CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Marian Nuţu Cârpaci         Publicat în: Ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Istoria alfabetului romilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În anul 1990, 21 persoane au semnat la Varșovia în locul a peste un milion de romi din România, acceptarea alfabetului analfabetizant. Milioane de romi din lume nu știau că aceștia au decis adoptarea unui mixaj dialectal încă dinainte de anii 80, bazat pe dialectul Arli. Acest mixaj dialectal a fost decis de Saip Yusuf, vorbitor chiar de Arli Romani, un dialect complet neînțeles de romii din România, țara unde trăiește cea mai mare populație de romi din Europa. Deci COMPLET NEDEMOCRATIC.  
 
În imagine vedem semnăturile participanților. Pozele documentului le găsim la http://www.studiaromologica.pl/wp-content/uploads/pdf/studia_romologica-2-2009-Courthiade.pdf  
 
Vom dezvolta pe larg acum istoria acestui personaj misterios, Shaip Yusuf.  
 
În cartea lui Shaip Yusup, Romani gramatika (Naša Kniga,Skopie 1980), citim cum 5 persoane au hotărât ce limbă să vorbească romii din România, adică un amestec între 3! dialecte din Serbia. Aceste dialecte sunt NEÎNŢELESE de romii din România.  
 
“Această gramatică şi lexicon sunt făcute după dialectele Arli, Djambashi şi Burgudji….şi din aceste dialecte aşteptăm să fie limba literară a romilor din (Macedonia şi Serbia, n.n.), şi din alte locuri unde trăiesc romii. “  
 
Semnează autorul rom Shaip Yusuf şi referenţii W. R . Rishi (indian), Krim Toşev, Nedat Jasar, Nusret Sehaar.  
 
”…Autorii …care creează simbolistica sunetelor care se aud în dialectul Arli şi Djambashi au concluzionat că sunt aceleaşi cuvinte cu ale romilor din Macedonia, şi în cel mai mare loc, în Serbia şi Kosovo. Aceste dialecte trebuie să se ia ca fundament pentru viitoarea literatură a romilor.” (pag. 18)  
 
Aceste planuri de a standardiza limba romilor au început cu peste 10 ani înainte de Convenţia de la Varşovia, în 1990. Ceea ce sfidează logica şi bunul simţ este hotărârea adoptării unei limbi internaţionale de către 4 persoane fără ca milioane de romii să ştie. Aceste milioane de romi vorbesc peste 1000 de dialecte diferite prin pronunție și chiar prin unele reguli gramaticale. Nu s-a ţinut seama că romii din România nu înţeleg decât propriile dialecte. Fonologia limbii romilor este diferită de la trib la trib. Chiar în interiorul aceluiaşi dialect apar pronunţii diferite pt. aceleaşi cuvinte. Când romii căldărari din România întâlnesc romi arli din Sofia sau Kosovo, romii căldărari nu înţeleg aproape nimic, din cauză că există diferenţe dialectale majore.  
 
Alfabetul în forma incipientă propusă de cartea lui Saip Yusuf îl copia identic pe cel strict fonetic folosit de Sampson (anii 1920), exceptând literele greceşti Theta şi Delta, o invenţie se pare a comitetului de la Varşovia din anii 1990. Așa-numita cercetare privind crearea unui alfabet al limbii romani, este o declarație îndrăzneață, care se bazează pe o minciună, pentru că îl găsim pe Sampson (printre alți cercetători vechi în limba romani), folosind aceleași simboluri pentru pronuntiile rome, ca și cele folosite în prezent. De fapt, în cartea lui Sampson descoperim aproape toate caracterele folosite astăzi pentru alfabetul comun al limbii romani, dar care nu este potrivit pentru toate dialectelor rome, care sunt foarte numeroase și diferite în rostirea aceleași cuvinte sau reguli gramaticale. W. R. Rishi este declarat ca referent pentru cartea lui Shaip Yusuf, dar în acele vremuri domnul W. R. Rishi a scris o carte comparativă între hindi și romani numărând doar 65 de pagini. Este foarte curios de ce domnul Yusuf nu a spus un cuvânt despre cartea domnului Sampson, în care au fost folosite caracterele fonetice folosite astăzi ca alfabet oficial (pe care niciunul dintre vorbitorii nativi romi sunt capabili să înțeleagă). Cartea domnului John Sampson, Dialectul țiganilor din Țara Galilor (1926), este un tezaur comparativ între hindi, sanscrită și romani, numărând peste 650 de pagini. Se compară cu cartea lui W. R. Rishi, Multilingual Romani Dictionary, cu numai 65 de pagini?  
 
