CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Analize >  




Autor: Marian Nuţu Cârpaci         Ediţia nr. 2460 din 25 septembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Teologia biblică a sclaviei țiganilor
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Apostolul Pavel a desființat aparent sclavia prin cuvintele: Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce 1. Prin aceste cuvinte pare că sclavia a fost desființată odată pentru totdeauna, căci în acele vremuri nu stăpânii munceau pentru propria hrană, ci sclavii munceau pentru agonisirea hranei stăpânilor. Însă Apostolul Pavel se contrazice pe sine însuși când îndeamnă 2:  
  
Slugilor ascultați de de stăpânii voștrii cei după trup, cu frică și cu cutremur, întru curăția inimii voastre ca și de Hristos.  
  
Acest text este defăimător la adresa Lui Iisus. Prin aceste vorbe, Iisus este comparat cu un latifundiar roman deținător de sclavi. Biserica nu a avut curaj să interzică instituția sclaviei, nici mai târziu când a intrat în legalitatea oferită de imperatorul Constantin Cel Mare. Astfel, canonul apostolic 82 prevede3:  
  
Slugile în cler a se prohirisi fără de socotinţa stăpânilor, nu dăm voie, pentru mâhnirea stăpânilor celor ce-i au. Că una ca aceasta face răsturnare caselor. Iar dacă cândva s-ar arăta sluga vrednică spre hirotonie de treaptă, precum s-a arătat şi Onisim al nostru, şi-l vor ierta stăpânii, şi-l vor slobozi, şi-l vor scoate din casă, facă-se.[Sinod 4, can. 4; Sinod 6, can. 85; Gangra, can. 3; Cartagina, can. 73, 90; Vasilie, can. 40, 41, 42; Epist. Filimon]  
  
Tâlcuirea din Pidalion a acestui canon a dat naștere legilor românești prin care era interzis ca un țigan să se căsătorească cu o româncă4 . După canoanele 40 și 42 ale Sfântului Vasile cel Mare, o sclavă care se mărită fără voia stăpânului ei, CURVEȘTE. Cum să curvească? Pentru că în acest caz ar fi avut doi soți, primul soț fiind stăpânul ei. După ce că devenea sclavă fără voie, nu avea nici dreptul să aibe un pic de fericire. Mare sfânt acest Vasile! Prin tradiția ortodoxă se cunoaște că aceste canoane, 85 la număr, au fost date de chiar cei 12 Apostoli ai Lui Iisus. În opinia mea acest canon a devenit baza proverbului din Țigan nu se poate face popă , relatat de preotul T. Bălășel5 în Șezătoarea I pag. 213, și Șezătoarea III, pag. 34-39. Sclavia în Vechiul Testament este instituită de însuși Dumnezeu. Astfel, după ce Dumnezeu eliberează pe poporul Israel din robia egipteană, legalizează sclavia între evrei ca preț pentru datorii. Este greu de crezut că Dumnezeul iubitor care a eliberat pe poporul Israel din robia egiptenilor, să poată reinstaura sclavia în sânul poporului Său proaspăt eliberat din sclavie. Cartea Exodului cap. XXI instruiește pe un evreu cum să-și vândă fata ca roabă sexuală. Indiferența lui Dumnezeu cu privire la uciderea unui rob este inimaginabilă, se pare că pentru Dumnezeu contau mai mult banii cu care s-a cumpărat sclavul decât viața sclavului.  
  
Stăpânul ucigaș nu putea fi pedepsit dacă sclavul mai trăia o zi sau două în urma bătăii administrate6 . Pentru că stăpânul l-a plătit cu ARGINTUL său! Zice Dumnezeu! Ce Dumnezeu ar putea da o asemenea explicație? Citiți:  
  
20. Iar de va lovi cineva pe robul său sau pe slujnica sa cu toiagul, şi ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie să fie răzbunaţi;21.Iar de vor mai trăi o zi sau două, ei nu trebuie răzbunaţi, că sunt plătiţi cu argintul stăpânului lor.7  
  
În Noul Testament, Ap. Pavel 8 îl sfătuiește pe Timotei că nu este recomandabil ca un sclav să se considere egalul stăpânului său:  
  
1. Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu.2.Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi; ci mai mult să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea învaţă-i şi porunceşte-le.  
  
