CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Actualitate >  




Autor: Marin Voican Ghioroiu         Ediţia nr. 2365 din 22 iunie 2017        Toate Articolele Autorului

TRIANON 100 , Grl, br. (r) GHEORGHE DRAGOMIR
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TRIANON 100: Fantomele moroilor, Bela KUN și Miklos HORTHY bântuie o EUROPĂ aflată în derivă 
  
Motto: "Tu sârbule, croatule, neamțule, slovacule, valahule, 
  
Ce tot mușcați pe maghiar? 
  
Nu sunteți decât niște corbi, corbi hulpavi și scârboși, 
  
Dar maghiarul nu este încă un cadavru, 
  
Nu, pe Dumnezeul meu, nu! 
  
Și își va zugrăvi pe cer 
  
Aurora zorilor cu sângele vostru. 
  
Să nu fie pace până când din inimile voastre ticăloase 
  
Nu va,curge ultima picătură de sânge..." 
  
Petofi ȘANDOR 
  
Da, această poezie este testamentul poetului revoluționar Petofi SANDOR, care a vazut în Revoluția de la 1848, o oportunitate de a impune hegemonia UNGARIEI, asupra vecinilor din EUROPA CENTRALĂ și de EST, inclusiv asupra TANSILVANIEI, locuită majoritar de populație românească, teritoriu aparținând din străbuni Regatului geto-dac. 
  
Prăbușirea Imperiului AUSTRO-UNGAR la încheierea Primului Război Mondial și semnarea Tratatului de la TRIANON (04 iunie 1920), este un moment istoric care a trasat noile frontiere în interiorul EUROPEI, frontiere care, cu unele modificări dăinuie și azi, asigurând echilibrul și stabilitatea continentului. 
  
Tratatul de la TRIANON nu a fost înțeles de UNGARIA și de unguri ca o palmă binemeritată a istoriei pentru a-i trezi la realitate ci, ca pe un prilej de a se alia cu Sovietele bolșevice, în speranța că vor obține sprijin pentru realizarea visului milenar al UNGARIEI MARI. Drept urmare, comuniștii și socialiștii unguri s-au unit pentru a proclama Republica Sovietică Ungară, răsturnând guvernul condus de contele Mihaly KAROLYI. 
  
Primul președinte al Republicii Sovietică Ungară a fost desemnat Sandor GARBAI, de profesie zidar, însă puterea reală se afla în mâinile minstrului de externe, Bela KUN. 
  
De menționat că Republica Sovietică Ungară, a fost prima republică bolșevică din EUROPA, instalată la 21 martie 1919, care însă a rezistat până la 06 august 1919, când a fost inăbușită de armata română. 
  
Dar să ne aplecăm asupra cronologiei evenimentelor care au precedat semnarea Tratatului de la TRIANON care, sunt trecute sub tăcere de istoricii și politicienii unguri, din motive lesne de înțeles. 
  
În noaptea de 15/16 aprilie 1919, armata Republicii Sovietice Ungară, ataca trupele române pe valea CRIȘULUI, repurtând unele victorii neînsemnate, însă armata română înaintează prudent spre UNGARIA. 
  
La 6 mai 1919, la ARAD se constituie guvernul contrarevoluționar ungar, sub conducerea lui Gyula KAROLY, în care amiralul Miklos HORTHY ocupa funcția de ministru de război. 
  
La 24 iunie 1919 a fost organizată o lovitură de stat eșuată care a dus la formarea guvernului condus de Antal DOVCSAK care declanșează "teroarea roșie" împotriva complotiștilor . 
  
La 20 iulie 1919, armata ungară atacă din nou trupele române, care de această dată lansează o contraofensivă puternică, ocupând la 4 august BUDAPESTA, unde, în aplauzele populației ungare, trupele române organizează o defilare. 
  
Armata româna staționată pe teritoriul UNGARIEI a primit ordin regal de a se abține de la abuzuri și jafuri, dar să ajute populația civilă cu alimente și să restabilească ordinea legală (populația era ingrozită de abuzurile, jafurile și violurile practicate de proprii ostași, în timpul terorii roșii. 
  
