CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





ÎNTÂMPLĂRI POST-REVOLUȚIONARE: APUCĂTURI VECHI LA VREMURI NOI (XIII)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În 2009, Roibu a încasat din salarii 85 838 RON, ilegal, fiindcă, în ianuarie guvernul Boc plafonase salariile directorilor companiilor de stat, iar Roibu ar fi avut dreptul la 57 000 RON! Roibu și-a echivalat concediul neefectuat în bani, ilegal, fiindcă avea dreptul să facă asta doar la ieșirea la pensie. Din 2007, când a început prăbușirea Oltchim-ului, și până în 2012, când a fost demis, Roibu a încasat de la Oltchim 870 000 euro! 
  
A, dar Roibu nu era numai „menajeru’ ăl mai tare din parcare”, ci și mare cercetător și inventator, doctor chiar, păi, cum altfel? Toate astea – în condițiile în care Roibu n-a făcut cercetare nici măcar un minut în viața lui! Doctoratul și l-a cumpărat, cu bani grei, dar nu de la el, ci de la Oltchim, se-nțelege (contracte de cercetare fictive acordate pe mulți, foarte mulți bani; Dumnezeule, câte lichele și secături mai sunt și în învățământul superior!). 
  
Apoi, an de an, Roibu a încasat sume fabuloase din așa-numitele „drepturi de proprietate intelectuală”. Ultima declarație de avere a sa, cea din august 2012, anul în care a fost demis, arată că doar până la jumătatea acelui an, Roibu încasase 22 764 RON numai din această activitate (aiurea, el era doar cu semnătura!), care înseamnă recompense pentru aplicarea în producție a brevetelor de invenție. Până atunci însă, Roibu încasase anual sume uriașe, de câteva ori mai mari decât în jumătatea de an din 2012! De exemplu, în 2009, Roibu a încasat 316 439 RON, din „drepturi de proprietate intelectuală”, iar din salarii „numai” 182 948 RON! 
  
Pe lângă sumele uriașe, total nemeritate și ilegale, veți vedea de ce, m-a uluit și rapiditatea cu care erau încasate: la maximum doi ani de la publicarea de către OSIM! Or, legea spune că recompensarea autorilor unui brevet de invenție aplicat în producție se poate face cel mai devreme după trei ani de aplicare (depinde de cum a fost încheiat contractul și de cât timp s-a achitat taxa de menținere în vigoare a brevetului respectiv la OSIM). Deci Roibu, în doi ani, aplica în producție brevete de invenție, apoi, imediat și încasa recompense de pe urma beneficiului realizat! Ce beneficiu, de unde-l scotea? 
  
Tot legea spune că recompensa totală a unit brevet de invenție aplicat în producție poate fi de maximum 10% din beneficiul realizat în urma aplicării în perioada respectivă, recompensă care se distribuie autorilor în funcție de procentul de participare la realizarea invenției brevetate și aplicate. Or, pentru ca an de an să încaseze sute de mii de lei (RON) de pe urma brevetelor sale, Roibu ar fi trebuit să aplice în producție concomitent câteva zeci de brevete! În realitate, Roibu nu a pus pe hârtie niciunul, darămite să mai și participle la realizarea lui prin cercetare experimentală! Mai mult, cele mai multe brevete de pe urma cărora el a încasat sume uriașe nu au fost aplicate niciodată! Și mai mult, o bună parte dintre brevetele lui Roibu, sunt… fictive! Da, da, ați citit bine – FICTIVE! Acestea erau scrise în birou, „din burtă”, de către diverși securiști de la ICECHIM! Și, da, Roibu a încasat mulți, foarte mulți bani, chiar și pentru brevetele sale fictive! Deh, brevete fictive, reclamații de calitate fictive – „specialități” marca „Roibu”! 
  
După pensionare, numeroase cunoştinţe, foști colegi şi prieteni rămaşi în activitate îmi tot atrăgeau atenţia că Roibu lua o căruţă de bani de pe urma brevetelor mele!. Eu îi linişteam spunându-le că aşa ceva este imposibil, pentru că Roibu nu figura printre autori, pentru bunul motiv că habar n-avea de PVC, iar eu am pus ca şi coautori pe cine „a vrut muşchiul meu”, că doar eu le-am făcut, nu? Aflasem însă că un număr de „aleşi pe sprânceană”, puţini din combinat şi destui de prin alte zări, în frunte cu „generalul” Roibu, încasau bani cu nemiluita drept recompensă pentru nişte brevete care arareori erau aplicate, unele chiar fictive, cum am precizat mai sus şi cu profituri scoase „din condei”. 
  
