CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





BASTARZII -III
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În altă seară când era la serviciu și sala se mai golise de mușterii și-au făcut intrarea obișnuitul tandem, OZN și Lisimah. Cel de-al doilea s-a apropiat de tejghea iscodind-o cu privirea și a comandat cu dezinvoltură: 
  
-Pentru fanii tăi fideli dulceață, doi hamburgheri după obiceiul de rigoare și câte o berică, plus un Winchester roșu pentru mine! 
  
-Bine! Văd că te conservi bine pentru când s-o întoarce Nuța, cu fum de Wincester, măi Lisimah!Totuși te văd cam stafidit de la o vreme, nu se putu ea abține să îl înțepe cu vorba, după obicei!A început să nu-ți mai priască fumul, sau lipsa nevestei? 
  
-Ha?Uite cum îmi zgândări tu rănile răutăcioaso, deși eu sun bun ca pâinea caldă și nu știu ce să mai fac pentru a-ți ridica moralul! Ehh! Tineretul din ziua de azi nu mai are pic de respect pentru omul năpăstuit, răspunse el teatral, rotindu-și ochii prin local în căutare de priviri consolatoare!Ce-ți mai face amorezul, Scaiete Lipiciosul vreau să zic? Am auzit că îți aruncă flori la picioare în fiecare seară! Ochii fetei din dulci și languroși deveniră deodată două aruncătoare de flăcări și vorbele sale îl biciuiră cu voce tăioasă precum sufletul viscolului, când afară sunt minus douăzeci de grade: 
  
-Ești un șarpe afurisit, Lisimah!Dispari din fața mea să nu te mai văd, nenorocitul boalii! 
  
-Ete-te la ea! Tu începuși, să mă calci pe bătături și tot tu ești aia care te superi? Zisei și eu acolo, o vorbă în vânt ca să-ți mai tai macaroana,nerealizînd că am pus sare pe rană! 
  
-Încetați cu săgețile otrăvite și tu și ticălosul de OZN care se hlizește de colo! Sunteți doi bastarzi, josnici! 
  
- Ha ha ha! Licuțo, dar tu ești amorezată cu adevărat de veneticul ăla de Fane? Văd, că nu-i de glumă! Ce oi fi găsit de iubit la urâtul și zurbagiul ăla? Mai turnă și OZN gaz pe foc, zgândărit de împunsăturile fetei și de faptul că ea continua să-l ignore, mai cu seamă că o iubea ca un disperat. Pe lângă că e un profitor și nu îi place munca, nu e nici un om bun la suflet. Pe tine te strică gura, în rest nu-ți cunoști valoarea dacă te-ai coborât, să-l iubești pe acel ticălos de Scaiete. E om ascuns și nu are gânduri curate. Nu știe nimeni precis de unde s-a pripășit în orășelul nostru și ce hram poartă. Eu știu ce spun, îi aruncă el cu obidă! Lica îl privea abținându-se să nu strige de fericire, văzându-l că încă era ros de gelozie. Se abținea să se arunce de gâtul lui, să-i tragă câteva palme și să-i spună totodată cât îi e de drag, mai ales că episodul cu Berta la restaurant, îi stăruia încă viu în minte. Trăia sentimente extrem de contradictorii în ce-l privea pe nenorocitul de Nae. Îl iubea și i-ar fi tras palme totodată, ca să-l trezească din orbire. Ca să nu-și trădeze furtuna ce-i bântuia în suflet, încerca să disimuleze. Îi arunca săgeți din privirile cu reflexe de obsidian, căutând febril în minte cuvintele potrivite pentru a-l împunge, dar momentan întârziau să-i vină pe limbă. Înainte să le găsească, Lisimah deveni ecoul celuilalt, în timp ce pufăia adânc din Winchesterul pe care și-l aprinsese, săgetând la rândul său cu vorbele în direcția Licăi: 
  
- Nu te merită! Ți-o repet , că tot ajunserăm la subiect! Îmi pare rău, deși nu-mi place să mă amestec în viața altora, pe tine te stimez și caut să-ți deschid ochii, năroado! La fel și prăpăditul ăsta de OZN, care se topește de dragul tău ca o lumânare aprinsă. Poate că tu nu știi, dar Fane a mai fost cuplat cu doi ani în urmă, cu una de prin Bezdead și bătăi ce mânca femeia aia de la el, nu-ți mai spun. A ajuns amărâta la spital în multe rânduri, cu fața desfigurată din mâinile lui. Au intervenit în cele din urmă părinții fetei, cu poliția de i-au pus interdicție să nu se mai apropie de casa ei. A făcut el și ceva pârnaie. Am aflat povestea asta de la un amic de-al meu, din Bezdead. Deschide ochii bine Lico, că te dai în mâinile Satanei! 
  