Odată încheiată misiunea de lichidare în fașă a bolșevismului în UNGARIA, armata română a primit ordin de retragere la 4 octombrie 1919, acțiune care se încheie la 30 martie 1920. 
  
La 01 martie 1920, sub protecția armatei regale române, amiralul Miklos HORTHY este desemnat de către Adunarea Națională, drept regent, restabilindu-se Regatul UNGARIEI. Din această poziție s-a semnat Tratatul de la TRIANON. 
  
Exact peste două decenii, regentul HORTHY, în urma Dictatului de la VIENA și cu sprijinul trupelor hitleriste, a ocupat Nordul TRANSILVANIEI, declanșând planul de exterminare a evreilor și românilor cu o cruzime pe care o regăsim în poezia lui PETOFI Șandor, dovedindu-se cel mai sângeros criminal de război. De numele său și al hoardelor sale, se leagă atrocitățile comise în TRASNEA, IP și alte localități din Nordul TRANSILVANIEI, care au fost trecute prin foc și sânge. 
  
Un proverb românesc plin de înțelepciune, ne atenționează că: "pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești". 
  
Interesant că, lui HORTHY i s-au ridicat statui fiind considerat de unguri erou național, iar mareșalului Ion ANTONESCU i s-a pus eticheta de criminal de război care a asasinat 400.000 evrei, punându-i-se în cârcă și asasinatele comise în TRANSILVANIA de către horthysti. Ironia face ca, un vechi bolșevic ajuns președintele ROMÂNIEI democrate, post decembriste, Ion ILIESCU, să-și asume în numele poporului român, pe care nu l-a consultat, responsabilitatea holocaustului evreilor în ROMÂNIA. 
  
Aceasta demonstrează că poporul român, în imensa sa bunătate și omenie, este bântuit și azi de moroii Bela KUN și HORTHY, care dincolo de mormânt sunt călăuzele guvernelor care s-au perindat la cârma UNGARIEI, indiferent de regimul politic. 
  
În lucrarea sa, TRANSILVANIA -Invincibile argumentum, ed.Atheneum, 1990, Ion COJA, referitor la Tratatul de la TRIANON, ținea să precizeze că: Între statele europene, ROMÂNIA este îndreptățită să ducă o politică revizionistă. Dacă însă ROMÂNIA, deși îndreptățită, se abține totuși de la o politică revizionistă, atât de riscantă pentru pacea EUROPEI, devine de-a dreptul absurd ca ROMÂNIA să ajungă ea ținta unor pretenții teritoriale revizioniste. Absurditatea și-o împart în mod egal între ei cei ce formulează asemenea pretenții și cei care îi iau in serios". (Nota Bene!) 
  
Pentru a înțelege mai bine legăturile de filiație ale UNGARIEI cu URSS și în prezent cu FEDERAȚIA RUSĂ, ar trebui să evocăm câteva momente care aduc în actualitate, ocupația sovietică în Nordul TRANSILVANIEI, în perioada noiembrie 1944 – martie 1945 la care face referire într-o manieră obiectivă și bine documentată de d-na cercetător științific, Marcela SĂLĂJAN, de la Centrul de Studii din TRANSILVANIA, Cluj-Napoca. 
  
"Administrația sovietică în Nordul TRANSILVANIEI este caracterizată de abuzuri și epurarea românilor, favorizând accesul la nivelul administrației a funcționarilor maghiari din timpul horthyștilor, care în loc să fie condamnați pentru crime de război și genocidul evreilor, au fost "convertiți la communism și puși în poziții cheie în: Justiție, jandarmerie, prefecturi". 
  
În ciuda faptului că în primii ani după război, politica marilor puteri reprezentante în Comisia Aliată față de problematica TRANSILVANIEI s-a aflat în mod constant pe agenda de lucru, soluțiile pentru a neutraliza germenii acestei surse de tensiune au întârziat să apară, lăsând cale liberă abuzurilor de tot felul din partea ocupantului sovietic. 
  
