CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aparitii >  





LA POARTA DIVINITĂȚII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POETA DIN FAȚA PORȚII  
 
Prefață la vol. LA POARTA DIVINITĂȚII - autor Maria Filipoiu  
 
Farmecul democrației este că se extinde asupra unor domenii aparent închise, elitiste prin definiție. Posibilitățile tiparului digital și inexistența cenzurii îngăduie azi oricărui aspirant la glorie sau doar la libertatea confesiunii să vină în fața unor potențiali cititori și chiar a criticii literare cu producția sa artistică. Se poate spune, desigur, că o astfel de extindere a limitelor nu nivelează valorile, dar le amestecă. În realitate, asemeni lichidelor nemiscibile, literatura se stratifică și fiecare cititor are acces la stratul superficial sau mai profund care îi convine. După cum fiecare poet sau prozator își alege zona (nișa) în care se simte confortabil și nu este obligat să interfere cu altele, vecine sau îndepărtate.  
 
Maria Filipoiu are despre poezie o concepție clasicistă, canonică, uneori chiar didactică. Ea își premeditează volumul, pe cicluri, idei, teme, într-o sistematică destul de severă. Apoi tratează fiecare segment cu o programatică rigoare. În orice caz, poeta își propune o miză cultural-educativă, în afara frivolității și, dacă nu refuză de principiu umorul, secvențele sunt mai degrabă încărcate cu gravitate, resimțind chiar foarte mult, dacă nu povara, în orice caz constrângerile unei datorii, așa cum o înțelegeau pașoptiștii, mai târziu poporaniștii, sămănătoriștii etc. Arta ei vrea să lumineze, nu să distreze, ideea de entertainment este practic exclusă:  
 
Trubadur prin labirint sentimental,  
Gândul înnoadă idei în năframă  
Și duce cuvântul pe-al timpului val;  
Când spirit la datorie îl cheamă.  
 
Artista vrea să valorifice experiența la care a ajuns în toamna vieții, să culeagă ceea ce a sădit, la modul agrest, și a cultivat cu grijă. Eternitatea este „prinsă” și „așternută” ca un pat germinativ pentru gânduri și acestea rodesc. Evident, precum fructele din proverbialul măr al lui Beniuc, „roadele” sunt oferite gratuit celor ce le doresc:  
 
Să culeg roade prin a vieții toamnă,  
În brazda cuvântului sădesc gânduri,  
Cu glas ce rațiunea îmi îndeamnă,  
Eternul clipei să-l aștern pe rânduri.  
 
Ca aspirație și chiar ca sintaxă uneori, poemele programatice și artele poetice ale Mariei Filipoiu trimit la Arghezi care își dorea cuvântul plug ce fața solului o schimbă lăsând în urma lui belșug. Depinde, desigur, de cititor, cititorul contemporan, adesea nepăsător în fața râvnei unor poeți cu vocație de plugari ai învățăturii, să schimbe indiferența-n coș și cugetu-n cămară:  
 
Cu cerneală ud copacul veșniciei,  
Din el să crească ram de-nțelepciune,  
Ca să rodească în floarea poeziei,  
Când Dumnezeu cu har face minune.  
 
Dumnezeu este invocat deseori și, desigur, dorința supremă a eului liric este să nu stea zadarnic, după vremuri de ostenire întru duh, la poarta Divinității Ci, firește, această poartă să se deschidă pentru ca spiritul să vadă ceea ce doar intuiește că se află „dincolo”. Chiar dacă nu va pipăi și nu va urla „este”, acest spirit e însetat de certitudinea harului, precum numeroase strofe o atestă.  
 
Spre deosebire de eroul lui Kafka, așezat în fața porții Legii cu mai multe dubii decât speranțe, ori de eroii lui Vișniec pentru care, dacă poarta se va deschide va urma un concurs de competențe pentru o eventuală angajare de clovn, eul din lirica Mariei Filipoiu nu are temeri și îndoieli. Făcând ceea ce este drept și moral, oferind bucurie dar și îndreptate lectorului, deschiderea „porții” în fața artistului este doar o chestiune de timp. Amânarea acestui moment este și ea una fastă pentru că dă timp poetului, truditor pe ogorul culturii, să depună încă mai mult travaliu în irigarea și însămânțarea parcelei sale de cuget și dăruire:  
 
Pe câmp din privire împodobit cu flori  
În primăvara iubirii inocente,  
Voi așterne covoare țesute de nori  
Și brodate cu eterne sentimente.  
 
 
Rezultatul osârdiei poetice va fi demn de viziuni dantești ale Paradisului:  
 
Pe curcubeu de dor să urc la Dumnezeu,  
Prin raiul îngerilor să o port un veac.  
 
Poeta Maria Filipoiu, care, în timp, a oferit și alte scrieri cu caracter didactic, nelimitându-se defel la încercări lirice, își caută certitudini în tezaur de cuvinte și bogățiile sufletului, adună comori în visteriile care se află dincolo de simbolica „poartă”.  
 
În încăpătorul Rai post-post-modernist accesul se poate face printr-o infinitate de porți, ușițe, sărind pervazuri și pârleazuri către o făgăduință dorită fierbinte sau acceptată cu resemnare. Maria Filipoiu și-a găsit, indiscutabil, propria ei poartă.  
 
Horia Gârbea  
 
Referinţă Bibliografică:
LA POARTA DIVINITĂȚII / Maria Filipoiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2752, Anul VIII, 14 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Filipoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!