura de referinţă a creaţiei clasice româneşti din secolul al XIX-lea.  
  
Timp de mai bine de o săptămână, compozitorul s-a retras în tihna idilică a locurilor natale, a schiţat, a prelucrat, a şlefuit această pagină muzicală de o rară sensibilitate, plină de poezie şi nostalgie, cu raze de lumină şi pete de întuneric, în care se metamorfozează doina, cântecul şi jocul bătrânesc, fiind, pe drept cuvânt, una dintre creaţiile de referinţă ale culturii româneşti. Scriitorul Mihail Sadoveanu, după una dintre audiţiile acestei unice piese, a spus: „Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul «Luceafărului», Eminescu, şi pe cel al «Baladei pentru vioară», Porumbescu“.  
  
LUI CIPRIAN PORUMBESCU
Marin Voican-Ghioroiu  
  
  
 
  
Coboară noapte peste sat,  
  
Balada, cu dor nesecat,  
  
Cântă tril înaripat...  
  
Codrilor și munților  
  
Tuturor românilor...  
  
 
  
Cântă Balada de dor,  
  
Plânge cu glas de izvor  
  
Pe sub coama brazilor,  
  
Prin văiile munţilor...  
  
Şi se stinge de durere  
  
Ca Luna, pe cer, când piere.  
  
Tremură ca frunza-n vânt,  
  
Suspin îi e glasul sfânt.  
  
 
  
- Munţilor, la fiii mei…  
  
Dă-le casă-n codrii tăi!…  
  
Pe cărări lângă izvoare,  
  
În poieni fermecătoare.  
  
Lângă turma de mioare,  
  
 
  
Balada, fată de munte,  
  
Cu diademă pe frunte,  
  
Ne-aduce zile-nsorite  
  
Peste pajişti-nflorite,  
  
Printre cetene rărite,  
  
Se roagă la munţii-nalţi,  
  
Grijă să aibă de fraţi.  
  
 
  
- Munţilor, din stei de piatră…  
  
Să le fiţi mamă şi tată!  
  
Să-i feriţi de ploi şi zloată…  
  
Nici un vânt să nu mi-i bată,  
  
Soarele să nu mi-i ardă,  
  
 
  
Balada, fată de munte,  
  
Duce oile cornute  
  
La izvoare să le-adape,  
  
Lângă ea le ţine-aproape  
  
Şi grăieşte munţilor  
  
Prietenii românilor...  
  
Cântă Balada şi plânge,  
  
Inima din piept se stinge  
  
De tristeţe şi durere –  
  
N-are nici-o mângâiere...  
  
Toţi voinicii au plecat  
  
În războiul blestemat.  
  
 
  
- Munţilor, părinţi cu dor,  
  
Prietenii românilor,  
  
Fraților, să mi-i păziţi,  
  
De necazuri să-i feriţi,  
  
Să trăiască fericiți!  
  
 
  
Balada cântă şi spune:  
  
- Doamne, m-ai lăsat pe lume  
  
Să stau strajă munţilor,  
  
Ca să le cânt codrilor,  
  
Să doinesc lângă izvor –  
  
La lumina stelelor…  
  
 
  
- Munţilor, prietenii mei…  
  
Să-mi-aveţi grijă de ei,  
  
Că sunt fiii mei iubiţi,  
  
Sunt românii cei vestiţi,  
  
Cu Dreptatea-s logodiţi.  
  
Într-o toamnă cu mult soare,  
  
Când vântul suflă răcoare,  
  
Cu nostalgie întreabă:  
  
 
  
- Unde eşti, tu, soră dragă,  
  
Baladă, fată cu dor,  
  
Dragostea românilor?  
  
 
  
- Sus pe munte, la izvor,  
  
Cântă cu alean şi dor  
  
Tuturor românilor...  
  
Trei rîndunele-i răspund  
  
Rămase-n urmă de cârd.  
  
Cu Balada ele-au stat  
  
S-o asculte pe-nserat,  
  
Fată mândră cu mult dor –  
  
Dragostea românilor.  
  
Balada strigă şi plânge,  
  
De durere mi se frânge,  
  
Tremură ca frunza-n vânt  
  
Murmură din glasu-i sfânt.  
  
 
  
Lăuta suspină,-ntreabă,  
  
Dragă surioară, dragă!  
  
Unde stai, cine-i cu tine,  
  
Vorbe bune cine-ţi spune?  
  
Că de când ne-am despărţit,  
  
Glasul tău nepreţuit!…  
  
Îl ascult, îl cânt şi plâng;  
  
Aş vrea-n braţe să te strâng,  
  
Să rămânem împreună...  
  
Dragă surioară, bună!  
  
Tot românul te ascultă...  
  
Vino şi să facem nuntă,  
  
Strai regal să porţi, iubită,  
  
Să fii în veci fericită!  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
LUI CIPRIAN PORUMBESCU / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2382, Anul VII, 09 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!