Tergiversarea de către MOSCOVA a semnării Convenției de Armistițiu, incurajată și de atitudinea LONDREI care a întârziat, pentru a obține acordul dominioanelor, a permis Armatei Roșii să-și asigure controlul militar întregului teritoriu al ROMÂNIEI și să excludă din textul 
  
Convenției prevederile care stipulau instituirea unei zone libere de prezența sovietică. 
  
Dar oficialii sovietici membrii ai Comisiei Aliate nu s-au mulțumit cu atâta ci au acționat pe lângă reprezentanții britanici și americani să accepte introducerea în Convenție a unor obligații pentru partea română, de a participa cu ostași la războiul antihitlerist în afara granițelor ROMÂNIEI, renunțarea la BASARABIA și BUCOVINA de NORD și aducerea la putere a unui guvern agreat de MOSCOVA. 
  
În spatele acestor poziții politico-diplomatice agresive a sovieticilor, se aflau acțiunile din umbră ale agenților de influență și de informații ai KGB, implantați în poziții cheie în Departamentul de Stat American, la Foreign Office și serviciului de spionaj britanic (rețeaua de la Cambrige condusă de Kim PHILBY), care puneau la dispoziția negociatorilor sovietici, informații confidențiale privind limitele mandatului reprezentanților din Convenție. 
  
De altfel, la începutul lunii noiembrie 1944, odată cu încheierea operațiunilor militare, s-a trecut la o nouă împărțire administrativ-teritorială a unor județe din TRANSILVANIA, revenindu-se la situația anterioară ocupației horthyste, înlocuindu-se intreaga administrație cu funcționari români. 
  
Aceste măsuri au atras riposte mareșalului MALINOVSKY care a făcut tot posibilul să blocheze instalarea autorităților române în TRANSILVANIA de NORD. 
  
În "JURNALUL" său, generalul Constantin SĂNĂTESCU care a devenit șeful guvernului după arestarea mareșalului Ion ANTONESCU, consemna cu amărăciune: "...am fost nevoit să-l trimit pe Lucrețiu PĂTRĂȘCANU ca șef al delegației la MOSCOVA pentru a semna Convenția de Armistițiu, pentru că se lăuda cu relațiile sale cu personalitățile politice sovietice. Dupa tergiversări bine gândite, din partea sovietică, la 12 septembrie 1944 s-a semnat armistițiul, dar asta nu insemna că sovieticii îl vor respecta." 
  
Într-adevăr, după instalarea administrației române în TRANSILVANIA, la presiunile ungurilor și cu sprijinul mareșalului MALINOVSKY, partea sovietică adresează un ultimatum guvernului de la BUCUREȘTI, pentru retragerea administrației române sub amenințarea că la Conferința de pace, TRANSILVANIA va fi cedată în intregime UNGARIEI. 
  
În aceste condiții, s-a trecut la retragerea administrației române, instalată de mai puțin de o lună, sovieticii trecând la înlocuirea ei cu funcționari ai vechii administrații horthyste, cu infractori eliberați din pușcării, cu vagabonzi care au acceptat să se inscrie în PCR, astfel că, sovietizare ROMÂNIEI a plecat din TRANSILVANIA și a cuprins întregul regat al ROMÂNIEI. 
  
Funcționarii români, judecători, jandarmi, prefecți, polițiști au fost transferați în județele limitrofe sau trecuți în rezervă. 
  
Încheind această paranteza dureroasă a istoriei, trebuie amintit momentul 13 martie 1945, când, pentru a marca gestul de "bunăvoință" a URSS, față de problema TRANSILVANIEI, s-au organizat la CLUJ festivități entuziaste prilejuite de instalarea administrației române în TRANSILVANIA, festivități la care au participat Regele MIHAI I, patriarhul NICODIM și A.VASINSKY. 
  
