CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





ÎNTÂMPLĂRI POST-REVOLUȚIONARE: APUCĂTURI VECHI LA VREMURI NOI (VII)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În 1994 și 1995, am fost în două delegații: una în Italia, cealaltă în China. Nici în ziua de azi nu-mi vine să cred că Plăvițu m-a propus pentru ele! 
  
Atât Roibu, cât și Plăvițu aveau o apetență deosebită pentru achiziționarea unor utilaje și instalații la mâna doua. Într-o lucrare realizată imediat după transferul meu la Oltchim, am propus ca o parte din PVC-ul produs să fie prelucrat local, sub formă de granule pentru toate tipurile de utilizări, profile diverse (pentru panouri, ferestre și uși etc.), țevi și tuburi, izolații electrice etc. Tot în acea lucrare, atrăgeam atenția că o achiziție la mâna a doua funcțională, era rentabilă numai dacă prețul ei era de maximum 50% din prețul aceleași achiziții noi, depinzând și de starea în care se afla. În fine, fiindcă prevăzusem că vor apărea probleme în ceea ce privește aprovizionarea cu etilenă și propilenă de la Arpechim Pitești, am propus construirea rafinării proprii pe Platforma Chimică Râmnicu Vâlcea, care să aibă în coadă și partea de piroliză pentru obținerea etilenei și propilenei (dar și a altor produse valoroase). Țițeiul exista la doi pași, în câmpul petrolifer Băbeni. Da, o astfel de investiție necesită mulți bani, dar una de capacitate minimă pentru a fi rentabilă nu ar fi fost o problemă pentru Oltchim care atunci „se scălda” în bani. 
  
În 1994, a apărut oportunitatea achiziționării la mâna a doua, din Italia, a unei linii de extrudere pentru obținerea de profile transparente pe bază de PVC. Problema era însă că până atunci linia folosise ca materie primă PVC-M (masă), iar noi produceam PVC-S (suspensie). PVC-M este un produs mai pur decât PVC-S, deoarece la obținerea lui se folosește doar clorură de vinil lichidă și initiator, în timp ce pentru obținerea PVC-S se foloseau (da, este bine, căci demult Oltchim-ul nu mai fabrică PVC!) recepturi (rețete) de polimerizare complexe, cu mulți alți aditivi pe lângă clorură de vinil și initiator(i) (agenți de suspensie, antioxidanți, antispumanți, agenți de reglare a greutății moleculare, alcalinizanți, stopperi), toate realizate de mine și, anterior, de Paul Oșanu; de aceea profilele obținute cu PVC-M aveau o transprență mare. 
  
Intermediarul afacerii era domnul Beniamino Faoro, un român de origine italiană din Sibiu, om de afaceri foarte discret, căruia peste ani aveam să-i lansez la Râmnicu Vâlcea, în prezența sa și a lui Ion Mărginean, coautor, cartea lor intitulată „Românul și felul lui de a fi”. Roibu era gata să renunțe la afacere, dar eu i-am transmis să mai amâne puțin luarea unei hotărâri. Și am realizat un lot experimental de PVC, utilizînd un antioxidant mai eficient la polimerizare și spălând polimerul suplimentar pe centrifugă cu apă fierbinte (exact ca în cazul PVC de uz nuclear de mai târziu). Lotul de PVC astfel realizat a fost trimis în Italia, undeva lângă Udine, iar eu împreună cu Radu Negrețu – șeful Secției PVC II, Valentin Popescu – directorul Direcției Electro-AMA, Horațiu Pop – un subaltern de-al meu și un inginer de la Atelierul Mecanic, ne-am dus acolo după o săptămână. 
  
Am început să lucrăm cu PVC-ul nostru folosind rețeta de compoundare inițială, cea ca pentru PVC-M. Într-adevăr, transparența profilelor nu era prea bună. Atunci, eu am început să umblu la rețeta amestecului de prelucrat (compound) și la parametrii de lucru ai extruderului (temperaturi pe zone de încălzire, viteze de trecere), până ce în final, am ajuns la niște profile cu transparența foarte apropiată de cele obținute cu PVC-M. După o săptămână, eu și Radu Negrețu ne-am întors în țară, iar ceilalți colegi au mai rămas încă două săptămâni, pentru a termina de prelucrat întregul lot de PVC-S din țară. Din cele cinci tone de PVC s-au întors în țară trei TIR-uri cu panouri transparente, care îmbucate unele cu altele, puteau da rapid și ușor pereți despărțitori. Până la întoarcerea colegilor rămași în Italia, eu am și depus la Serviciul Tehnic brevetul cu titlul „Compoziţie rigidă pe bază de PVC-S pentru obţinerea de profile transparente”. În fine, brevetul în sine, după titlu, are unrmătoarele informații: – Dosar OSIM nr. 96-02334/1996, Brevet România nr. 113147B1/1998. 
  