În fine, Roibu are un doctorat în pesticide, cumpărat, evident, căci el nu a făcut niciun minut de cercetare în viața lui, așa cum am mai arătat (la susținere, care a avut loc cu ușile închise, din cinci întrebări, a răspuns corect doar la două, deși era totul aranjat dinainte); pesticidele au fost însă primele de care s-a ales praful după revoluţie (sau ce-o fi fost), şi aici mă refer la partea de sinteză, căci să imporţi substanţă activă de la marile firme producătoare, care ştiu „cu ce se mănâncă” domeniul, şi apoi să le „pritoceşti” în ograda proprie, susţinând că faci cercetare, ştie să facă orice negustor. De fapt, ceea ce făceau erau așa-numitele „formulări de pesticide”, practic, niște diluări în sovenți, care uneori le făceau ineficiente, deoareve concentrația de substanță activă era prea mică. Și atunci cum naiba a tot luat el ani de zile, cu nemiluita, bani din drepturi de proprietate intelectuală pentru brevete din acest domeniu? Te-i pomeni că ia și astăzi astfel de recompense! Nu m-ar mira, la noi totul este posibil când vine vorba de excrocherii și hoții! 
  
Toate cele de mai sus, poate ceva mai multe și cu ceva mai multe amănunte tehnice, le-am spus începând cu anul 2010, când Roibu era încă pe cai mari, într-o serie de patru articole publicate în ziarul Curierul de Râmnic, directorul său, Silviu Popescu fiind singurul care a acceptat să mi le publice, restul ziariștilor refuzându-mă fie de teamă, fie pentru că fuseseră cumpărați de Roibu. (iată link-urile articolelor respective: http://www.ramnic.ro/articole/font-size6oltchim-ndash-qvo-vadisfont-31725/2010-09-13; http://www.ramnic.ro/articole/cine-este-vinovat-pentru-dezastrul-de-la-oltchim-br--47971/2012-09-07; http://www.ramnic.ro/articole/cacircteva-aspecte-tehnice-privind-bdquocazul-oltchimrdquo-din-perspectiva-activitatii-de-cercetare-stiintifico-tehnica-aplicativa-48206/2012-09-18; http://www.ramnic.ro/articole/cacircteva-mostre-dehellip-conducere-bdquogenialardquo-a-oltchim-ului-52278/2013-04-08 ). De altfel, și ziariștii cumpărați de Roibu pe bani grei și care, în perioada lui de glorie îl tot ridicau în slăvi, după ce au început problemele la Oltchim, au început și ei să-l atace, o atitudine tipic românească, fiindcă noi trădarea o avem în sânge, sau în... constituția noastră fizică, așa cum bine a spus odată Corneliu Vadim Tudor (v. mai sus). 
  
Cu Silviu Popescu am făcut cunoștință într-un mod inedit în luna ianuarie 1997. Pe atunci el era, dacă nu mă înșel, redactor șef la ziarul Curierul de Vâlcea, primul ziar privat din România, înființat la începutul lunii ianuarie 1990. 
  
Astfel, in numărul din 24 decembrie 1996, al acestui ziar apărea ştirea semnată Narcisa Andrei, cum că subsemnatul aş fi fost prins circulând fără bilet pe un autobuz spre Oltchim şi că aş fi plătit o amendă de 250.000 lei în urma unui proces verbal întocmit cu ajutorul gardienilor publici. Realitatea a fost însă cu totul alta şi am dovedit-o cu documente: mi s-a retinut în mod abuziv abonamentul de călătorie perfect valabil şi mi s-a întocmit, tot în mod abuziv, un proces verbal de amendă pentru imaginare „injurii şi cuvinte jignitoare adresate controlorului Bogoslov Mihai”. De fapt, eu am fost revoltat de atitudinea arogantă şi cu adevărat jignitoare la adresa tuturor călătorilor a acestui controlor, un mahalagiu nenorocit, şi am refuzat să-i prezint abonamentul până ce-şi va revizui atitudinea şi limbajul, chiar l-am învățat cum să mi se adreseze: 
  
– Uitați, e simplu, repetați după mine: Vă rog să-mi prezentați biletul sau abonamentul. 
  
După ce l-am obligat să mi se adreseze în mod civilizat, când i l-am prezentat, individul, în mintea-i puţină, mi-a reținut abonamentul şi, împreună cu ceilalţi trei colegi ai lui, m-au obligat să mă duc la sediul Corpului Gardienilor Publici (CGP), unde mi s-a întocmit procesul verbal menţionat. Pe tot parcursul acestei „aventuri”, inclusiv la CGP, am fost jignit, înjurat, ameninţat şi bruscat („Te-nvăţăm noi minte, mama ta de bandit!”,etc.). Ştiind că amenda era prea mare în raport cu tipul de fapte de care eram acuzat – evident, pe nedrept – şi cerând explicaţii gardianului Ungureanu Laurenţiu, cel care-mi întocmise procesul verbal, acesta mi-a replicat: 
  
– Ce bă, mă-nveţi tu pe mine ce amendă să-ţi dau? Lasă, că ai de unde plăti, doar lucrezi la Oltchim! 
  