- Mă Lisimah, nu te știam așa o limbă înveninată și bârfitor pe seama altora! Te credeam din contră, om serios, dar greșeam. Pe ce te bazezi tu și acest gură spartă și flecar de OZN care a devenit umbra ta, că tot inventați minciuni pe seama mea, călca-va-r vaca,a de bastarzi? M-ați văzut voi vreodată cu ticălosul ăla, de ziceți că-i iubitul meu? Nu cumva scorneala asta a pornit chiar din capul tău înfierbântat Nae? Te răzbuni , că nu cad în cursa amăgirilor tale de om neserios și poligam! La auzul acelor acuzații fățișe la adresa lui, OZN rămase mut de mirare și o privea cu un aer tâmp. 
  
-Dar de ce mă faci poligam? Un poligam are mai multe iubite, pe când eu nu am nici una! Nu vezi că mor de dragul tău și tu nu faci alta, decât să mă piu la zid și să mă execuți cu indiferența ta? 
  
-Da? Și Berta? Nae, tu chiar mă crezi tâmpită? Te afișezi cu ea în văzul lumii fără pic de rușine deși e măritată și vii totodată să faci pe don Juan cu mine! Nu ți-e rușine? 
  
-Berta e prietena mea și la fel bărbatul ei și asta de câțiva ani. De unde ai scos-o pe asta, că eu aș ieși cu Berta? Ce fel de om mă crezi tu, zice el destul de supărat? Hai să lămurim odată aceste lucruri, căci îmi pui în cârcă, lucruri pentru care eu nu mă știu vinovat. Astea sunt doar scorneli și vreau să știu, cine ți le-a spus? 
  
-Ha!? Scorneli zici?Dacă-ți spun că v-am văzut cu ochii mei, când că pupați și vă mâncați din ochi în restaurant , tot mai zici că-s scorneli, ori că mă lovise orbul găinilor? Ești un mincinos fără pereche! Să mă lași în pace! 
  
- M-ai văzut tu??? Când dracului, că eu nu-mi amintesc să fi ieșit cu Berta la restaurant! 
  
-Erai singur și ea a venit la masa ta , o așteptai și nu îndrăzni să negi! Eu eram la doi pași de voi. 
  
-Tu...asta ce spui tu, s-a întâmplat în urmă cu vreo câteva săptămâni, la Parc. Îmi amintesc! Ea a venit la mine și cum îi e felul, a făcut o glumă desul de îndrăzneață.Tu te-ai lăsat înșelată de aparențe, dulceață! Lui i se luminară privirile, în vreme ce o mânca din ochi, se apropie de ea , îi cuprinse mâinile cu mișcări febrile și în ciuda faptului că ea încerca să se elibereze ,el o ținu și îi picură în șoapte, cu voce dulce, rugătoare tot focul iubirii din inima lui: 
  
-Nu e nimic între mine și Berta, crede-mă! Doar pe tine te iubesc și te-am iubit în toți acești ani! Am rupt logodna cu ea, mărturisindu-i că te iubesc pe tine și nu pot să fiu cu ea,sau cu altă femeie. Nici atunci nu exista iubire între noi și ea m-a înțeles și a rămas prietena mea, în ciuda incidentului. O cunosc din copilărie și am fost colegi și prieteni la școală. Ea m-a îndemnat să caut, să mă împac cu tine și acum face același lucru, căci așa cum îți spun, am rămas prieteni. Sunt prieten și cu bărbatul Betei și-ți jur pe viața mea, că orice crezi că ai văzut tu, a fost doar o aparență, te rog crede-mă! 
  
-Nu-i adevarat, se zbătea ea neliniștită încercând să scape și lacrimile îi inundară nestăvilite, obrajii. 
  
