CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Libertate >  


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 2714 din 06 iunie 2018        Toate Articolele Autorului

ACTORI FĂRĂ VALOARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Căldura înghesuia trecătorii pe trotuarele în care umbra pomilor era mană cerească pentru mulți. Respirația devenea mai lejeră, iar broboanele de sudoare, care invadau trupurile de la creștet până la tălpile picioarelor, nu se mai rostogoleau disperate pe toate spațiile strâmte în care lenjeria se lipea de pielea asudată din belșug. Pașii erau mai rari și nu puțini erau oamenii care staționau câteva minute să-și tragă răsuflarea și să-și tamponeze fața și gâtul cu tot felul de șervețele și batiste.  
Domnul Virgil Badea se deplasa cu pas egal și fără grabă, aparent neatent la ceea ce vedea ori auzea în jurul său. Părea distrat și chiar era. Simțea o plăcere deosebită să analizeze trupurile sumar îmbrăcate, pe care multe frumoase doamne, dar și mai multe fete, în mod intenționat, le etalau în mișcare înceată și, evident, bine regizată. Rochițele scurte și aproape total transparente, aidoma bluzițelor tip maieu în majoritatea cazurilor, lăsau la vedere sferturi ori jumătăți de sâni, dar și fese cu linii apetisante și, deloc întâmplător, goale.  
”Formidabil! Le place să fie văzute, le place să fie admirate, asta este!” își șoptea Virgil în barbă. ”Iată, cele două de acolo, nici bikini nu au pe dânsele! Mamăăă! Frumoase, nu zic ba, dar nici chiar așa, oricât aș dori, mie nu-mi place să le văd pe stradă... Chiar dacă sunt frumoase, aici devin extrem de vulgare, ca să nu folosesc alt cuvânt mai greu”...  
- Lasă-le, coane Costache! De ce le privești dacă nu-ți plac? Sunt nesimțite și...  
- Nu sunt, domnule Costică, nu sunt! Așa le place lor. Așa s-au obișnuit. Îmi spăl ochii doar...  
Auzind din spatele său acest dialog, domnul Virgil a surâs larg. Nu a încercat să-i vadă pe cei în cauză, dar dorea să mai audă câte ceva la fel de amuzant. Din păcate, cei doi bărbați l-au depășit tăcând. Brusc, aproape în aceeași clipă, s-au oprit din mers și s-au întors către el, privindu-l surprinși, cercetător.  
- Alo, domnule...! Băi, Vergilius, tu ești, băi, băiete? Nu-mi vine să cred..., izbucni conul Costache repezindu-se să-l îmbrățișeze.  
- Eu sunt, amice! În carne și oase... Costică! Te recunosc deși nu ne-am văzut de peste zece ani, cred...  
- Așa este, Vergilius, poetul clasei a X-a, preciză domnul Costică îmbrățișându-l.  
- Și actorul nostru drag de la Teatrul Bulandra, adăugă Costache bucuros că și-a amintit.  
Staționau pe mijlocul trotuarului, plini de bucuria întâlnirii și vorbeau toți în același timp fără să observe că încurcau trecerea oamenilor pe lângă ei și fără să se asculte unul pe altul. Au înțeles asta într-un moment jenant pentru ei, când o doamnă sobră își coborî umbreluța de soare și le aruncă o privire plină de reproș.  
- Mda, scuzați-ne, vă rog, i se adresă domnul Costică schițând o ușoară reverență... Fraților, hai să mergem undeva unde nu deranjăm oamenii!  
- Mergem să sărbătorim revederea, dacă nu vă deranjează, interveni conul Costache prinzându-i de braț și împingându-i ușor către înainte.  
- Și unde dorește Măria Ta, coane Costache, să mergem? întrebă Virgil zâmbind aprobator.  
- Păi... la ”Hanul lui Manuc” ori la... ”Carul cu bere”..., că suntem pe aproape, printre cele două...  
- Oho-ho! Ce gusturi ai, coane! Îmi place..., să aleg ”Carul cu bere”... Fac eu cinste, cu voia voastră...  
- Bravo! Asta doream să aud, actorașule. Hai! Se repezi conul Costache parcă temător să nu piardă ocazia.  
 
Au convenit să solicite o masă în interior, nu în stradă, cât mai retrasă, să poată depăna amintiri în voie, atâta doar că printre amintiri au trecut ca acceleratul și au atacat subiectul ”actori fără valoare”, care mai de care mai nemulțumit și înverșunat. Erau deja după primul rând de bere oferit de Virgil, care s-a simțit obligat să le ofere câteva explicații, înțelegând că nu le plac actorii.  