Premierul dorit de MOSCOVA, Petru GROZA, a organizat o conferință cu prefecții din ARDEAL, cărora le-a cerut: "excluderea șovinismului, afirmând că o bună înțelegere între români și maghiari, ar grăbi integrarea TRANSILVANIEI în statul român." (30 martie 1945) 
  
Ulterior, tot la presiunea ungurilor sprijiniți de autoritățile sovietice, s-a 
  
înființat Regiunea Autonomă Maghiară (1952-1960) al cărei președinte al Sfatului a fost ales, Gere MIHALY, cu sediul la Tg. MUREȘ. 
  
În 1960, prin noua lege de organizare a administrației teritoriului, s-a 
  
înființat regiunea MUREȘ-AUTONOMĂ MAGHIARĂ, care a fost desființată în 1968, odată cu renunțarea la regiuni și înființarea județelor. 
  
Analizând resorturile pozițiilor extrem de dure ale conducerii URSS la adresa ROMÂNIEI și favorabile UNGARIEI, vom înțelege că ele au rădăcini adânci în umilința istorică suferită de KREMLIN, ca urmare a intervenției armatei române pentru alungarea regimului bolșevic instalat la BUDAPESTA (care se dorea a fi avantpostul pătrunderii comunismului în EUROPA), culminând cu ordinul mareșalului Ion ANTONESCU, ca armata română să treacă PRUTUL, pentru a elibera BASARABIA și BUCOVINA de sub ocupația sovietică. 
  
Contenciosul ungaro-român a fost abil exploatat de sovietici și mai este și astăzi ținut la "cald" în interesul MOSCOVEI, pentru a-și menține controlul și influența politico-economică în BALCANII de SUD-EST, cu atât mai mult cu cât cele doua țări sunt membre NATO și UE. 
  
Cum penetrează RUSIA partidele naționaliste europene, folosindu-se de Tratatul de la TRIANON? 
  
Analizând cu atenție evoluțiile politico-economice în ultimul secol de la TRIANON, vom observa că RUSIA sub diverse forme și cu abilitatea sa diplomatică (având în spate serviciile sale de informații) a ținut sub control și observație atentă relațiile dintre țările europene, intervenind punctual pentru a crea suspiciune și tensiuni, exploatând unele probleme de natură etnică, teritorială sau religioasă care au apărut în urma celor două războaie mondiale, slăbind coeziunea și coerența deciziilor la nivel comunitar. 
  
Este interesant că analiștii politici și istoricii europeni trec cu vederea când evaluează relațiile cu MOSCOVA, că indiferent de regimurile politice care s-au perindat în ultimele trei secole la cârma KREMLINULUI, urmează cu stoicism prevederile Testament ale Țarului si apoi Împăratului, PETRU I, care își îndemna urmașii să supravegheze cu atenție mișcările marilor puteri europene și să folosească toate mijloacele pentru a băga zâzanie și zăvistie, slăbindu-le coeziunea și amplificând tensiunile. 
  
Se uită că, prin intermediul COMINTERNULUI, iar apoi a COMINFORMULUI, serviciile de informații muscovite, au finanțat și controlat mișcarea socialistă și comunistă la nivel European și internațional, plasându-și în poziții cheie politico-guvernamentale și 
  
la nivelul societății civile agenții de influență care promovau inițiative 
  
menite să servească interesele geo-stratgice și geo-economice ale MOSCOVEI. 
  
Serviciile de informații sovietice și rusești, de-a lungul anilor au reuțit să preia prin agenții săi, organizații pacifiste, ecologiste, să încurajeze și să stimuleze partidele extremiste de dreapta și de stânga europene, fiind prezente astăzi în politica europeană prin partide și mișcări naționaliste-extremiste, agitând spiritele, folosindu-se de frustrările și nemulțumirile unora generate de consecințele aplicării Tratatului de la TRIANON. 
  
