CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Libertate >  


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 2682 din 05 mai 2018        Toate Articolele Autorului

DELICIUL MINICONCEDIILOR...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Primăvara pusese piciorul în prag cu mare hotărâre. Tot omul ieșea la aer, cum se spune. Încerca să ajungă la un parc, la orice loc cu multă vegetație, cu verdeață și, dacă se poate, cu flori. Era destul de greu a se trece de la gând la faptă. Capitala era îmbâcsită cu de toate, dar mai puțin bogată în verdeață. Parcurile, mai puține ca în vremurile grele de odinioară, erau departe de mulți, de prea mulți oameni doritori de plimbare, iar cu mijloacele de transport în comun era un chin să mergi când soarele înmuiase deja asfaltul.  
Cel puțin așa gândea domnul Costache. Privea de la fereastra balconului forfota obișnuită și încerca să ia o hotărâre, dar oscila în alegerea traseului. Încercase să își convingă soția, dar refuzul ei fusese categoric:  
- Am inhalat atâta fum pe malul Herestrăului și m-am intoxicat cu mirosul de mici așa de rău încât, crede-mă, îmi este imposibil să le mai suport anul acesta! Mai bine plecam la Mamaia, dar nici nu ai dorit să auzi.  
Nici nu insistase prea mult conul Costache. Îl obosiseră lamentările femeii din seara zilei de 1 Mai. Nu dorea să le mai audă din nou. Era convins că-i sare muștarul și știa bine că s-ar fi certat până după miezul nopții fără să aibă câștig de cauză. Așa se întâmplase în ziua de 2 Mai, motiv pentru care a ieșit singur, a poposit la o terasă și s-a întors destul de târziu cam pe două cărări, obosit și cu capsa pusă. Noroc că soția plcase la o vecină...  
Telefonul sună aproape neîntrerupt destul de lung. Plictisit și nervos, catadicsi să vadă cine anume se învrednicise să se gândească la el. Răspunse imediat, aproape strigând de bucurie:  
- Da, tinere! Mă bucur că mă suni... O, da, sigur că da! ... Sănătate, să trăiești! ... Păi, ce să zic, domnule Costică? Mă gândeam... Ei, da, chiar așa este... Unde? ... Da, sunt de acord. Ies în două minute și... Da, sunt îmbrăcat și gata de orice... Dar unde ești, bre? ... Mă vezi în balcon?! ... Ha, ha, ha! ... Și eu. Gata, te-am văzut, omule! Cobor...  
Domnul Costică aștepta radios, mulțumit că-l surprinsese pe conul Costache. Acesta a coborât aproape în fugă, atât cât mai poate la vârsta sa și s-a apropiat cu brațele întinse. S-au îmbrățișat. Gest de noutate pentru amândoi, dar impulsul a venit de la sine, fără calcule de vreun fel.  
- Cum a fost coane Costache? Distracție la maxim în ziua de 1 Mai, presupun, cu ieșiri la... Dar hai să luăm autobuzul și mergem la o terasă! Discutăm acolo...  
  