- Măi, fraților! ... Prea bine știți că îmi iubesc scena, rolurile, colectivul de oameni de acolo și, la fel de mult, iubesc oamenii..., spectatorii. Avem spectacole tot anul și în tot municipiul. La teatru sau pe estrada din bulevardul central, în orice amfiteatru în care suntem invitați ori în alt spațiu amenajat... Deci, nu vă mirați, vă rog, că simt nevoia să vorbesc cu atâta patos și nu înțeleg de ce blamați...  
- O, Doamne, nu! Oprește-te, frate Vergilius! Știi prea bine cât te-am admirat și nu numai eu, ci toți colegii de clasă și nu numai, interveni sfătos domnul Costică. Atâta doar că ai plecat în provincie și...  
- Am avut ofertă foarte bună și am plăcut enorm de mult cultura și istoria Iașiului. Nu puteam refuza... Teatrul ”Vasile Alecsandri” este grandios prin...  
- O, nu, nu! Nu despre asta vorbeam... Conul Costache critica pe drept cuvânt actorii aceia, actorii lipsiți de valoare, care ne mânâncă speranța și sufletul...  
- Asta este, Vergilius! Bine precizează amicul nostru, contabilul expert în toate...  
- ... Aha! Voi bateți apa-n piuă și eu nu mă prind... Tiii, hoțomanilor! Era vorba despre adunătura catapultată pe scena politică... Vă dau dreptate, dar... și tu, Brutus? rosti Vergilius cu aplomb ultimele cuvinte privindu-l în ochi pe conul Costache. Hai, că mai dau un rând de bere!  
- Adică... mă asemuiești pe mine cu Brutus?! Nu, tăticule, nu este chiar așa... Nu mușc mâna celui care mi-a dat să mănânc. Am fost eu parlamentar, dar pe vremea aceea, vă rog să mă credeți că erau actori buni și foarte buni pe scena politichiei românești. Că au fost și câteva uscături, este cu totul altceva, dar... în care instituție nu sunt și câteva uscături, bre?  
- Da..., îmi aduc aminte și sunt de acord... Să știi, dragul meu Vergilius, că amicul nostru nu a făcut valuri nici către stânga, dar nici nu s-a dat de ceasul morții în fața celor de dreapta... N-a avut multe inițiative, nu a propus legi ori alte chestii de greutate, dar nici nu a furat și nu a mințit populația... A fost cuminte...  
- Adică, a fost rezonabil, omule. Nici cu capra hrăpăreț, nici cu varza în nisip... Spune așa! zise domnul Virgil zâmbind către prietenul Costache. Dar cu pensia cum, stai, fratelo? O ai pe viață ori numai în legislatura...  
- Pensia rămâne pensie, frate Vergilius. Am fost în două legislaturi, dar nu voi avea niciodată o pensie atât de bună precum o au ăia de după mine, în special ăștia de azi, care vor sfârși actuala legislatură... Dar, berea vine?  
- Păi, la câte cifre adăugate de cei de azi... m-aș mira să fie, întări domnul Costică. Iar la noi, la populația ”civilă”, neînregimentată politic, se lucrează de un an de zile și nu s-a finalizat nici acum. Vine periodic la câte o televiziune ministra aceea, frumoasa de la Craiova, să anunțe populației ”Noua lege a pensiilor”, că mereu este noua lege, mama ei de vulpe șireată!... La voi, actori adevărați, cum se pune problema, prietene?  
- Păi, suntem în aceeași oală, ba..., poate mult mai strâmbă, mai ciobită... Sunt calcule adeseori haotice..., dar nu-i pasă nici frumoasei de la Videle... Nu am ieșit la pensie, așa că berea promisă vine și am făcut semn pentru niște mici bine prăjiți la grătar...  
- ... He, he! Așa cred că ar explica bunul nostru președinte, interveni conul Costache... Bravo, Vergilius! Ai punctat cu precizie, mânca-ți-aș buzunarul!  
- Adică? Nu înțeleg, coane. A, buzunarul? E clar...  
- Aha! Dar..., ce spuneam? Da, așa răspunde el ziariștilor când o dă cotită și ascunde adevărul intențiilor sale, omule. Este frate de cruce cu fostul ministru poreclit ”altă întrebare, altă întrebare!” Ha, ha, ha! Asta așa, că și azi l-am auzit în fața ziariștilor...  
- Aha! Cu problema deciziei C.C.R. în cazul ”doamnei de fier”... Păi, spune așa coane Costache, interveni actorul Vergilius. Am auzit și eu câte ceva. Este de neînțeles cum se pot discuta pro și contra deciziile C.C.R. Sunt obligatorii în respectare și aplicare pentru toți cetățenii țării. Eu așa știu...  
- Da, chiar așa este, prietene, aprecie domnul Costică plecat cu gândul departe. O să-l vedem cum se descurcă domnia sa cu noul dosar penal... Tot cu ”he, he” va răspunde?  