Deși tot Ap. Pavel în Epistola către Galateni9 afirma:  
  
27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. 28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.  
  
Dacă ținem seama de aceste cuvinte, urmează că romii sclavi trebuiau eliberați pe simplul motiv enunțat de Ap. Pavel, căci sunt botezați în Numele Sfintei Treimi, și nu mai este sclav în Hristos, ci toate rasele sunt egale. Dar asta nu s-a întâmplat. Romii au fost eliberați după sute de ani de sclavie fără a avea un acoperiș deasupra capului. Dar culmea, statul român, ca o mumă bună i-a despăgubit tot pe proprietarii de sclavi că rămăseseră fără sclavi...Înduioșătoare iubire de mumă. Biserica recomanda10 urmărirea sclavilor fugari, lucru care se și făcea în România când romii fugeau de la stăpânii lor:  
  
Iar despre supunerea robilor către stăpâni (în parte însă şi despre supunerea ostaşilor către voievozi) vorbim aici. Deci nearaoa înţeleptului Leon cea 9, 10 şi 11 rânduiesc, că robul cel ce după neştiinţa stăpânului său se va face cleric, sau monah, sau episcop, de a fost fugar de la el, până în trei ani să se caute de către stăpânul său, şi aflându-se să se întoarcă iarăşi şi să fie rob.  
  
Un verset celebru11 pentru teologi ne arată că Apostolii considerau că Dumnezeu are păreri. După teologia lui Dionisie Areopagitul, Dumnezeu nu este schimbător, dar după părerea Apostolilor, Dumnezeu are păreri, adică se aseamănă cu un om, nesigur adică. Eu nu cred că este vorba de vreun antropomorfism. Citiți:  
  
28.Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare: 29.Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!  
  
Cum se poate explica faptul că Dumnezeu are păreri? Este EL un om nesigur, șovăielnic?  
  
Eliberarea sclavilor era o chestiune care se anunța în Biserică, așa cum ne instruiește Canonul 82 Cartagina12 : De asemenea, s-a hotărât că în privința liberărilor de sclavi, care se fac în Biserică, să se petiționeze la împarat. După ce că sclavia este instituită în Biblie, eliberarea sclavilor trebuia cerută de la un legiuitor vremelnic? Pidalionul repetă hotărârea Sindului de la Cartagina: Iar după canonul 73 al soborului din Cartagina, slobozirile robilor se cade a se propovădui în Biserică. Canoanele Sinodului al optulea local de la Cartagina s-au dat la anul 419. Iată ce legiferează Pidalionul urmând cele mai antice canoane date la Gangra :  
  
Şi roabă încă şi care fără voia stăpânului său s-ar mărita, curveşte, după canonul 40 şi 42 al lui Vasile. Pentru că după acesta, tocmelile şi făgăduinţele celor ce sunt supuşi sub stăpâni nici o încredinţare au. Şi după canonul 41 al acestuiaşi, nunta care s-ar face fără de voia stăpânului, a văduvei muieri, se dezleagă, dacă acela nu voieşte. Pentru aceasta şi soborul cel din Gangra cu canonul 3 anatematiseşte pe acela, care pentru pricinuirea dumnezeieştii cinstiri învaţă pe rob să defaime pe stăpânul său, şi să se depărteze de la slujba lui.  
  
Sfântul Vasile cel Mare legiferează:  
  
Can. 42 Vasile cel Mare 379 - Căsătoria celor fără drepturi (care se află sub stăpânire):  
  
Căsătoriile cele fără de învoire a stăpânilor sunt desfrânări. Deci fiind încă în viaţă tatăl, sau stăpânul, cei ce vieţuiesc laolaltă sunt vinovaţi până când stăpânii lor nu vor aproba căsătoria, căci numai atunci primeşte întărirea cea de nuntă.  
  