Pe domnul Saip Yusuf îl întâlnim și la Varșovia în anul 1990, când s-a adoptat alfabetul și limba comună.  
 
Lista cu persoanele care au hotărât înainte de anul 1980, în lipsa a milioane de romi, ce limbă și ce alfabet să folosească:  
 
Shaip Yusuf şi referenţii W. R . Rishi (indian), Krim Toşev, Nedat Jasar, Nusret Sehaar.  
 
Lista cu persoanele complet necunoscute pentru milioane de romi care au semnat alfabetul decis la Varșovia:  
 
Sait Balic, Rajko Djuric, Georgi Demeter, Saip Yusuf, Mozes Heinschink, Andreej B. Lewkowicz, Ignacy Danka, Rene Gsell, Leksa Manus, A. Joshi, Iliaz Sabani, S. K. Thakar, Marcel Courthiade, Ian Hancock, Daroczi Agnes, Tadeusz Pobozniak, Lew Czerenkow, Viktor Kuptilow din partea UNESCO, Emil Scuka, Stanislaw Stankiewicz.  
 
Din partea Indiei au fost: W. R . Rishi (creatorul steagului romilor), A. Joshi, S. K.Thakar.  
 
Toți acești domni nu au studiat cele cel puțin 1000 de dialecte rome în comparație cu limbile indiene (peste 300), pentru a stabili gradul de apropiere, și a hotărâ care elemente rome sunt comune din pc. de vedere gramatical și lexical cu limbile Indiei. Dar s-a luat hotărârea pe baza lucrării de doctorat (1995) a lui Marcel Courthiade că dialectele din stratul I (hotărâte de domnia sa ca fiind cele mai vechi) sunt de preferat pt. studiul la secția de limba romani din cadrul Universității București.  
 
Iată dialectele superioare dialectului căldărăresc:  
 
The first stratum includes the oldest dialects: Mećkari (of Tirana), Kabuʒi (of Korça), Xanduri, Drindari, Erli, Arli, Bugurji, Mahaʒeri (of Pristina), Ursari (Rićhinari), Spoitori (Xoraxane), Karpatichi, Polska Roma, Kaale (from Finland), Sinto-manush, and the so-called Baltic dialects.  
 
In the second there are Ćergari (of Podgorica), Gurbeti, Jambashi, Fichiri, Filipiʒi (of Agia Varvara)  
 
The third comprises the rest of the so-called Gypsy dialects, including Kalderash, Lovari, Machvano.( https://en.wikipedia.org/wiki/Romani_language)  
 
Domnul Marcel Courthiade a stabilit doar pe baza comparării a 9! cuvinte dialectale care dialecte sunt corecte. Nimeni în lumea asta nu poate declara corectitudinea unui dialect fără a-l compara cu limba de origine, în cazul nostru limbile din India. Observăm că domnia sa a declarat de strat superior aceleași dialecte pe care Saip Yusuf le declară ca bază pt. formarea limbii romani literare. Fără un studiu de stabilire a concordanței cu limbile din India!!!! Marcel Courthiade a introdus celelalte dialecte rome (sute!) în stratul 3, pt că acestea folosesc sufixul (presupus) grecesc –imos. Nu știa Courthiade că și acestea folosesc concomitent sufixul de strat I –ibe, cu cel de strat III, -imos, în cel puțin un exemplu, HAMOS/HABE. Adică vorbitorii de dialect căldărăresc în trecut foloseau și –ibe, dar l-au ales pe –imos preferențial. Viitorul meu articol demonstrează că sufixul –imos este indian și indo-european. Deci, plasarea la coada clasamentului a dialectului căldărăresc, doar din cauza unui sufix, este nefondată din pc. de vedere științific.  
 
Domnul Gheorghe Sarău reia împărțirea neștiințifică hotărâtă de Courthiade, în cartea domniei sale, Romii, India și limba romani (pag 140-141). Iată ce spune domnul Gheorghe Sarău în cartea mai sus-amintită, la pagina 141:  
 
„Cum lesne s-a observat, idiomurile spoitorilor si ursarilor din România sunt încadrate în Stratul I de dialecte rrome. De altfel, includerea lor printre aceste idiomuri s-a facut pe baza semnalarilor noastre (argumentate prin fapte de limba si, mai ales, ca urmare a publicarii articolului Remarques sur les méthodes d’enseignement de la langue rromani dans les écoles roumaines, cu variante în lb. engleza, spaniola si germana, în publicatia “Interface” a Universitatii René Descartes din Paris (Sarau 1994 d, 9-12).”  
 
