CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 2581 din 24 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

OMAGIU DOMNITORULUI ALEXANDRU IOAN CUZA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- I –  
  
România s-a născut la Iași!  
  
”Personalitate providențială a poporului român, domnitorul Alexandru Ioan Cuza reprezintă un simbol al Iașului unionist. Simțămintele sale patriotice și-au găsit pe deplin concretizarea în înfăptuirea mărețului act al Unirii principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, dată care a consfințit formarea statului român modern. Întreaga activitate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza a avut un caracter reformator, de modernizare a țării.  
Reforma agrară, reforma electorală, reformarea armatei, reforma învățământului și reforma justiției au contribuit într-un mod esențial la dezvoltarea societății românești și la orientarea acesteia către valorile democratice ale Europei.  
Înființarea în orașul nostru a primei Universități din România, în anul 1860, reprezintă punctul de plecare al marilor idei novatoare care au transformat Iașul într-un centru academic de înalt prestigiu, de care ne mândrim și pe care suntem datori să-l dezvoltăm permanent. Este doar unul dintre motivele pentru care Iașul îi păstrează domnitorului Alexandru Ioan Cuza un respect sacru și o recunoștință deplină.  
Model de curaj și patriotism deplin, Alexandru Ioan Cuza a sădit în rândul generațiilor care i-au urmat conștiința apartenenței la neamul românesc, cea care ne unește în cuget și simțiri. Acest album oferă noi repere familiale și o nouă perspectivă a personalității marelui om de stat care a fost Alexandru Ioan Cuza, dar este și un îndemn de a nu uita niciodată că România s-a născut la Iași!”  
(Albumul în cauză se intitulează ”Alexandru Ioan Cuza - demnitate publică și repere familiale”, autori: Dr. Aurica Ichim și Drd. Ina Chirilă, Editor Cristian Brutaru, Tipografia Everest 2001 srl.)  
  
Mihai CHIRICĂ  
Primarul Municipiului IașI  
  
  
- II -  
  
Din corespondența familiei CUZA, pentru a-i cunoaște...  
  
(Galați), înainte de 25 mai 1844  
  
Dragă mamă,  
Cele câteva rânduri pe care mi le-ai trimis, mi-au făcut o mare bucurie.  
Îți mulțumesc pentru promtitudinea arătată în a-mi trimite lucrurile, au ajuns foarte bine și crede că noul simțământ al inimii mele pentru soțul meu nu va face decât să-mi împart afecțiunea între mata și el și nu o va scădea.  
Sperând, iubită mamă, la clipa fericită când te voi îmbrățișa, îmi fac o datorie, ca totdeauna, de a fi  
Supusa matale fiică, E. Cuza  
P.S. Mama și tata mă însărcinează să vă prezint din partea lor salutări și să vă asigur, în același timp, că în curând vor veni să te vadă.  
Respectele mele bunicii și salutări fraților mei  
  
Dragă mamă, nu găsesc cuvinte care să vă descrie recunoștința de care este pătrunsă inima mea, pentru dumneavoastră de a fi adus pe lume pe Elena și de a-i fi dat în același timp principiile care fac fericirea mea; cu toate că de puțin timp sunt așa de fericit de a o avea de soție, credeți că voi ști să prețuiesc sacra comoară pe care mi-ați încredințat-o și nu voi neglija nimic pentru a-i face mai puțin amar regretul despărțirii; rugându-vă să binevoiți a primi omagiul respectelor mele, îmi fac o fericire de a fi cel mai devotat dintre copiii dumneavoastră  
  1. Cuza
Respectele mele bunicii și salutări cumnaților.  
  
(N. A.: Datarea este după conținut și mai există o altă datare, târzie, de altă mână pe scrisoare: anul 1844.)  
  
”Părinții lui Alexandru, Ioan și Sultana Cuza. Ioan Cuza, născut la Barboși, ținutul Fălciu, în aprilie 1784, a îndeplinit mai multe slujbe ajungând până la rangul de postelnic, cea mai importantă funcție fiind aceea de pârcălab, administrând cel mai dificil ținut din Moldova, Covurlui, cu reședința la Galați. Mama lui Cuza și soacra Elenei, Sultana, era din familia Gozadini, venită în țară de la Constantinopol, de unde provenea această familie genoveză, dar grecizată. Se pare că a venit în Moldova după 1814, fiind vară primară cu Smaragda Callimachi, soția domnitorului Scarlat Callimachi; după cum erau măritate fetele din suita doamnei, povestește Gheorghe Sion în ale sale Suvenire contimpurine (Editura de proză, București, 1956, p.337-339”)  
 
