M-am așezat la umbra unui copac privind la iarba ce se unduia ușor în calda adiere a vântului. Ascultam foșnetul frunzelor și parcă dintr-o lume ireală, Diana se apropia încet de mine și mă acompania. 

- Ce faci? Cum ești? 

- Nu știu … Simt o durere imensă în trup și nu mă regăsesc . 

- Știi bine că ești vinovată și că trebuie să plătești pentru greșelile tale. Pe lumea asta totul se plătește. 

- Și iubirea? 

- Mai ales iubirea. O ai, o simți, te bucuri de ea , apoi plătești. Uneori prețul este cu mult mai mare decât îți poți permite. Dar știai asta când ai ales să-i urmezi calea. 

- Știam . Am vrut să fug dar o forță irezistibilă mă trăgea înapoi ca un magnet. Nu i-am putut rezista. Știam că e o iubire imposibilă și totuși mă lăsam copleșită de ea. Știam că voi plăti un preț incomensurabil. Știam . Știam că-mi pun sufletul la bătaie. 

- Și totusi ……. De ce a trebuit să urmezi această cale? 

- De ce? Dacă aș putea pătrunde tainele inimii ți-aș putea răspunde. Nu pot explica , nu pot spune de ce. Știu doar că e singura pe care mi-aș fi dorit s-o urmez. Nici o altă cale înafara iubirii nu-ți aduce împlinirea. 

- Și ai acum împlinirea? Aceste lacrimi, acest zbucium al tău constituie împlinirea? El are măcar habar prin ce treci? 

- De ce-ar trebui sa aibă habar? Nu mi-e dator cu nimic. Fiecare iubește cât și cum poate sau doar se amăgește. Dacă a realizat că ceea ce a simțit pentru mine a fost o simplă pasiune trecătoare de ce ar trebui să-l mai intereseze ce mi se întâmplă? 

- Dar imi spuneai că te iubește … 

- Așa am crezut , așa am simtit . Știi? Într-o zi mi-a mărturisit că a făcut dragoste cu altă femeie . Zâmbea și zâmbind m-a întrebat apoi dacă îl mai iubesc. Cum poate să fie cineva atât de crud? Cum poate să zâmbească făcând o asemenea mărturisire? Cât de sadic trebuie să fii ca să distrugi un om cu zâmbetul pe buze? Aș fi vrut să pot spune atunci că nu, nu îl mai iubesc. Nu am putut-o face. Deși îmi frânsese inima el rămăsese încă acolo. Întelegi oare cum e să-ți facă cineva inima fărâme și tu să nu poți face nimic altceva decât să fii simplu spectator? 

- De ce nu ai plecat? Era dovada clară că doar se joacă de-a iubirea. 

- Nu știu … Nu am putut-o face. Am rămas în jocul lui , eu pion, el rege. Nu știam care-i va fi următoarea mutare dar știam că îmi va fi imposibil să părăsesc tabla de șah. 

- Nu te înțeleg. 

- Nu ai cum , tu ești rațiunea , niciodată nu vei înțelege profunzimea inimii. Mi-aș dori uneori să pot fugi de tot și de toate. Îți amintești de Star Trek? De nava Entreprise? Erau acolo undeva niște camere atemporale în care, intrând, aveai parte de o experiență fantastică. Puteai face absolut tot ce-ți doreai și, ieșind apoi de acolo, viața continua de unde ai lăsat-o. Recunosc că mi-aș fi dorit o asemenea cameră. Mi-am dorit să alerg alături de el cu picioarele goale prin rouă, să prindem asfințitul în palme, să urcăm pe munte în parfum de cetina de brad, să gătim și apoi să servim cina la lumina lumânărilor, să ascultăm muzică, să dansăm , să adormim vegheați de iubire și să ne sarute soarele în zori, îmbrațișați. Să avem apoi zile în care să muncim alături , să ne întindem o mână la greu, să ne ștergem transpirația de pe frunte, să zâmbim și să fim fericiți. E un vis pe care-l port în suflet încă de pe vremea adolescenței. Am visat să fac aceste lucruri și încă multe altele cu omul iubit. 

- Dar … 

- Știu, nu e cazul să-mi spui că va rămâne doar vis. Mi-a luat ceva timp să înțeleg dar am înțeles într-un final. 

- Mereu ți-am spus și, mai mult decât atât, ai avut în fața ta și dovada : timpul destinat ție începea să nu mai existe. Primeai indiferență prin tăcerea lui și știai că îi plăcea să-ți facă rău. 

- Știu. În ultimul timp priveam la nepăsarea lui și gândeam că o face doar pentru că știe că astfel mă poate răni. Și avea dreptate, mă durea. La fel ca și tăcerea pe care o afișa de multe ori în momentele în care eu aveam nevoie să-l aud vorbind. Nu înțelegeam de ce făcea asta deși era evident. Atunci când iubești însă găsești mereu scuze celuilalt. Îl iubeam, îl iubesc și nu pot schimba asta. Acum știu că dacă și el m-ar fi iubit nu m-ar fi rănit. Mi-aș dori să nu mai doară , doar atât. 

- Și totuși …….. îl iubești. Mi-ai spus că te gândești să-i spui că ai găsit pe cineva. De ce vrei să faci asta? Ești singură și știi că nu-ți dorești și nu există nimeni altcineva, că inima ta e plină de o iubire pe care nu vrei s-o trădezi. 

- Mă cunoști și știi prea bine că nu mi-aș dori niciodată compasiunea celui pe care-l iubesc. Am înțeles atunci când încet, încet, a început să nu-mi mai acorde timp din timpul său, că mă căuta uneori din compasiune, ca și când ar avea de plătit o datorie. Nu mi-e dator cu nimic și nu văd de ce mi-ar fi alături dacă nu mă iubește. Are nevoie de libertate și o va primi. Nu vreau să-i fiu povară, să fie nevoit să mă suporte. Mi-aș dori să fie fericit și să se bucure din plin de viață. Cred că gândul că am pe cineva și că sunt bine îl va face să creadă că nu mai are nici o obligație față de mine. Vreau să-l știu bine. Îi voi fi alături și mă voi ruga pentru el chiar dacă nu va ști asta. 

- Și tu? 

- Eu? Nu știu, chiar nu știu. Am să încerc să-mi port Crucea și să-mi răscumpăr cumva sufletul. 

- Dar durerea ta? 

- E parte din iubire. Și apoi de ce să sufere doi când o poate face doar unul? 

- De ce faci asta, Diana? 

- Nu am un răspuns . Doar ……… iubesc! Deși mi-e îngrozitor de teamă de ziua de mâine pentru că nu am învățat să trăiesc fără el. Nu știu cum o voi scoate la capăt singură.Nu știu cum voi reuși să-i păcălesc pe ceilalți că mi-e bine, nu știu cum mă voi motiva să merg mai departe. Mi-e teamă, atât de teamă!!! 

Au trecut zile, ba chiar săptămâni ... Nu știu ce crede, ce simte, ce știe. Mă rog să-i fie bine. Îi vorbesc zilnic deși nu mă poate auzi. Sunt acolo dar el nu știe și pentru că absența mea îi face bine nu vreau să-l tulbur. 

Privesc florile din grădină , uneori ascult ploaia, alteori privesc pierdută zarea. Durerea mă macină și încerc să-mi ascund lacrimile. De-ar ști cat doare! … Mi-e dor, mi-e dor de tot ce inseamnă el. 

Aș fi fericită să-l știu fericit !