Cel care-mi vorbea astfel era un vlăjgan tînăr, bun de pus la săpat şanţuri sau la împins vagoane şi care ar fi putut să-mi fie copil. Mai mult, un superior de-al lui, de la CGP, un tip scund, îndesat, cu părul roşu, căruia celalți gardieni îi spuneau colonel (halal colonel, un mahalagiu și el ca și ceilați doi menționați) mi-a zis la un moment dat printre dinţi: 
  
– Eşti arestat! Ai dreptul să taci, orice vei spune va fi folosit împotriva ta! – săracul, se credea în S.U.A., mare şi tare – nelipsind mult să mă şi lovească! 
  
Evident am contestat totul iar şeful CGP Vâlcea mi-a anulat procesul verbal întocmit în condiţiile precizate şi nu am plătit nicio amendă; mai mult, domnul col. Dodu a fost cel care mi-a cerut scuze în numele subordonaților săi, adăugând: 
  
– Ce să fac domn’ inginer, am mulți dobitoci care-mi fac de râs instituția. 
  
Revenind la Curierul de Vâlcea, „ştirea” semnată Narcisa Andrei (astăzi, din câte am înțeles – coafeză!) conţinea două minciuni crase: nu am fost prins fără bilet, căci aveam abonament, iar la data publicării ei nu plătisem nicio amendă! Documentele doveditoare le-am prezentat redacţiei Săptămâna Vâlceană, care mi-a publicat un articol pe această temă. Bineînţeles că am protestat, şi verbal şi în scris la redacţia Curierul de Vâlcea fără niciun rezultat însă, refuzându-mi-se dreptul la replică. 
  
Îmi amintesc că în seara celei de-a treia zi de Crăciun, a anului 1996, aflând de la o rudă de articolul acela calomnios la adresa mea, m-am dus furios la redacția ziarului Curierul de Vâlcea, pe la orele 23-24, însoțit de cumnatul meu, un tip de 1,90 m înălțime și 120 kg, unde am dat peste domnul Marin Bulugea, care era ofițer de serviciu, și căruia i-am făcut un scandal monstru. Deși cumnatul meu a tăcut tot timpul și nu a schițat nici cel mai mic gest agresiv, bietul Marin Bulugea începuse să tremure din toate încheieturile și mai mai să-l podidească plânsul. 
  
După Anul Nou, deci în 1997, în prima zi de muncă din acel an m-am dus din nou la redacție și, identificând-o pe acea Narcisa Andrei, care numai ziaristă nu era, i-am demonstrat că a mințit cu nerușinare în acel articol, prezentându-i procesul verbal de amendă și abonamentul pe luna decembrie a anului care tocmai se încheiase, amenințând-o că o voi da în judecată și pe ea și ziarul. Individa nici măcar nu și-a cerut scuze pentru ceea ce făcuse, rezumându-se la a mă „sfătui” să mă duc la gardianul care mi-a făcut procesul verbal de amendă şi să „aranjez” cu el să mi-l anuleze, nepricepând cu căpșorul ei de găină că problema mea nu era amenda, ci faptul că, din cauza imbecilităţii ei, un oraş întreg mă considera un găinar. La un moment dat, un individ tânăr din redacţie, amicul ori poate amantul ei, m-a îmbrâncit şi înjurat. Precizez că în redacție erau și câțiva ziariști („ziariști”?) care mă cunoșteau, le oferisem un interviu și, în câteva rânduri, informații pentru articolele lor, dar care n-au făcu nici cel mai mic gest în apărarea mea! C-așa-i românu’! Când m-am întors să plec, pe ușă a intrat un tip înalt, slab, cu părul vâlvoi, care s-a așezat la primul birou de lângă ușă, din sala aceea mare, a clădirii nu știu cărei cooperații și care există și astăzi, între mall și magazinul Cozia, întrebând ce s-a întâmplat. Furios cum eram, m-am și răstit la el: 
  
– Dar tu cine dracu-i mai fi? 
  
– De, oi fi și eu ceva pe-aici! – mi-a răspuns el. 
  
– Mai duceți-vă dracului de dobitoci! – am mai spus și am ieșit trântind ușa cu putere după mine. Ei, acel tip era Silviu Popescu. 
  
Va urma 
  
Referinţă Bibliografică:
ÎNTÂMPLĂRI POST-REVOLUȚIONARE: APUCĂTURI VECHI LA VREMURI NOI (XIII) / Marian Pătrașcu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2577, Anul VIII, 20 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Pătrașcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!