După mai mult de 1000 de ani, Sfântul Antim Ivireanul întărea în România aceleași legi, mai ales cu privire la căsătoria romilor:  
  
6.... Iar mai vârtos de va fi țiganul a unuia și țiganca a altuia, până nu vor aduce scrisoare fieștecarele de la stăpânul său, cum că iaste cu voia lor și cum că vor îngădui unul pre altul până/ să vor împăca amândoao părțile, au cu schimbu după obiceiul țării, suflet pentru suflet, au cu bani să răscumpere unul de la altul acel suflet, să nu-i cununați și cu nici un mijloc, măcar de v-ar face verice sile, au înfricoșare. Și acea scrisoare să o țineți foarte cu seamă bună la voi, veri la carele s-ar întâmpla; ca de va vrea cineva din stăpânii acelor țigani ce s-au împreunat cu voia lor să nu să ție de cuvânt, au în pizmă să facă să-i desparță, să aveți cu ce da seama, căci apoi veți cădea în osândă, pentru căci țiganii încă sunt/ creștini, botezați în numele sfintei Troițe.13  
  
Nici sfătuirea unui sclav de a fugi nu rămânea nepedepsită. Sinodul de la Gangra prevede blestemul și excluderea din biserică:  
  
Dacă cineva, sub pretext de evlavie, ar învăța pe un sclav să defaime pe stăpân și să-și părăsească slujba, și să nu slujească stăpănului său cu bunăvoință și cu toată cinstea, să fie anatema 82 ap.; 4 sin. IV ec; 85 Trul.; 64, 82 Cartag.; 42 Vasile cel Mare  
  
Sclavii nu aveau dreptul să acuze în procese civile :  
  
Can. 129 Cartag. - Arătarea celor ce nu-i pot pârî pe clerici:  
  
Aşijderea s-a hotărât ca nici un sclav şi nici chiar cei liberaţi să nu se admită la acuzare; apoi nici unul dintre aceia pe care legile civile nu-i admit să pârască pentru vinovăţii, precum nici unul dintre aceia care sunt pângăriţi cu pata privaţiunii de drepturi civile, adică comedianţii, şi nici oricare persoane care s-au spurcat cu fapte ruşinoase: nici ereticii, nici păgânii, nici iudeii; totuşi, tuturor cărora li se refuză acest drept de acuzare nu li se refuză dreptul de a acuza în cauzele lor proprii.  
  
Și totuși, nu putem să nu observăm că Dumnezeu spune că nu-i plac jertfele de tot, adică este împotriva Legii lui Moise. Într-un loc14 în Biblie, Dumnezeu zice: Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot ale voastre adăugaţi-le la jertfele voastre şi mâncaţi carne; Că părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am dat poruncă în ziua aceea, în care i-am scos din pământul Egiptului, pentru arderea de tot şi pentru jertfă. Moise pretinde în Pentateuh, scriind cuvintele ca din gura Domnului, că Dumnezeu i-a dat legi cu privire la jertfe și împlicit la sclavie, și apoi Dumnezeu în aceeași Biblie contestă serviciul divin instaurat de...Moise. Faptul că Dumnezeu a spus că Moise nu va vedea Țara făgăduită, este binecunoscut ca pedeapsă pentru neascultare, dar mai interesantă este relatarea Epistolei lui Iuda, în care este descris episodul luptei Satanei cu îngerul Mihail pentru trupul lui Moise. Se pare că lupta a fost o remiză cel puțin15, căci îngerul Mihail a zis lui Satan să te pedepsească pe tine Domnul . În opinia mea, Moise a fost ispitit de Satan când a dat legile cu privire la sclavi, legi care timp de mii de ani au îndreptățit existența sclaviei religioase.16 Moise deși a scos poporul evreu din robie, a reinstaurat sclavia în Israel. Moise este autorul moral al sclaviei oficiale care a distrus zeci de civilizații de culoare. Biserica Ortodoxă Română nu a introdus în cărțile de istorie teologică sclavia țiganilor, căci dacă ar introduce-o, ar trebui să citeze textele biblice și teologice comentatede noi, și atunci oamenii ar avea serioase îndoieli privind ortodoxia Bisericii Ortodoxe. Iisus Hristos a venit să anunțe eliberarea robilor după cum El Însuși a spus17 , însă Biserica Ortodoxă începând cu Apostolul Pavel și cu toată tradiția bisericii creștine, nu a vrut să respecte ordinul dat de Iisus:  
  
17.Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: 18."Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, 19.Şi să vestesc anul plăcut Domnului". 20.Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. 21.Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.  
  