  
- Deci, precum doreai, până vine comanda, să-ți spun drept, doar cu ieșiri aiurea m-am distrat, domnule Costică. Pe nicăierea nu i-a plăcut femeii mele, iar starea ei m-a indispus până la exasperare. Am fost în parcul Herestrău.... Îmbulzeală, fum, cozi, mici cu nemiluita și fluviu de bere, gălăgie mare, iarbă bătătorită... Ne-am retras undeva pe mal. Ce să spun, pescari amatori cu familiile și cu grătarele arhipline alăturea...  
- Chiar așa? Păi, decât cu defilări și cuvântări ca odinioară, cred că mai bine a fost...  
- Da de unde, domnule? Nu mi-a plăcut nimic. Nația asta nu se satură de mici și bere. Cred că zeci de milioane de mici s-au consumat peste tot. Fac grătare peste grătare de îți trece cheful de distracție, bre.  
- Da, știu... Am văzut și eu pe unde am fost cu familia... Undeva la munte, cu escale, coane. Da, cu grătare la poalele pădurilor, pe malul râurilor, pe tăpșane, oriunde... Și fum. Ai dreptate dumneata! Și muzică de toate felurile, mai ales manele... Și amabalaje aruncate peste tot, fie cartoane de tot felul, pungi de plastic, sticle.  
- Da, frate! De parcă din manele ne-am ridicat noi din pat și manele am fi învățat la școală. Nici nu se pomeneau pe vremea mea..., a noastră vream să zic. Dar ai auzit ce-a fost prin alte părți?  
- Nu prea, coane... Am avut traseul nostru stabilit, am stat la hotel pe unde am fost și...  
- Da, oameni serioși, ce să zic... Domnule i-am văzut pe români la coadă și în Bulgaria și în țară. Coadă la mici, coadă la bere, coadă la scoici și farfurii arhipline la bulgari. Cred că luau la portbagaj ce nu mai puteau mânca, domnule... Ei, acolo m-aș fi dus și eu dacă aveam cu cine. Mâncare foarte bună, bre!  
- Lasă, coane Costache, că și la noi este mâncare bună. Cred că toată Europa s-a crucit să-i vadă pe ai noștri la coadă în Bulgaria...  
- Da, domnule, așa este! Acolo ne-au catalogat ca fiind săraci, golanii Europei, dar la Mamaia cred că ne-au plasat sus de tot, între bogații Europei, domnule!  
- Adică... cum? Nu înțeleg, coane Costache...  
- Păi când te văd năpustindu-te peste platourile arhipline cu tot felul de bucate și bagi în tine toate alea, amestecate, fără nicio rânduială, ce să zică, bre, europenii? Iar dincolo... la Mamaia, la cluburi de fițe, merge lumea cu elicopterul, coboară numai din mașini bengoase, ultramoderne, scumpe și de mare viteză, fete cu mii de euro îmbrăcate aiurea că mai goale sunt și cu zorzoane de aur de alte mii și zeci de mii de euro și cu roabele de sticle de șampanie... ce să zică, bre? Bogăție, nu? ... Nivel de trai ridicat, nu? Nu ne mai dă Europa ajutor de vreun fel, că suntem bogați, nu?  
- Uf, eu știu? Dacă la noi în țară toate sunt mai scumpe, se duc românii dincolo, că e mai ieftin și, de ce să nu recunoaștem, la bulgari nu-ți dă cu porția. Îți pun pe masă platouri uriașe, inclusiv cu salate de fructe și alte alea, la prețuri mai mici decât la porțiile noastre...  
- Măi, Costică... Să-ți zic așa că am convenit noi să ne spunem pe nume, ca vechi colegi, prieteni, poate că îți amintești... Oi fi eu pofticios și n-oi fi avut eu mâncare multă când eram copil, dar așa hulpav nu cred că mă pot înfățișa, măi omule. E rușinoasă toată treaba, bre!  
- Așa-i coane.., așa-i, Costache, scuze, ai dreptate! Despre cozile la mici și bere nu se poate spune că e lăcomie... Tot omul își plătește tot ce cumpără și...  
- Hei, hei! Las-o moale, colega! Au fost cozi și s-au călcat pe picioare, omule, acolo unde partidul.... adică și alte partide au dat astea pe gratis. Au început campania electorală, bre. Ce, crezi că am uitat vremea în care am făcut eu politică? S-au pârât unii pe alții, s-au amenințat cu cercetări, cu măsluirea voturilor ori cumpărarea lor și câte mai câte, dar toți au dat, toate culorile politice, nu-ți face tu griji, Costică! Au dat și pungi cu făină și ulei, cu pui și pâine...  
- Mda, îmi amintesc... Dau primăriile, dau Consiliile Județene, dau partidele, dau toți, că tot din banii populației dau, nu din buzunarele lor. Apoi tot ei, ajunși mari, că știi prea bine matale, dau la cap populației scăderi de taxe și impozite în creștere, cu recalculări de pensii în scădere valorică, cu minciuni electorale și cu autostrăzi crăpate și surpate mai înainte de a se circula pe ele... Apropo de treaba asta, i-ai văzut pe oltenii de la Slatina cum petreceau în pădurea Căcâlna?  
- Ce? Cum? Că...că...câ... Cum ai zis, domnule?  
- Pădurea Căcâlna, undeva pe malul Oltului, aproape de municipiu... Îți dau video să vezi și să asculți, frate. Mori de râs, nu alta! Și era acolo, amfitrion, un vicepremier, coane Costache... Au împărțit șepcuțe roșii la toți amatorii de chilipiruri, frate... Le-au dat mici și bere pe gratis, le-au adus orchestră și soliste de muzică populară, au jucat și au...  
- Oho-hooo! Oprește-te, omule! Eu, personal, nu am fost de acord, nu am făcut așa ceva...  
- Și de aia nu mai ești parlamentar, domnule coleg și coane Costache și de aia nu...  
- Da, de aia nu mai am nimic. Dacă nu intri în hora lor, nu ai ce căuta acolo, bre... Bine, bine, acolo sunt și oameni pregătiți...  
- Ei, da, sunt tare bine pregătiți, lua-i-ar dracul, Doamne iartă-mă! Am văzut miniștri care nu știu pe ce anume probleme trebuie să-și canalizeze atenția, pe alții care nu știu să vorbească bine românește, pe alții care dacă nu-i tragi de mânecă dau cu nuca în perete și...  
- Lasă, bre, Costică, astea... Nici eu nu am avut diplome și știință multă, dar...  
- Nu este vorba de diplome, coane Costache. Este vorba de limba noastră. Se învață încă de acasă, din clasele primare... Iar cei despre care este vorba au multe facultăți cu diplome și au bani, bani, bani și proptele de tot felul... Este posibil ca un ministru al Educației să aibă greșeli gramaticale în exprimare? Este firesc să citească premierul câte două două cifre la numerele cu mai multe de atâtea? Dar să primească buchet de narcise la Simfonia lalelei fără să fie contrariată?!  
- Nu, poate că nu este, ce să zic și eu...? Dar este firesc, cum zici tu, prietene Costică, să se mute o ambasadă ori mai multe dintr-un oraș sau altul, fără știrea președintelui? Este normal să se întâlnească premierul cu președintele BNR la biroul șefului de partid... ?  
- Păi și ce dacă? Nu erau doi guvernanți girați de Parlamentul format în urma alegerilor de către partidul condus de acest om? E mare, e deștept, e vaccinat...  
- Hopa! Stai așa, domnule Costică! Ăsta despre care zici, o fi el ce este și uns cu toate alifiile, dar mai sunt doi oameni în stat mai mari ca el. De ce nu s-au întâlnit cei doi guvernanți la ei?  
- Nu știu, coane Costache. Nu i-am întrebat...  
  
