CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Marian Nuţu Cârpaci         Publicat în: Ediţia nr. 2396 din 23 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

Cum răpeau turcii copiii românilor, sau tributul sângelui.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În ziarul online adevarul.ro apare un articol (1) cu titlul Adevărul despre „tributul sângelui“ la români. Câţi copii moldoveni sau munteni erau luaţi cu forţa de turci şi puşi să lupte în armata otomană. Articolul este semnat de Cosmin Pătraşcu Zamfirache.  
 
Este bazat pe opinia unui cercetător contemporan, Dan Prodan, "un specialist în istoria Imperiului Otoman", care afirmă: „Ţările române nu au dat niciodată copii drept tribut otomanilor. Nu există niciun document care să certifice acest aspect. Motivul este simplu: Principatele Române nu au fost niciodată provincii otomane, deci ele nu intrau sub incidenţa devşirme, aplicată automat doar regiunilor cucerite. Adică această lege se oprea la Dunăre”  
 
”Ţările Române nu au dat copii ca tribut, pentru că noi eram situaţi, în viziunea politicii externe otomane, în «Casa Păcii», ca ţări ce plătesc tribut, un statut intermediar între «Casa Războiului», inamicii Porţii, şi «Casa Islamului», teritoriile efectiv otomane”, spune şi Daniel Botezatu, doctor în istorie."  
 
Facem precizarea că am reprodus fidel scrierea cu "r" mic (Țările române), așa cum apare în ziarul online adevărul.ro.  
 
Afirmația îndrăzneață a autorului, că nu există nici un document care să certifice acest dureros fapt, este neconformă cu istoria oficială, așa cum a fost înregistrată de martori oculari. Astfel, autorul englez Richard Knolles, "autorul primei monografii de proporții despre istoria imperiului otoman, alcătuită de un învățat englez", afirma în cartea sa scrisă în anul 1603, The Generall Historie of the Turks (2):  
 
"<....> Alexandru, fostul voievod al Valahiei, din naștere moldovean și ridicat de Murad însuși în această demnitate, mândru peste măsură de această demnitate atât de mare...nu numai că își oprima poporul cu dări intolerabile, dar pentru a păstra favoarea turcilor adusese în țară (foarte mult înainte de a fi secătuită) un mare număr dintre ei încît păreau acum s-o stăpînească pe deplin, oprimând pe sărmanii creștini (locuitorii autohtoni) prin impuneri și prin nedreptăți mai mult decât tiranice dintre acelea cum nu comiteau turcii nicăieri în altă parte; nu numai pătrunzând după bunul plac în casele lor și despuindu-i de toate bunurile, dar luîndu-i chiar și pe copii lor, ca și cum ar fi fost obiecte, un lucru nemaivăzut niciodată înainte, iar pentru satisfacerea nevoilor lor bestiale violau pe soțiile și fetele locuitorilor chiar în fața soților și părinților acestora, împreună cu alte nedreptăți urâte de acest fel greu și de menționat."  
 
În continuare, autorul descrie cum boierii și consilierii valahi i s-au plâns lui Murad, și acesta l-a pus pe Mihai Viteazul ca principe în locul lui Alexandru cel Rău, domnitor între august 1592-septembrie 1593. Mihai Viteazul este prezentat de istoricul englez ca un trimis al Divinității, căci a oprit grozăviile turcilor. Richard Knolees continuă prin înfățișarea sumară a mazilirii prin strangulare a lui Alexandru cel Rău (1597) din ordinul lui Murad, precum și asasinarea lui Mihai Viteazul din ordinul lui Basta.  
 
Un alt articol (3) din același ziar online, motivează numele de "rău", dat de popor lui Alexandru, prin cruzimea lui, dar și pentru că a vrut să-l ucidă pe Mihai Viteazul. Iată un fragment sugestiv din articolul în cauză, din ziarul adevărul.ro:  
 
"Maniera în care a domnit Alexandru a fost redată foarte bine de către cronicarul Baltasar Walther: ”puţină bunăvoinţă faţă de supuşi (…) contractase multe datorii cu neputinţă de a fi răbdate, preţuite cam la 10 poveri de aur. Pe lângă aceasta, adusese o aşa mare mulţime de turci chiar în aceea ţară şi până atunci destul de crunt lovită încât încercau să şi-o uzurpe ca pe o provincie ocupată definitiv; să asuprească cu noi feluri de jafuri şi cu o cruzime mai mult decât tiranică (…) cu cele mai mari silnicii pe locuitorii cu totul apăsaţi”. (Dan Simonescu, ”Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul în raport cu cronicile interne contemporane”) "  
 
Citeste mai mult: adev.ro/nqxrqc  
 
În concluzie, în timpul domniei scurte a lui Alexandru cel Rău, mulți copii de români au fost luați ca ieniceri. Deși a domnit o lună în Moldova, în anul 1592, și un an în Țara Românească, domnia lui a putut produce mult rău. Imaginață-vă numărul imens de copilași români pe care turcii puteau să-i răpească spre a-i face ieniceri.  
 
Bibliografie  
 
 
2- Mihai Viteazul în conștiința europeană, vol 2, Cronicari și istorici străini secolele XVI-XVIII, pg 87-89, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1983  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Cum răpeau turcii copiii românilor, sau tributul sângelui. / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2396, Anul VII, 23 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Nuţu Cârpaci
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!