- Și dacă este o lucrătură și dosarul lui, ca al altora..., că știți mai bine decât mine cum s-a întâmplat...  
- Nu, aici nu cred că este lucrătură. ”Doamna de fier” nu mai crede în protecția domnului ”he, he!”. A văzut că nu mai ține treaba... Ministrul acesta a dovedit că este cel mai pregătit și cinstit înalt funcționar al Justiției. El nu este în gașca pe care o numim noi ”actori fără valoare”. L-a pus la punct și pe domnul procuror general, foarte pe scurt și pertinent.  
- Da, așa crezi matale, dom’le Costică? intră din nou în horă conul Costache. Pe domnii procurori cum îi mai pune la punct? Auzi la ei! Fac petiție cerând independență. Sau nu am înțeles eu bine? Ce părere ai?  
- Păi..., părerea mea este că fac ceva murdar. Să fi cerut ei independența atunci când s-au dovedit reale protocoalele cu serviciile speciale. Îi înțelegeam și îi felicitam, dar nu acum în fața apropiatei decizii a C.C.R. Ei sunt asimilați magistraților, dar nu sunt, fraților magistrați, chiar dacă pe undeva legea a încurcat treaba asta... Ei nu judecă în instanțe. A fost din dorința altui președinte, cel de dinaintea actualului...! Era în vremea aceea... în care președintele ”jucător” a încurajat și a permis ofițerilor din SRI să facă cercetări penale... În cazuri serioase, chipurile, cu privire la infracțiunile contra securității statului...  
- Taci, omule, că te aude lumea! ... După câte știu eu, că aveam atunci colegi la Senat, care știau multe matrapazlâcuri, a fost o găselniță să încheie anumite protocoale, dar și mai grozav... dacă vă spun eu...  
- Dar spune, omule odată! De ce ne frigi în locul micilor?  
- Păi..., uite așa! La mici mai merge o bere, că deja am terminat-o pe a doua... Deci, spuneam eu, că atunci s-au băgat, s-au infiltrat, cum mă-sa se zice, ofițeri acoperiți cam peste tot... De acolo veneau informațiile care distrugeau liniștea adversarilor politici prin acțiunile și hotărârile ce urmau, mai mult ori mai puțin legale...  
- Măi fraților, mă depășesc treburile astea. La mine nu se discută nici prin culise. Nu avem timp... Ei, da! La câte o șuetă, uneori..., dar mie nu-mi plac subiectele. Nu agreez politica. E murdară, este curvă, dacă-mi permiteți să-i zic așa. Uitați-vă la Târgoviște, Sibiu, Cluj, București, Craiova, Iași etc, cum se oferă gratuit spectacole, cum merg artiștii, fie ei actori, interpreți de muzică de toate felurile, scriitori și poeți, coruri și ansambluri... Ce frumos sărbătoresc ei marea sărbătoare națională, Centenarul Unirii, fără ceartă, fără politică, fără denunțuri, vânzări de suflete și toate porcăriile diavolești...  
- Perfect! Felicitări, prietene Virgil! Exclamă dl. Costică impresionat de elanul fostului coleg de liceu. Așa ar fi trebuit să fie peste tot, de sus în jos, de la președinte până la opincă. Pace și prietenie, înțelegere, nu dușmănie și alergătură murdară după ciolane! Ei bine, dau eu al treilea rând de bere, fraților!  
- Se aprobă, dar după asta plecăm! E destul....  
- Se aprobă, izbucniră simultan ceilalți doi în râs.  
 
Au ciocnit halbele aduse mintenaș, au mâncat cu poftă vreo douăzeci de mici și se declarau mulțumiți de întâlnire. Totuși, parcă aveau mâncărici pe limbă cei doi ”C”...  
- Că știi mai bine treburile din Parlament, cum merge treaba cu decizia aceea a Curții, coane Costache?  
- Păi, cum să meargă? se întrebă acesta privind fundul farfuriei din fața sa. Eu, sincer, cred că mai bine explică eminentul nostru contabil. Le are pe astea...  
- Aparent, da, dar nu uitați că nu este om să le cunoască pe toate. Vorba domnului ministru al Justiției: ”he, he! Astea nu sunt scrise în Biblie și nici domnul președinte nu le cunoaște. A spus și el ce l-au învățat alții!”  
Un hohot de râs a izbucnit din partea celor trei. Mulți oameni de la mesele vecine au întors privirile către ei, dezaprobator. S-au liniștit repede. Domnul Costică a continuat:  
- Măi, fraților! Mai sunt mai puțin de 48 de ore și se va cunoaște totul. Nu știu cine se va bucura mai mult, nu știu care și cum agrează hotărârea C.C.R. Se va comunica ”motivarea”, explicația, ca să-i zic așa.... În plenul acestei Curți. Ministrul Justiției a cercetat toate dosarele, toate plângerile și, poate că și denunțurile unor procurori, foști subordonați ai ”doamnei de fier”. Le-a înaintat Curții Constituționale cu propunerea revocării din funcție a doamnei în cauză. Judecătorii Curții au analizat cu răbdare și au decis că așa trebuie făcut. Nimeni nu poate contesta decizia C.C.R. Nici chiar președintele sau procurorii ori judecătorii sau partidele politice. Va trebui să semneze... cu toată reaua sa voință. Nu are încotro...  