La pagina 139, domnul Gheorghe Sarău sintetizează munca lui Courthiade astfel:  
 
„Ideea unei astfel de clasificari este motivata, pornindu-se de la realitatile din teren, de la diferentierile percepute dintre un idiom sau altul, care nu pot fi demarcate clar pe baza isogloselor, tocmai din pricina particularitatilor cimentate, ca urmare a asezarii vorbitorilor ce reprezinta diversele dialecte din zonele dialectale respective, în momente istorice diferite. Astfel, Marcel Courthiade condenseaza diversitatea dialectala rroma în trei straturi succesive de expansiune si, în cadrul fiecaruia din ele, admite existenta unor subdivizari dialectale traditionale (1995 a, 85-86). Autorul prezinta câteva dintre principalele trasaturi distinctive ale dialectelor din stratul I, cel mai vechi, si ale dialectelor din straturile II-III, mai noi...”  
 
Ce este isoglosa? Iată ce spune wikipedia:  
 
„An isogloss, also called a heterogloss , is the geographic boundary of a certain linguistic feature, such as the pronunciation of a vowel, the meaning of a word, or the use of some syntactic feature.”  
 
Iată ce spune domnul Gheorghe Sarău:  
 
“Datorita modului îndelungat de viata nomada a vorbitorilor, diviziunile dialectale structurate pe isoglose delimitate geografic sunt improprii pentru descrierea diviziunilor dialectale ale limbii rromani si se prefera delimitarea a trei straturi de evolutie cu extinderea lor geografica respectiva”(Romii, India și limba romani, pp. 159-160)  
 
De ce or fi fost improprii? Simplu, pt. că sunt multe dialecte, și era greu de studiat. „Mai bine le scurtăm, că și așa romii sunt inculți și vor avea un orgasm intelectual văzând cuvinte grele ca isoglose. Romii nu știu carte, putem să-i inducem în eroare.” Cu alte cuvinte, Marcel Courthiade adoptă în tezade doctorat a domniei sale (Structura dialectologica a limbii rromani, 1995), ceea ce a ORDONAT Saip Yusuf.  
 
Eu, după 25 de ani de studiu comparativ între dialectele rome și 300 de idiomuri indiene, am ajuns la concluzia că romii au venit cu pronunțiile și gramatica actuală din India. Voi publica în scurt timp cartea mea. CA ATARE, NU PUTEM DECLARA un dialect mai bun ca altele. Toate dialectele rome sunt comori ale culturii indiene și universale. Doar vorbitorii lor sunt îndreptățiți să vorbească despre ele, pt. că ei le cunosc cel mai bine. Un străin, oricâte studii ar avea, nu va cunoaște cît cunoaște un rom nativ despre limba sa.  
 
Dushlo dikhipen- o vedere mulsă???  
 
Iată ce s-a declarat MINCINOS despre romii care protestează că dialectele lor sunt nu sunt luate seamă, la 2005, Lanciano-Pietraferrazzana, în conferința Kidipe e Ćhibǎqe Komisiaqi An-o 6-to RROMANO KONGRESO din data de Pietraferrazzana, 2004-10-09  
 
d) But śundǒl an-i Evròpa pal-i “ćingar e dialektenqi”, maj but katar-o muj e manuśenqo, save na vakǎren rromanes khere an-i famìlia thaj naj len duślo dikhipen an-i praktikani dialektològia : aver isi i naturàlo diferenciàcia e dialektenqi anda jekh ćhib, aver isi kana anda verver Thema bisterdǒn verver kotora e ćhibǎqe leksikaqe.(sursa: http://s314953002.onlinehome.fr/marcel-online/pdf/2005-RR-kongreso.pdf) 2005-RR-kongreso (1)  
 
Traducere:  
 
„Mult se aude în Europa despre „cearta dialectelor”, mai mult din gura oamenilor care nu vorbesc romani de acasă în familie, și nu au o vedere mulsă în dialectologia practică: alta este diferența naturală a dialectelor dintr-o limbă, alta este când în diverse țări se uită diverse bucăți din lexicul limbii.”  
 