Stimați cititori, încercați să identificați ce este contradictoriu între aceste date și anul în care eu am depus la Serviciul Tehnic textul brevetuului (1994), serviciu care trebuia să-l trimită cu poșta secretă la OSIM, cu toate avizale necesare, inclusiv cu semnătura lui Plăvițu, doar era șeful meu, chit că nu-mi convenea deloc. Așa..., bravo, ați ghicit: diferența de doi ani între depunerea la Serviciul Tehnic și înregistrarea cererii de brevet la OSIM! Deci, doi ani de zile Plăvițu a stat cu fundul pe el, la început reproșându-mi că receptura propusă spre brevetare este cea utilizată de italieni cu PVC-M și că eu n-am făcut altceva decât s-o copiez întocmai, deci – plagiasem! Degeaba i-am pus eu în față cele două recepturi care erau total diferite, plus că și parametrii de lucru ai extruderului erau alții; n-am avut cu cine mă înțelege! La un moment dat, Radu Negrețu, exasperat și el de șicanele lui Plăvițu, mi-a zis: 
  
– Domn’ Pătrașcu, haideți să-l punem dracului și pe el pe brevet, că poate de-aia nu-i dă drumul la OSIM. 
  
– Domn’ Negrețu, îmi pare rău, dar eu așa ceva nu fac, asta este prostituție intelectuală. Știți doar bine că pe brevetele elaborate de mine nu am trecut decât pe cei care au contribuit la ele – i-am răspuns eu lui Radu Negrețu. 
  
După doi ani Plăvițu a-ntors-o: nu mai era plagiat, dar voia să pun pe brevet pe cineva anume: 
  
– Uite ce e bă, îi dau drumul dacă o pui pe domnișoara Guțiu pe brevet. 
  
– De acord: o pun! 
  
Domnișoara Guțiu era o ingineră tănără, cu bun simț, nu foarte frumoasă, mai de grabă – plăcută, însă destul de bine pregătită profesional. O cunoșteam fiindcă după punerea în funcțiune a liniei de extrudere, ea a fost repartizată să lucreze acolo. Așa am reușit să mai scot încă un brevet, dar v-ați convins, cred, de caracterul șefului meu Plăvițu. 
  
Cât am stat în Italia, am văzut alături, în hala unde lucram o linie de producere a unor panouri termoizolante, de tip „sandwich” (două corpuri paralele din tablă de aluminiu profilată, iar între ele aveau injectată spumă poliuretanică rigidă). M-am interesat dacă nu cumva și acea linie era de vânzare și am aflat că da, era. Ajuns în țară am propus și achiziționarea acelei linii. Așa au apărut în Oltchim secțiile Panplast (panouri transparente) – 500 m2 /an, Ramplast (profile pentru ferestre și uși) – 1 600 t/an și Oltpan (panouri termoizolante tip „sandwich”) – 150 000 t/an. Credeți că Roibu a recunoscut vreodată că toate astea, dar și altele, au apărut în Oltchim ca urmare a propunerilor mele? Nu, evident! C-așa-i românu’! 
  
În 1995, la sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie, eu, împreună cu domnul Sever Șerban – directorul general al ICECHIM și cu două doamne tot de acolo, de la Secția Polimeri, respectiv – Mihaela Creangă și Mariana Pătrașcu (nicio legătură de rudenie cu mine!), am fost timp de trei săptămâni într-o delegație în China. Am plecat de la Otopeni la ora 23:30, cu un Airbus A310, similar aceluia care se prăbușise la Balotești, în primăvară. Deși nu este un avion foarte mare, fiind doar bimotor, totuși interiorul lui m-a impresionat: două culoare paralele lungi, cu câte patru scaune între ele și câte două scaune pe laterale, capacitatea sa fiind de 295 de pasageri. Noi am avut locuri chiar în primul rând din față, doamnele – pe lateral, la geam, eu și directorul ICECHIM – pe mijloc. Pe un panou din fața noastră erau afișate în permanență datele de zbor: viteză, altitudine, locul geografic pe care-l survolam, temperatura exterioară). Ni s-au distribuit căști în care puteam asculta muzică la alegere. Fiecare loc era dotat cu un ecran mic unde se puteau viziona filme, tot la alegere. 
  
Am ajuns la Beijing, a doua zi, la ora 16:30 (diferența de fus orar între București și Beijing este de cinci ore), cu o escală de o oră la Karachi. În aeroportul din Karachi am cumpărat o geantă din piele pentru nevastă-mea și mare mi-a fost mirarea când vânzătorul acela tuciuriu mi-a vorbit în română, cică fusese de multe ori în România cu marfă (produse de pielărie). 
  
La 4 noiembrie 1995, spre seară, mă aflam la Hotel Ritan din Beijing, în cameră cu domnul Sever Șerban și ne uitam la televizor, pe care l-am dat pe postul national chinez (CCTV) în limba engleză, când, deodată, emisiunea normală s-a întrerupt brusc și a fost anunțată asasinarea premierului israelian Ytzhak Rabin! 
  
(Va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
ÎNTÂMPLĂRI POST-REVOLUȚIONARE: APUCĂTURI VECHI LA VREMURI NOI (VII) / Marian Pătrașcu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2501, Anul VII, 05 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Pătrașcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!