Cartea Apocalipsei18 nu a avut vreun sens pentru Biserica Ortodoxă timp de 2000 de ani: Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor. De care robie are parte cel ce duce în robie? Desigur că de cea a păcatului...Biserica Ortodoxă Română a păcătuit contra întregului popor al romilor, venit liber din India. Și mai grav, a păcătuit contra învățăturilor lui Iisus. Deci sfințenia nu este apanajul Bisericii Ortodoxe moderne după cuvintele lui Iisus din Apocalipsă. Câteva întrebări pentru Biserica Ortodoxă:  
  
Cum ar putea un popor înrobit de Biserică să mai creadă în Iisus?  
  
Cum poate Biserica Ortodoxă să mai facă Liturghia când Iisus a interzis jertfa liturghiei până cele două părți se împacă: 23.Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24.Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacăte cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. 19Biserica ar trebui să își ceară scuze oficiale de la romi așa cum a făcut Zaheu Vameșul: 8.Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi,dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. 9.Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.20  
  
Pentru cititorul creștin, contrariat poate de sensibilitatea subiectului discutat, este suficient să amintim că Dumnezeu conform cărții lui Iov, cap. IV nu are încredere nici în slujitorii și îngerii săi:  
  
17."Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o? 18.Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,19.Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână şi pe care îi striveşte ca pe o molie.  
  
Toleranța religioasă în Biblie  
  
În Faptele Apostolilor, cap. XVII, este descrisă propovăduirea Apostolului Pavel când s-a dus să binevestească creștinismul la greci. Ap. Pavel a apelat la un șiretlic sofistic21 spunând atenienilor despre altarul Dumnezeului necunoscut pe care l-a văzut la ei,căci pe acesta a venit să-l vestească:  
  
23. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.  
  
Ecumenismul Lui Dumnezeu  
  
În cartea proorocului Maleahi22 , capitolul I, vers. 10-11 Dumnezeu spune clar că în final toate popoarele lumii, de la est la vest, se închină Lui prin aducere de tămâie și jertfe. Aceste ritualuri sunt o caracteristică proprie și hinduismului vedic, fosta religie a romilor:  
  
10. O, dacă cineva din voi ar închide porţile ca voi să nu mai aprindeţi focul în zadar pe jertfelnicul Meu! Nu simt nici o plăcere pentru voi", zice Domnul Savaot, "şi nu-Mi sunt plăcute nicidecum prinoasele aduse de mâinile voastre. 11. Căci, de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri şi în orice parte se aduc jertfe de tămâie pentru numele Meu şi prinoase curate, căci mare este numele Meu între neamuri", zice Domnul Savaot.  
  
Neamurile de care spune Dumnezeu în cartea proorocului Maleahi, că aduc tămâie în Numele Lui, sunt păgânii contemporani cu anticii evrei. Păgânii aceia se închinau și aduceau jertfe de tămâie zeiței Ishtar, lui Baal și Belzebub, cunoscuți ca Dumnezei străini și demoni în aceeași Biblie.  
  
Sfântul Macarie cel Mare este un caz celebru de toleranță religioasă. Iată o istorisire din colecția Părinți și scriitori bisericești (PSB) , vol. 34, pag, 65-66, Sfîntul Macarie Egipteanul Scrieri:  
  