-Ba-i adevărat! Te iubesc și trebuie să mă crezi! Zicând acestea, el căzu în genunchi dinaintea ei și i-a declarat într-un exces de pasiune, iubirea care îi mistuia sufletul, ca un foc veșnic: Lico te iubesc din tot sufletul meu și te rog acceptă, să te căsătorești cu mine! Dacă mă accepți eu voi fi omul cel mai fericit de pe pământ! În inima mea e loc doar pentru tine, crede-mă! 
  
Lisimah îi privea uluit și profund impresionat și se străduia să ascundă lacrimile rebele care-i împungeau pleoapele alunecându-i pe obrajii roșii de emoție, în ciuda împotrivirii sale.Era un om foarte sensibil și impresionabil iar scena la care asista, întrecea cele mai tari scene de iubire din filmele văzute de el. Lica la rândul său nu mai avea ochi decât pentru Nae și cu obrajii ca două mere rumene și ochii umezi de fericire îi șopti! 
  
-Ridică-te, te iubesc spre necazul meu și nu suport să te văd îngenunchiat! 
  
El se ridică, îmbrățișând-o și după ce ea se împotrivi la început, simțămintele din inima sa învinseră pentru câteca momente rațiunea și se pierdură într-un sărut pătimaș. 
  
După scena emoționantă la care fusese martor din întâmplare, Lisimah încercă să se retragă jenat, dar Lica deși în culmea fericirii, îl zări, se desprinse din îmbrățișarea lui OZN și îl apostrofă cu o acută doză de sarcasm: 
  
Ce e Lisimah, cauți o gaură de șobolan în care să te faci nevăzut? 
  
- Să mă calce vaca, ai ochi în toate părțile, îi răspunse el cu un accent de stinghereală-n glas! Țin la tine fătucă, fiindcă știu prin ce ai trecut în viață și te apreciez mult. Ai caracter și meriți să fii fericită, să fi-ți amândoi fericiți, vroiam să spun! Tot ce ți-am spus despre Scaiete e real, să știi! Vroiam doar să te previn. 
  
- Nu știu ce să zic de tine , îi răspunde Lica. Văd că te-ai alăturat celor ce mă bârfesc pe la spate. Dacă tot ții să știi, n-am nimic de ascuns față de nimeni. Nu sunt deloc prietenă cu nemernicul ăla și dacă doriți să știți adevărul, hai să vi-l spun eu ca să nu mai existe nici un dubiu pe viitor! 
  
Contrariu a ceea ce gândiți voi, ticălosul acela de Fane Scaiete mă persecută și nu știu unde se ascunde. Eu l-am și denunțat dar nu e de găsit. Nu știe nici poliția unde își are bârlogul și dacă voi știți ceva în acest sens, mi-a-ți face un mare bine, dacă mi-a-ți spune, ca să mă păzesc de el, le zise cu lacrimi în ochi. 
  
Lisimach și Nae, o priveau înmărmuriți de cele ce le auzeau urechile. Nici nu știau ce să creadă. Nae, îi zise simțind cum un fier înroșit ii săgeta inima: 
  
-Ce tot spui? Ce ți-a făcut ticălosul, de l-ai denunțat? 
  
- S-a tot învârtit în preajma mea în ultimele luni, asta au văzut mulți, dar eu nu l-am încurajat deloc, ci dimpotrivă m-am purtrat mereu față de el, cu răceală. De ziua mea am dat o petrecere acasă la mine și mi-am invitat câțiva prieteni și rude. El nu știu cum făcea, că de fiecare dată când mă ducem într-un loc public și mă găseam cu prieteni, apărea ca din senin. Nu am reușit să înțeleg cum reușea să afle, unde sunt de fiecare dată. Deci, când vorbeam cu prietenii mei de petrecere, a apărut la masa mea și de față cu ceilalți a insistat să fie invitat. Mi-a fost jenă să-l refuz și de nevoie am consimțit. A venit și la sfârșit a plecat de la petrecere, odată cu toți. Ultimii au plecat sora mea cu cumnatul, am încuiat și mă pregăteam, să mă culc. Nu vă puteți închipui pe cine am găsit în cameră, când am venit din baie? Nu știu cum de era acolo, dar era chiar ticălosul acela și a încercat să... în fine! Adusese cu sine o sticlă cu spumos , a turnat în două pahare, în fața mea care rămăsesem paralizată în prag și s-a apropiat cu ele pline. Nu cred că s-a așteptat la reacția mea și acesta mi-a fost norocul. Mi-a întins paharul și i l-am aruncat în ochi, așa am putut fugi și m-am încuiat în bucătărie. Am apucat să o sun pe Veronica și am stins lumina când el a spart ușa și a tăbărât asupra mea. Atunci am pierdut telefonul care era deschis, pe podea. Veronica și Alexandru au auzit cum mă luptam cu el și țipam și s-au întors. Asta m-a salvat. 
  