Nu pricepem ce are mulsul vacii cu vederea distorsionată a lexiculul țigănesc. Dushlo înseamnă „muls” (masc.), poate vroiau să spună „dudalo”-„luminos”, „clar”. Doar o vacă poate fi dushli-„mulsă”, însă niciodată un bou. Geni(t)ala expresie „duślo dikhipen” spune multe despre abilitățile lingvistice a celor ce au redactat documentul. Nu ar avea rost ca oamenii care NU vorbesc romani acasă, să aibe ceva de obiectat împotriva limbii inventate de Marcel Courthaide & company. Pe de altă parte, nimeni nu poate ști toate dialectele rome, pt. simplul motiv că depășesc numărul de 1000!  
 
Articolul I de la congres spunea pe același ton fals:  
 
„I ćhib rromani nane o theripe jekhe manuśesqo ni jekhe grupaqo; oj si o barvalipe sa e Rromenqo anda sa o sundal/lùmia thaj naśti te ovel objèkto kaj te barvalǒn gaʒikane struktùre an-o ziand e Rromenqo. Si te arakhlǒl jekh fòrma kaj te ovel labǎrdi i rromani ćhib vaś-o laćhipe e rromane ćhavenqo aj na te keren nesave manuśa personàlo indùstria laça.”  
 
„Limba romani nu este posesiunea unor oameni, nici a vreunei grupe; ea este bogăția tuturor romilor din toată lumea și nu poate fi obiectul pe care să se îmbogățească structuri ne-rome/gaje în paguba romilor. Trebuie să se găsească o formă prin care să fie folosită limba romilor pentru binele copiilor romilor și să nu facă oarecare oameni industrie personală cu ea.”  
 
Câtă dualitate din partea acestor distinși erăi ai limbii romani! La Varșovia s-a adoptat alfabetul fără să fie consultați democratic romii din România. Într-adevăr, concurența este acerbă, iar limba nu mai este proprietatea romilor ci a kashtaleilor și a gajeilor, așa cum strălucit ei o și recunosc în „From victimhood to citizenship : the path of Roma integration”:  
 
„Unul din acești markeri culturali cel mai adesea amintiți ca bază pentru identitate este limba. În ceea ce privește discursul romilor, referirea frecventă este la limba romani. Cu toate acestea, limba romani NU este limba „romilor”.”(pag. 129, traducerea de Dinu Adam, Pakiv Europa- Fondul European al Romilor)  
 
Propoziția „limba romani NU este limba „romilor””, poate fi interpretată și ca o recunoaștere subtilă a faptului că cei care se declară romi, nu sunt romi autentici. Iar îmbogățirea structurilor ne-rome pe baza limbii romilor, este un subiect de discuție interesant, știut fiind faptul că majoritatea profesorilor de romani nu sunt romi nativi.  
 
Articolul III are ca plan obligarea UNESCO să accepte ce spun acești distinși reprezentanți nealeși ai romilor:  
 
„Te ispidas o UNESCO aj i CIEMEN kaj te ovel buxlǎrdo an-i avindi Deklaràcia vaś-e Ćhibutne Hakaja kotar-i Barcelòna o than e rromane ćhibǎqo thaj avere ćhiběnqo bi kompaktone teritoriaqo.”  
 
„Să obligăm/împingem UNESCO și CIEMEN să fie mărit în viitoarea declarație pentru drepturile limbilor din Barcelona, locul limbii romani și al altor limbi fără teritoriu.”  
 
Articolul IV are ca scop obligarea romilor să accepte limba și alfabetul contrar voinței lor, doar pt că acești domni au experență în mulsul limbii (o dushlipen la chibiako):  
 
„Te kerdǒl implementàcia e khetane rromane alfabetaqi, nakhindor prdal personàlo thaj politikane ćingara an-e verver Thema, odolesqe so i barvali eksperiènca, misalaqe an-e Rumùnia, an-i Itàlia aj Frànca, an-i Serbia, an-i Albània, an-i Kosòva thaj kola sikavdas so akaja alfabèta si la evroputni dimènsia thaj baro rendimènto an-i relàcia lekhavipen-drabaripen. Lokhǎrel i komunikàcia thaj del pativ sa e lektenqe.”  
 