38. Se spune despre Ava Macarie Egipteanul că s-a suit cândva din (pustiul) Scetic în muntele Nitriei. Și pe cînd se apropia de acel loc, i-a zis ucenicului său; Mergi mai înainte! Și pe cînd mergea înaintea lui, acela a întălnit un preot idolesc și a strigat după el zicînd hei, hei, demone unde alergi? Întorcându-se, însă, acela, l-a rănit și l-a lăsat pe jumătate mort. Apoi a fugit. După puțin timp l-a întîlnit Ava Macarie și i-a zis: Să fii sănătos, frate! Acela minunându-se (de cele ce auzea), a venit către el și i-a zis: Ce lucuru bun ai văzut la mine, de m-ai salutat? Și a zis bătrînul: Te-am văzut ostenindu-te și știu că în zadar te ostenești. Acela i-a zis: Eu am fost pișcat de salutul tău și am aflaat că ești din partea lui Dumnezeu, însă un alt monah, rău, întîlnindu-mă, m-a insultat. Atunci a cunoscut bătrînul că este vorba de ucenicul său. Și, îmbrîțișîndu-i picioarele, preotul idolesc i-a zis: Nuți dau drumul, dacă nu mă faci monah. Apoi, venind unde era monahul (cel rănit) l-a luat și l-a dus în lăcașul de rugăciune din munte. Și văzând monahul pe preotul (idolesc) cu (Ava Macarie) s-a uimit. Și l-au făcut monah. Și mulți dintre cei dintre neamuri, s-au făcut, din cauza lui, creștini. A zis, deci, atunci, Ava Macarie : Cuvîntul cel aspru și pe cei buni îi face răi, pe cînd cuvîntul cel bun și pe cei răi îi face buni.  
  
 
  
1 Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, cap. III, vers. 10  
  
2 Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, cap. VI, vers. 5  
  
3 Pidalion, pag. 96-97  
  
4 Este oprita căsătoria cu necreștini și cu eretici – Canonul 21 Sinodul de la Cartag.  
  
Așijderea s-a hotărât ca copiii clericilor să nu se căsătoreasca cu păgân sau cu eretic.  
  
5 Proverbele românilor vol. VI, pag. 352  
  
6 Exod, cap. XXI... 2.De vei cumpăra rob evreu, el să-ti lucreze şase ani, iar în anul al şaptelea să iasă slobod, în dar.  
  
3.Dacă acela a venit în casa ta singur, singur să iasă; iar de a venit cu femeie, să iasă cu el şi femeia lui.  
  
4.Dacă însă îi va fi dat stăpânul femeie şi aceasta va fi născut fii sau fiice, atunci femeia şi copiii ei vor fi ai stăpânului lui, iar el va ieşi singur.  
  
5.Iar dacă robul va zice: Îmi iubesc stăpânul, femeia şi copiii şi nu voi să mă liberez,  
  
6.Atunci să-l aducă stăpânul lui la judecători şi, după ce l-a apropiat de uşă sau la uşori, să-i găurească stăpânul urechea cu o sulă, şi-l va robi în veci.  
  
7.Dacă cineva îşi va vinde fiica roabă, ea nu va ieşi cum ies roabele.  
  
8.Dacă ea nu va plăcea stăpânului său, care şi-a ales-o, să-i îngăduie a se răscumpăra, dar el nu va avea voie s-o vândă la familie străină, după ce i-a fost necredincios.  
  
9.Dacă a logodit-o cu fiul său, atunci să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.  
  
10.Iar dacă va mai lua şi pe alta, atunci ea să nu fie lipsită de hrană, de îmbrăcăminte şi de traiul cu bărbatul său.  
  
11.Iar dacă el nu-i va face aceste trei lucruri, să iasă de la dânsul în dar, fără răscumpărare.  
  
  
8 Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, cap. VI, 1-2.  
  
9 Epistola către Galateni, cap. III, vers. 27-28.  
  
10 Pidalion, subsol pag. 97  
  
11 Faptele Sfinţilor Apostoli, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15  
  
  
13 Antim Ivireanul, Didahii, pag. 248  
  
14 Ieremia,cap. VII, vers. 21-22  
  
15 Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda 1,9.Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!"  
  
16 Baukham în Jude and the Relatives of Jesus in the Early Church spune că în Palaea Historica se afirma că demonul Samuel a vrut să ia trupul lui Moise ca să-i facă pe evrei să-l transforme în Zeu, dar îngerul Mihail a luptat contra lui. În textul slavonic Viața lui Moise, Satan îl acuză pe Moise că a ucis un om în Egipt.  
  
17 Sfânta Evanghelie după Luca  
  
18 Apocalipsa, cap. XIII, vers.10  
  
19 Sfânta Evanghelie după Matei, cap. V  
  
20 Sfânta Evanghelie după Luca, cap. XIX  
  
  
Referinţă Bibliografică:
Teologia biblică a sclaviei țiganilor / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2460, Anul VII, 25 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Nuţu Cârpaci
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!