  
Galați, 28 septembrie 1844  
  
Dragii mei părinți,  
De mult timp sunt lipsită de scumpele dumneavoastră știri și nu știu, în adevăr, la ce să atribui o așa de lungă tăcere, căci v-am scris deja mai mult de trei scrisori la care nu am avut bucuria de a primi răspuns.  
Sper, după promisiunea pe care mi-ați făcut-o când am fost la Solești, că voi avea curând fericirea de a vă vedea; așteptând, vă sărut mâinile și sunt pe viață devotata dumneavoastră fiică,  
  
E. Cuza  
Respectuoase sărutări de mână bunei noastre bunici, de asemenea bunicului, unchilor și mătușilor despre care doresc mult să aflu știri și sper ca în următoarea dumneavoastră scrisoare să-mi dați. Îmbrățișez din toată inima pe frații și sora mea.  
  
Dragii mei părinți,  
Și eu, rugând în toate zilele pe atotputernicul de a nu vă lipsi nimic ca răsplată a fericirii de care mă bucur lângă Elena, fericire pe care o datoresc bunelor principii pe care i le-ați dat și a exemplului pe care l-a avut sub ochii ei în dumneavoastră, mă socotesc foarte fericit de a vă fi cu totul devotat ca un fiu.  
A. Cuza  
 
  
1844, octombrie, înainte de 11, Galați  
  
Dragă mamă,  
Sunt foarte fericită că pot să-ți scriu câteva rânduri ca să-ți spun ce bucurie mi-a făcut să-l am aici pe tata și cât de mare ar fi fost fericirea dacă fiica matale recunoscătoare ar fi putut să te îmbrățișeze. Nu pot să-ți descriu cât sunt de fericită și cât mă simt de îndatorată dragului și scumpului Alexandru ca și părinților lui.  
Știu cât trebuie să te coste absența fraților mei, dar consolează-te buna mea mamă, căci este pentru binele lor, într-o zi vei fi fericită de a-i revedea demni de afecțiunea matale de mamă. Cumnatul meu a sosit.  
Draga și buna mea mamă, îți sărut mâinile și îmbrățișez de multe ori pe micul Theodor.  
Sunt pe viață devotata matale fiică,  
E . Cuza  
Și eu, vă rog să binevoiți a primi omagiul celor mai adânci respecte și de a mă crede cu totul devotat,  
A. Cuza  
  
- III –  
  
Câte puțin despre Domnitorul Alexandru Ioan Cuza...  
  