-La orice m-aș fi așteptat să aud , dar așa o grozăvie nu, șopti Lisimah foarte impresionat și surprins de cele auzite! OZN era devorat de furie, remușcări și durere și nu reușea să-și găsească cuvintele potrivite, ca să se exprime! 
  
-Vezi deci, că vorbești fără să gândești, Lisimah și nu faceți altceva decât să da-ți glas celor ce zic gurile rele pe seama mea? Halal prieteni ce am și eu care-mi răsucesc cuțitul în rană, începu ea iarăși să le reproșeze, tot mai necăjită, la gândul că poate vorbise prea mult. Acum va afla toată lumea de la voi și eu voi muri de rușine ! Făceam bine, dacă tăceam și-mi vedeam de treabă, în loc să mă destăinui cu doi bastarzi bârfitori, se aprinse ea iar, după evocarea pățaniilor pe care până atunci îi fusese prea jenă să le mărturisească cuiva. Numai tu Nae, scornești vorbe d-astea pe seama mea, că te știu eu, se smiorcăi Lica, suflându-și zgomotos nasul! Îți era necaz, că nu am vrut, să iau în considerație propunerile tale! Eu deși mă rușinez de slăbiciunea asta, te-am iubit tot timpul ingratul și ticălosul boalii, își vărsă ea focul inimii, folosind drept țap ispășitor pentru toate neajunsurile din ultima vreme tot pe bietul Nae OZN, care ar fi făcut orice numai pentru un zâmbet al ei! 
  
- Nu mai vorbi așa cu mine iubire, că eu niciodată nu ți-aș face vreun rău, te iubesc ca un nebun! Cu prima ocazie când voi da ochii cu șarpele acela veninos care a îndrăznit să-ți facă rău, îl ucid cu mâna mea, izbucni el cu patimă! 
  
Deodată se se simți distrus, că putuse să se îndoiască de sentimentele femeii, atât de dragi inimii sale și la gândul că îi stricase Licăi ziua. Îl durură în adâncul inimii, accentele de suferință din glasul ei. Tragedia lui era, că ea nu mai lua în serios iubirea lui. 
  
Lica simțea cum în sufletul său sentimentele contradictorii se băteau cap în cap, dând naștere la năvalnice furtuni și neliniști. Avea nevoie de certitudini și în privința iubii lui Nae, înainte de a-l accepta din nou în viața sa. Prea multe suferințe și lovituri primise până atunci de la viață. Îi fueseră trădate și puse la îndoială propriile sentimente și nu putea să mai accepte cu ușurință riscul unor noi deziluzii. Îl iubea pe OZN și visa la iubirea lui dar simțea, că încă nu toate lucrurile erau clare între ei. Dacă el o iubea cu adevărat, trebuia să o accepte așa cum era și să îi arate că avea încredere în ea, nu să o lase la cea mai mică neânțelegere și să caute consolare în brațele alteia . Nae trebuia săi demonstreze că s-a maturizat și că putea conta pe el, așa cum și ea se simțea gata să facă orice de dragul lui. 
  
Ehh! Ce mai viață! A acceptat postul oferit de Oarță de nevoie , că i se terminase șomajul și postul de la florărie deși îi plăcea mai mult ca acesta, l-a lăsat, fiindcă patronii nu intenționau, să-i facă contract de muncă. Preferau să o plătească la negru, ca de altfel și pe ceilalți doi colegi. O tot amăgiseră cu promisiunea unui contract, până când a terminat șomajul și a fost nevoită să accepte postul acesta. De bine de rău, Oarță i-a făcut contract, însă nici pomeneală să respecte orarul stabilit, sau zilele libere ce i se cuveneau de drept. Profita fără rușine și nu plătea mai nimic, pentru orele suplimentare. Era sătulă de viața asta și deja era în căutare de altceva, de lucru, mai adecvat cu năzuințele sale. 
  
Referinţă Bibliografică:
BASTARZII -III / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2953, Anul IX, 31 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!