De aceea, cred că atât oficialii români, cât și cei europeni, trebuie să privească cu atenție acțiunile de boicotare a manifestărilor ce vor fi organizate de ROMÂNIA, pentru aniversarea centenarului MARII UNIRI, de către guvernul ungar și maghiarii din ROMÂNIA și de pretutindeni, pentru că aceste acțiuni sunt premergătoare amplei campanii ce se va duce până în 2020, pentru contestarea și anularea Tratatului de la TRIANON, fapt de natură a arunca în aer, intreaga arhitectură politico-economică și militară a EUROPEI. 
  
Să nu uităm că, în vâltoarea evenimentelor sângeroase din decembrie 1989, serviciile de informații ungare și sovietice au avut misiunea de a instiga și provoca populația maghiară din așa zisul Ținut secuiesc, pentru a declanșa asasinate pline de cruzime a reprezentanților administrației locale, poliției și securității și a membrilor de familie, procedând nestingheriți la epurări pe criterii etnice incercând astfel să realizeze o mișcare de masă care să rupă TRANSILVANIA din trupul ROMÂNIEI. 
  
Nu s-a reușit atunci, însă la 15 martie 1990, s-a trecut la măsuri mai ofensive, exploatând slăbiciunea autorităților post-decembriste care ezitau să intervină în forță pentru restabilirea ordinei. Victima acestui conflict interetnic a căzut un român, COFARIU, dar prin manipulare și diversiune a fost prezentat ca find maghiar,"maltratat" de români! 
  
De atunci și până în prezent, acțiunile provocatoare și de denigrare a ROMÂNIEI în presă și la cancelariile occidentale din parte guvernului, parlamentului și partidelor extremiste și șovine de la BUDAPESTA, au cunoscut forme de manifestare tot mai diverse, în ciuda faptului că, atât UNGARIA cât și ROMÂNIA sunt membre NATO și UE, tratatele de aderare la cele două organisme euroatlantice interzicând acțiuni neprietenești între membri. 
  
Vina o poartă clasa politică românească, care a acceptat o serie de concesii și drepturi nelegitime comunității maghiare din țara noastră care, în loc să-și arate loialitatea și recunoștința pentru situația ei privilegiată, denigrează țara și poporul român, continuând și în prezent să practice epurarea pe criterii etnice, sub ochii îngăduitori ai autorităților central românesti. 
  
De aceea, sentimentul că sunt abandonați și străini în propria țară în rândul românilor din TRANSILVANIA, de către autoritățile statului chemate să le apere drepturile și libertățile este pe cât de dureros, dar și extrem de periculos. 
  
Sunt informații că tot mai mulți români din ARDEAL solicită cetățenia ungară, fiind atrași de unele avantaje oferite de guvernul de la BUDAPESTA: obținerea de locuri de muncă bine plătite în țările membre spațiului SCHENGEN, primesc pensii suplimentare care se adaugă la cele românești, li se inlesnesc afaceri și locuri de muncă, cât și asistență medicală în UNGARIA. 
  
În aceste condiții, în2020, când UNGARIA plănuiește contestarea Tratatului de la TRIANON, efectuându-se un recensământ al populației din TRANSILVANIA, să ne trezim în fața unei mari surprize, care ar putea schimba în mod dramatic pentru noi datele problemei. 
  
Din păcate, conducătorii politici și guvernamentali români au alte priorități, în nici un caz nu sunt apăsați de răspunderea demnităților publice care le solicită în primul rând, prin jurământul de credință, să apere suveranitatea, integritatea teritorială, democrația și drepturile și libertățile cetățenilor români de amenințările externe și interne. 
  
De altfel, nu avem reacții oficiale față de inițiativa TRIANON 100, lansată de guvernul ungar, în a cărei strategie se circumscriu acțiunile tot mai deschise șovine și xenofobe ale Partidului extremist,"JOBBIK", cunoscut ca vârf de lance al serviciilor de informații ungare și rusești, care la alegerile din 2010 a obținut 16,7% din locurile din Adunarea Națională, partid pe care își sprijină acțiunile iredentiste premierul Victor ORBAN. 
  