„Să se facă implementarea alfabetului unic al romilor, trecând peste certuri personale și politice din alte țări, pentru că avem experiență bogată, de exemplu în România, în Italia, și Franța, în Serbia, în Albania, în Kosovo, etc, a demonstrat că acest alfabet are dimensiuni europene și mare randament în relația scris-citit. Ușurează comunicația și respectă toate dialectele."  
 
Autorul în verva sa a uita să scrie „dialektenqe”, și a scris „lektenqe”, dar putem să-l iertăm, pt. că, nu-i așa, nu este mare pagubă. Doar că am vrea ca domnul Gheorghe Sarău să corecteze lucrarea și să-i dea o notă după merit scriitorului beat de vervă olimpiană. De fapt, „alfabeta” nu dă onoare nici unui dialect, din simplul fapt că nu poate cuprinde fonologia tuturor dialectelor. Dialectele romilor sunt foarte variate. Exemple de cuvinte care (nu) pot fi scrise cu alfabeta Curtiade, dar romii nu le înțeleg, pt. că nu le-au auzit niciodată pronunțate așa în comunitatea de origine:  
 
Makhi, maci, mathi-muscă/beată.  
 
Buti/buci/buki/butsi- lucru.  
 
Ghi, ji, dzi, vogi, ogi, vogi, odzi-suflet.  
 
Bahtalo, bastalo- norocos.  
 
Lista ar putea continua la nesfârșit. Ceea ce domnul Courthiade nu știe, este că în India se spune la fel, adică avem toate pronunțiile rome. Adică în India se spune la „muscă” și “makhii”, și “macii”. Cu alte cuvinte, dogma adoptării unui alphabet și dialect rom unic este nulă. Pentru că romii au venit cu dialectele în forma actuală din India. Lovește în miezul teoriei lui Courthiade, care spune că limba romani a dobândit transformările actuale în Europa. Domnul Courthiade a împărțit limba romani în trei straturi lingivistice, dintre care, ultimul strat, cel mai corupt și nedemn de a fi limbă literară, după părerea lui, este cel căldărăresc și lovari. Courthiade a putut să dogmatizeze asta după compararea a doar 9 cuvinte rome cu variante dialectale. Fără să le fi comparat cu idiomurile indiene. Vorba aia, decanu minte, decanu minte luminoasă.  
 
Articolul VIII vorbește despre BIG BROTHER în varianta romă:  
 
“Te vazdinǒl jekh rromane-ćhibǎqo kontèksto, kana barǒl o ćhavorro, te ovel les śajutnipen te lel ʒanimàta, siklǒmàta thaj khelimàta vi p-i rromani ćhib, vi p-e gaʒikane ćhibǎ, kaj te dikhǒl normal e dadenqe aj e dajenqe te vakǎren rromanes khere penqe ćhavorrença. Nùmaj anda kasave trujalimàta śaj te pheras e dajenqi thaj e dadenqi godi kaj te na ćhinen i rromani ćhib.”  
 
“Să se ridice un context al limbii romani, când crește copilul, să aibe posibilitatea să preia cunoștiințe, învățături și jocuri în și limba romani și în limbile străine, ca să li se pară normal părinților să vorbească romani acasă cu copii lor. Numai în aceste împrejurări putem să umplem mințile părinților să nu taie/despartă limba romani.”  
 
Articolul acesta dacă ar fi citit fără celelalte, ar fi bun. Doar că limba romani la care se referă este o limbă inventată de Marcel Courthiade. Romii nu o înțeleg.  
 
Semnatarii acestor articole: Margarita Reiznerová, Kasum Cana, Bajram Haliti, Agim Saiti, Santino Spinelli, Marcel Courthiade, Florina Zoltan, Valdemar Kalinin, Ali Krasnići, Florin Cioabă, Normunds Rudevičs aj Zlatko Mladenov.  
 
Bibliografie:  
 
Gheorghe Sarău, Romii, India și limba Romani, editura Kriterion, 1998. Link: oldsite.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId=1628  
 
Saip Yusuf, Romani gramatika, Naša Kniga,Skopie 1980.  
 
Studia Romologica 2/2009. www.studiaromologica.pl/  
 
http://www.studiaromologica.pl/wp-content/uploads/pdf/studia_romologica-2-2009-Courthiade.pdf  
 
Referinţă Bibliografică:
Istoria alfabetului romilor / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Nuţu Cârpaci
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!