”Alexandru Ioan Cuza este una dintre cele mai complexe personalități istorice.  
A fost Domnul lăudat de unii, criticat de alții, dar gesturile și deciziile sale majore nu au putut fi ignorate. Istoria este singura care a judecat cu egală măsură viața și opera acestui OM al timpului său. Cu atât mai mult a aceluia care a acceptat să preia funcția supremă în stat în numele unor idealuri, animat de sentimentul patriotic mai presus de orice interes personal și care nu a fost pregătit special pentru misia ce avea să o aibă, dar a știut să onoreze demnitatea publică pe care națiunea i-a încredințat-o. A rămas în posteritate încununat de faima unui ctitor dotat cu forță copleșitoare, specifică oamenilor începuturilor de drum nou.”  
Mari personalități, dar și demnitari care l-au cunoscut din proximitatea atribuțiilor sale, aveau să-l caracterizeze în cuvinte alese și necircumstanțiale.  
- Victor Place – consulul Franței la Iași, îi remarcă inteligența vie, hotărârea și spiritul practic, individualitatea puternică și originalitatea conduitei.  
- Louis Beclard consulul general al Franței la București, îi aprecia sinceritate, bunul simț, modestia, tăria de caracter.  
- Popov – consulul Rusiei la iași, îi prețuia inteligența vie, spiritul critic, sinceritatea și franchețea.  
- Jacques Poumay care ocupa funcția de consul al Belgiei la București, îl caracteriza ca fiind modest, dezinteresat și înțelept, considerând că un așa om nu mai există în Principate.  
- Godel de Lannoy – consulul austriac, sintetizând o analiză clară și concisă a actului de guvernare și a comportamentului Domnului, era de părere că lui Alexandru Ioan Cuza ”nu-i va fi greu să renunțe la o funcție pe care nu a căutat-o și care, în multe privințe, îl incomodează”.  
- Robert Colquhoun - consulul britanic la Bucureşti, prezentat oficial lui Cuza câteva zile mai târziu decât alți reprezentanți consulari, a înaintat ambasadorului Marii Britanii la Constantinopol, dar şi ministrului său de Externe, un raport în care a relatat pe larg discuţia avută cu Alexandru Ioan Cuza, cât şi date despre întâlnirile celorlalţi reprezentanţi ai diferitelor state ale Europei cu acesta. Principala problemă vizată: gestionarea „situaţiei” până la întrunirea unei conferinţe inernaționale.  
„Nu l-am putut vedea pe domnitor decât în dimineaţa de 26 (...) M-a impresionat candoarea lui şi, desigur, ceea ce a declarat în materie de politică internă şi administraţie. El a ascultat cu atenţie ceea ce am considerat de datoria mea să-i comunic, părând că înţelege pe deplin dificultatea poziţiei sale. Mi-a spus despre cererea care a făcut-o puterilor de a se retrage dacă Europa va garanta dorinţa naţiunii şi le va da un domnitor străin, că, în ceea ce priveşte unirea sub el, se va înclina cu respect în faţa hotărârii puterilor, exprimată prin Conferinţă, apoi s-a însufleţit şi a spus:  
”Dar, domnule Colquhoun, trebuie să vă atrag atenţia că, dacă Turcia îşi pierde vremea să vină cu o forţă armată în Muntenia pentru a ne împiedica să ne manifestăm, nu ezit a vă spune, că mă voi plasa în fruntea poporului meu şi dacă va trebui să cădem, eu voi fi primul care îmi voi oferi pieptul, dar va curge sânge.” Citez cuvintele lui pentru că, spre surpriza mea, le-a repetat în trei perioade diferite în decursul convorbirii. Discutând cu colegii mei din Franţa, Prusia şi Belgia am aflat că nu se pronunţase în faţa lor cu privire la Turcia aşa cum a făcut-o cu mine, poate pentru că ei nu i-au vorbit în mod deschis, aşa cum am considerat eu de datoria mea să o fac. Agentul austriac nu l-a vizitat încă, cel rus o face zilnic”.  
(N.A. - Întregul fragment raportat la domnul Robert Colquhoun a fost preluat de pe internet, din ”Raport premergător conferinţei internaţionale” / Conf. univ. dr. Mariana COJOC, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Univ. „Ovidius” din Constanţa, sub titlul "Valsând" cu Marile Puteri... România şi începutul „aventurii“ sale politice/ 24 ianuarie 2018)  
- Mihail Kogălniceanu - într-un discurs rostit cu ocazia alegerii lui Cuza ca Domn, spunea despre acesta: ”Este omul nou, cel pe care-l solicită situația nouă; el a rămas ceea ce a fost și mai înainte: un om cinstit, plin de dragoste pentru țară; progresist, el este devotat principiului ordinei și hotărât să pună în practică ideile de reformă și progres”.  
- Nicolaie Iorga – cu ocazia centenarului nașterii lui Cuza-Vodă, a spus:  
”Alexandru Ioan Cuza a fost un prieten sigur și fără pretenții, îndatoritor și plin de iertare ca în zilele de sărăcie și obscuritate, un frate bun cu cei mai umiliți din neamul său, spre care se cobora adeseori necunoscut și vădindu-se deodată prin darul domnesc, împărătesc, al facerii de bine; un înțelegător al celor mai înalte idealuri, în stare să ție, pentru apărarea lor, pieptul înaintea dușmanilor; un vrednic campion al țării, a cărei demnitate a exprimat-o în cuvinte de mândrie ce nu se puteau uita. Ca orice om, a avut greutăți în viață: prieteni de care s-a putut plânge, dușmani cu care s-a putut lăuda; a întâlnit greutăți pe care le-a răzbit, altele înaintea cărora s-a oprit, prea slab ca să poată face ceea ce nu face decât timpul în desfășurarea veacurilor. Avea însă o mare personalitate, era în el un prinos de energie gata să se reverse în toate direcțiile, în cele omenești care se iartă, în altele, mai puțin omenești care nu se iartă. Cuza nu a pretins să fie mai mult decât ceea ce cerea vremea lui, dar a avut superiorul bun simț și marele talent politic de a nu fi niciodată mai puțin decât ceea ce vremea cere de la un om în situația lui”.  
”Alexandru Ioan Cuza a cunoscut sărăcia alor săi, cunoscând omenia celor de care era înconjurat, cunoscând religia în bisericuța din sat, cunoscând pe sătean la brazda lui, cunoscând pe boier îndeplinindu-și rolul lui cultural și social, el a cunoscut poporul în ceea ce are mai esențial, în ceea ce are mai adânc, mai valoros și mai sacru”.  
  