Se făcu liniște la masa lor. Niciunul nu-și împărtăși gândul ce-l rumega în tăcere. Nici bucuria și nici nemulțumirea...  
- Hm! ... Dar cu căsătoria cuplurilor de gay la noi în țară, cum este colega? întrebă actorul Virgil Badea. Pot spune că treaba asta urâtă mă interesează. Mă mai întreabă unul-altul și pe mine...  
- Da... Ei bine, cât se poate de firesc, nu este posibil să se admită așa ceva. Cuplurile de același gen sunt absolut minoritare într-o țară creștin-ortodoxă. Dacă le aprobă lor, majoritatea populației va deveni minoritară! Vă imaginați, sper, ce va urma... Nu este posibil așa ceva. Biblia nu permite. Vorbele Domnului au fost și rămân: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți” (Gen. 1,28). Așa le-a zis primilor doi oameni, bărbat și femeie, creați de EL și numiți de EL, Adam și Eva... Pe de altă parte, nici Dogmatica nu permite...  
- Bravo, domnule contabil! Jos pălăria! exclamă conul Costache. Mai ai ceva de zis?  
- Da, o părere proprie... După cum prea bine știți, că toți ne-am căsătorit, la noi nu s-a uitat că prin Sfânta Taină a Cununiei se unește Bărbatul cu Femeia prin liber consimțământ exprimat de cei doi înspre ”a trăi împreună în iubire toată viața, pentru a naște și a crește copii și a se ajuta reciproc”?! Nu uitați asta, fraților, că doară creștini sunteți și voi! ... Ei, bine, așa trebuie să fie modificat articolul cu pricina din Constituție. Să se treacă acolo în clar, căsătoria între bărbat și femeie, nu soți...  
- ... Nu aveți idee cât de mult mă bucur că v-am întâlnit, prieteni buni! exclamă Virgil. Mulțumesc pentru tot, Costică! Dacă nu deranjez, mă poți dumiri cu o problemă? Poate că ai aflat...  
- Dacă pot, desigur că da!  
- Ce știi despre cea mai elegantă doamnă..., cea cu dosarel despre gala de box a lui Bute, care trăiește în...  
- Da, da, da! Doamna cu pricina, eleganta ministreasă Elena, nu după soț, ci după funcția avută, a încasat ȘASE ani cu executare, iar Obreja, cel care a denunțat-o ca să scape de pedeapsă ori să-i fie redusă, a încasat și el CINCI ani cu executare... Hotărârile instanței sunt definitive...  
- Să le confiște averile, domnilor! Asta trebuia făcut cu câțiva ani în urmă, când s-au dovedit că sunt vinovați. Să se recupereze banii furați din munca poporului, că de acolo vine bugetul, fraților! Asta trebuie, se burzului conul Costache... Dom’le, ești cel mai tare, cel mai bine informat. Sunt mândru de tine, prietene…  
 
Au fost de acord în unanimitate și erau chiar mulțumiți. După ce au ieșit din cochetul restaurant, când găsi momentul oportun, adică puține persoane în jurul lor, Virgil Badea le șopti o mare taină:  
- S-a făcut dreptate… Se va face și în alte multe cazuri… Poate și în ale marelui șef de la Telemorman… Ha, ha, ha! Am uitat să vă spun. Sâmbătă va fi mare miting, două sau trei sute de mii de membri ai partidului majoritar din Coaliția de guvernare, vor fi prezenți în Piața Victoriei. Subiectul principal: lupta împotriva abuzurilor…  
- Mda, foarte bine. Ei sunt cinstiți, nu au făcut abuzuri, mama lor de pârliți și încrezuți…! Toți, o apă și-un pământ, izbucni, cine altul decât conul Costache! Nu am de gând să fiu acolo și nici la televizor. Nu cred că va fi liniște…  
- Nici eu, bre!  
- Nici eu…  
Cu această solemnă promisiune se îndreptară către orașul vechi. Mai discutau despre una sau alta, mai admirau câte o femeie frumoasă, mai priveau cu mare milă câte o clădire pe cale să se prăbușească, dar politică, niciun cuvânt. Își făcuseră norma și berea consumată îi cam grăbea spre casele lor…  
 
Referinţă Bibliografică:
ACTORI FĂRĂ VALOARE / Marian Malciu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2714, Anul VIII, 06 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!