  
- Comanda dumneavoastră, domnilor! îi întreupse un ospătar mustăcios, spătos și cu nasul roșu ca după băutură. Nu au mai fost decât 8 mici. S-au epuizat...  
- Și vrei să spui că putem comanda din ăia epuizați, nu? se rățoi conul Costache. Ce este cu ăștia așa de negri? Ne iei de fraieri?  
- Domnule, vă rog să nu mă jigniți! S-au înnegrit pe grătar. Așa se fac mititeii...  
- Ăștia au fost înnegriți înainte de a-i pune pe gătar, domnule ospătar. O să chem OPC-ul, domnule!  
- Lăsați, domnule, că ne-au amendat acum două zile...  
- Aha! rosti conul Costache furios, ridicându-se de la masă. Hai, prietene să mergem aiurea! Poate vom găsi ceva proaspăt...  
- Și comanda, domnilor?!  
- Mânânc-o tu, prăpădenia pământului! Valea! Ptiu, drace! Terasă am vrut, terasă am avut...  
  
  
- Să mergem la un restaurant respectabil, prietene Costache. Este devreme. Continuăm discuția acolo...  
- Mergem, hotărî conul Costache. Peste ăștia trebuie chemat DNA-ul, domnule. Să-i radă cu mustață cu tot. DNA-ul nu iartă...  
- Nu, nu iartă și bine face, colega Costache.  
- Face și nu face. Depinde de ... cum se zice... de conja... conjuga sau cum aia a mă-sii de limbă se zice!  
- De conjunctură, prietene. Liniștește-te, te rog!  
- Cum să mă liniștesc, bre? Nu ai văzut că șapte ani de viață au mâncat și ăștia judecătorilor Bârsan? Nici nu s-au uitat că se bucură de imune... imuno...  
- Imunitate, prietene Costache...  
- Așa este, i-ai zis bine cum i-ai zis... Fac treabă doar la comandă politică. În rest, Brazilia, Caraibe, Madagascar, Costa Rica și alte zone de vis unde și-au dus banii furați de la stat și de la populație, excrocii dracului! Pe ăștia nu-i vede ”doamna de fier”, dar, ce să zic a mai făcut și treabă bună biata femeie...  
- Mda! Este sau a fost o treabă murdară... Omul acesta, Bârsan, era judecător la CEDO, domnule. Avea dublă sau triplă imunitate în postura aceasta... Șansa lor și poate a noastră, a tuturor, pe viitor, este că mai există judecători cinstiți. Iată, Înalta Curte le-a demonstrat nevinovăția...  
- Cinste lor! Dar mai au multe de făcut. Să vedem ce va face domnul Președinte cu cele două coduri lucrate de acel fost ministru căruia i se zice ”altă întrebare, altă întrebare!”  
- Ce să facă, măi frate? Este o comisie de specialiști, nu este doar el și mai este de dincolo o duzină de indicații și îndreptări, de la Comisia..., de la Consiliul... de la Uniunea..., că nici ăștia nu dorm. Nu ne lasă ei până nu facem voia lor, că vrem ori nu vrem...  
- ... Mda...! Iar cu președintele nostru, nu prea ajungem departe. El s-a aliat cu strada, a mărșăluit, în loc să-și asume rolul de mediator, împăciuitor, de asigurare a echilibrului între instituțiile statului și între partidele politice aflate la guvernare, între coaliție și cele din opoziție. Mai că-mi este dor de matelot. Făcea treabă mai bună decât acesta... La fostul restaurant Doina ar fi una din posibilități, coane... Mergem să luăm ceva și să mai discutăm?  
- Mergem. Îmi place, dar fără politică prietene. Îmi stă mâncarea în gât cu toată băutura ce aș turna peste ea. Ce rost are? Suntem prea mici să facem ceva bun pentru țară... Nici uniți nu suntem și, de ce să nu recunoaștem, suntem cam proști și lași exact atunci când nu trebuie...  
- Așa o fi, dacă spui dumneata, coane Costache...  
 
Au avut parte de două ore liniștite, dar și de mâncare foarte bună. Și-au amintit de vremurile de demult, de zilele muncitorimii și ale tineretului, de anii de școală, au făcut comparații și au plecat împăcați cu gândul că Dumnezeu va face un ceva anume pentru a fi pace și înțelegere în țară și în lume...  
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DELICIUL MINICONCEDIILOR... / Marian Malciu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2682, Anul VIII, 05 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!