  
  
- IV –  
  
Câte puțin despre abdicare...  
  
”Toată lupta politică generată de adversarii Domnului avea să ducă spre un deznodământ așteptat de unii și chiar urmărit de alții, însă spre regretul unui popor întreg: abdicarea. Domnul a fost pus în fața unor acuzații grave, printre ele cântărind foarte mult aceea că intenționa să instituie o domnie ereditară. La 5 decembrie 1865, cu ocazia deschiderii lucrărilor Parlamentului, Domnitorul va dezminți acuzațiile nefondate și calomnioase într-o declarație care a și fost publicată în ”Monitorul Oficial”, afirmând solemn: ”Eu voiesc să fie bine știut că niciodată persoana mea nu va fi nicio împiedicare la orice eveniment care ar permite de a se consolida edificiul politic la a cărui așezare am fost fericit a contribui. În Alexandru Ioan I, domn al românilor, românii vor găsi întotdeauna pe colonelul Cuza care a proclamat în Adunarea ad-hoc și Camera Electivă a Moldovei marile principii ale generației României și care, fiind Domn al Moldovei, declara oficialmente Înaltelor Puteri Garante, când primea și coroana Valahiei, că el primește această îndoită alegere ca expresiunea neîndoielnică și statornică a voinței naționale pentru Unire, însă numai ca un depozit sacru”.  
”Alexandru Ioan Cuza se va referi la aceste acuzații și în scrisoarea adresată împăratului Napoleon al III-lea, la 19 septembrie/ 10 octombrie 1865, în care face radiografia anilor de domnie și a realizărilor din această perioadă, concluzionând: ”Astăzi, Sire, grație sprijinului Vostru generos, românii au o existență politică, au conștiința drepturilor și datoriilor lor. Voi intra cu plăcere în viața privată, lăsând un Tron pe care nici nu l-am visat, nici căutat, pe care nu l-am datorat decât stimei compatrioților mei”.  
  
În opinia lui Eminescu, nici scurgerea timpului și nici succesiunea generațiilor viitoare nu vor face uitată o astfel de trădare. La 27 februarie 2882, în ”Timpul” apărea profeția sa: ”Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să mu-i crape obrazul de rușine ori de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina lui 11 februarie și stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generațiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului domn”.  
  
N.A.  
Aduc mulțumiri cu recunoștință doamnei dr. Aurica ICHIM – muzeograf, diriguitor competent al Muzeului ”Unirii” din Iași, pentru materialele oferite cu ocazia a două evenimente literare la care am participant în incinta acestui prestigios muzeu. Din ele am extras, pentru cititorii mei și nu numai, materialul prezentat mai sus.  
  
 
- V –  
  
Despre singurul martor ˝ocular˝ aflat încă în viaţă: Castanul Unirii de la Vişan...  
  
La Castanul Unirii  
  
E tot măreţ Castanu’-n floare,  
Aşa cum spuse-Alecsandri,  
Aici Unirea-i la izvoare  
Şi sub Castan se plămădi.  
  
Aici, în negura restriştii,  
Castanul singur îi păzi  
Pe cei ce-au fost unioniştii  
Şi visul lor îl împlini.  
  
Mai murmură şi-acum, cu fală,  
Plecându-şi creanga la pământ,  
De lupta lor, făr’de-ndoială,  
Pecetluită-n “Jurământ”.  
  
De peste-un secol jumătate  
El este unic martor viu  
Al celor vremi înflăcărate...  
Acum, cât nu e prea târziu,  
Să-l protejăm pe mai departe!  
  
Să-l ascultăm toţi cu simţire,  
Fiindcă în orişice moment  
El ne vorbeşte de Unire:  
De-aceea azi ni-i Monument!  
  
Deci, hai să dăm mână cu mână,  
Să-ncingem hora cu iubire:  
Castanu’-n veci să ne rămână  
Un Monument Sfânt de Unire!  
  
Autor,  
Mihai Caba  
  
N.A.  
Aduc mulțumiri cu recunoștință poetului și scriitorului Mihai Caba, pentru toate materialele publicate cu ocazia acestei mari sărbători a neamului românesc! Din acestea am reținut și publicat aici poezia de mai sus. Întâmplător..., bunule prieten, au ajuns și la mine.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
OMAGIU DOMNITORULUI ALEXANDRU IOAN CUZA / Marian Malciu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2581, Anul VIII, 24 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!