Responsabilul cu politica externă a "JOBBIK", Bella KOVAC, afirma in februarie 2010 că: "Moștenirea noastră geografică și culturală leagă țara noastră de EUROPA și mai important de RUSIA, alături de care noi trebuie să traim în viitor. RUSIA reprezintă un partener favorabil și simpantizant al cauzei noastre într-o alianță strategică menită să apere drepturile minorității ungare în țările vecine!" 
  
Parcurgând și în fugă cv-ul acestui personaj, vom observa că a studiat la MOSCOVA, a lucrat la firma soacrei sale, de cetățenie rusă, NAURA în JAPONIA. 
  
Sper că serviciile noastre de informații în parteneriat cu cele occidentale, monitorizează atent acțiunile și contactele acestui individ, stiind că este inițiatorul înființării "Alianței Europene a Mișcărilor Naționale", care are drept misiune: "să constituie un front transnațional de deputați în Parlamentul European, care să acționeze coerent pentru încurajarea acțiunilor de secesiune la nivel European" 
  
Din 2008, la această alianță au aderat: British National Party, Frontul Național (Franța), partidele naționaliste extremiste din SPANIA, PORTUGALIA, UCRAINA, LETONIA și SLOVACIA. 
  
Prin aceste acțiuni s-au stimulat mișcările euroscepticilor și se încurajează ieșirea din zona euro și din UE și a altor state. 
  
Aceste acțiuni se suprapun pe nemulțumirile cetățenilor europeni față de modul de funcționare a instituțiilor supranaționale ale UE și față de clasa politică europeană considerată coruptă și straină de problemele contribuabilului European. 
  
Victoria la prezidențialele din FRANȚA a lui MACRON, liderul unei mișcări a "indignaților" și creșterea în sondaje a Frontului Național și a liderului acestei formațiuni politice, Marine Le PEN, ridică serioase probleme privind viitorul și stabilitatea actualei arhitecturi europene. 
  
Așa cum am putut observa parcurgând acest material, influența și intervenția RUSIEI în treburile europene va crește prin folosirea acestui mijloc de presiune politică prin intermediul partidelor naționaliste și extremiste europene, iar influența economică va fi asigurată prin strategia energetică coordonată de președintele PUTIN, prin cadrele de informații infiltrate la conducerea marilor companii energetice rusești și a imperiilor financiare care stau în spatele lor. 
  
În incheiere, doresc să adresez factorilor politici, guvernamentali și parlamentari, cât și serviciilor de informații și administrației centrale și locale, îndemnul de a veghea cu responsabilitate la provocările și pericolele ce se constituie drept riscuri la adresa securității naționale și să intervină prompt și ferm în aplicarea legilor, pentru a se preveni evenimente și situații de criză ce ar putea pune sub semnul întrebării, existența ca stat unitar și suveran a ROMÂNIEI, acționând cu pricepere și diplomație în cadrul UE si NATO. 
  
Anihilarea planului ungar: "TRIANON 100", trebuie să aibă la bază o viziune și un mod de acțiune coerent și eficace, a tuturor instituțiilor statului, organizațiilor civice, mass-mediei și Bisericii Ortodoxe Române, Academiei Române, mediului universitar, armata și organismele de figuranța națională. 
  
Centrul de Etică și Strategii se va implica în organizarea unor acțiuni cu caracter cultural, educațional și civic, alături de ceilalți parteneri menționați. 
  
Sa sperăm că vom trece cu bine și peste această încercare a destinului cu credința că nu vom fi singuri, ci protejați de Acoperământul Maicii Domnului, care ne-a păzit și ocrotit ca o mamă iubitoare. 
  
Președintele CENTRULUI DE ETICĂ ȘI STRATEGII 
  
Grl. Bg (r) Gheorghe DRAGOMIR 
  
Referinţă Bibliografică:
TRIANON 100 , Grl, br. (r) GHEORGHE DRAGOMIR / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2365, Anul VII, 22 iunie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!