CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  


Autor: Iulian Catana         Publicat în: Ediţia nr. 2380 din 07 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

Pe aripa dorinţei!...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Liniştea camerei părea că-i îmbracă trupul într-o ţesătură fină de vis şi reveire.Stătea întinsă pe canapea şi privea tavanul.Pe abdomen se odihnea romanul ei preferat iar ea îşi modulase respiraţia astfel încât trăia cu impresia ca fiecare respiraţie o aducea mai aproape de Dorian Gray.Acest personaj mandru ca un păun egocentric,o fascina cu obsesia lui pentru frumuseţea adolescentina ce-i înfrumuseţa chipul.Iar ea îi înţelegea această obsesie născută din dorinţa de a fi unic în frumuseţea lui.Şi continuând să-l viseze pe acest Faust al himerelor,realiză că începe să se îndrăgostească de această himeră nascută din rândurile romanului şi se întreba oare ce model folosise Oscar Wilde pentru a-l crea pe Dorian Gray.Ce personaj real l-a fascinat atât de tare încât l-a zugrăvit în romanul său şi auzind zgomotul uşor ce provenea din spatele uşi,abandonă aceste gânduri şi se ridică de pe canapea exact în clipa în care Ioana,colega ei de apartament,deschidea larg uşa permiţandu-i lui Alexandru sa intre în cameră,apoi închise uşa.  
Alexandru intră în cameră şi se opri lângă masuţa rotundă din centrul camerei intimidat fiind de felul în care era primit şi aşteptand un semn de aprobare din partea Robertei,îşi plecă privirea în timp ce Roberta nu se grăbea să-i acorde această aprobare pe care simţea că o asteapta şi cercetându-l cu atenţie,observă că Alexandru poseda acele luciri de frumuseţe pe care le cauta Roberta.  
De fapt ea îşi cauta un Dorian Gray îndragostit de frumuseţea lui şi pe care ea să-l aducă cu picioarele pe pamânt.  
-I-a un loc zise Roberta zâmbind provocator.  
Alxandru se aşeză lângă ea şi observând romanul de pe masă realiză că se afla în compania unei femei pasionată de citit şi nedorind să deschidă un subiect de conversaţie se hotărî să pastreze tăcerea şi cercetă camera sperând ca Roberta va face primul pas şi va începe conversaţia şi vazând că ea tace bucurându-se de fâstâceala lui,zămbi şi tuşi uşor.  
-Şti,suntem în aceiaşi clasă şi niciodată nu a existat o apropiere între noi!  
-Ştiu şi te întrebi de ce te-am chemat aici!...  
-Da zise Alexandru evitând să-i privească ochii de un albastru adânc.  
-Ei bine,te-am chemat aici pentru a te privi de aproape.Ştiu că în clasă îmi urmăreşti toate mişcarile şi mă întrebam când vei face primul pas spre a mă cuceri?  
-Păi!...cred că-i prea târziu pentru primul pas!  
-Corect,primul pas l-ai făcut când mi-ai trimis acel bilet şi voi fi sincer cu tine şi recunosc că-l păstrez ca pe ceva sfânt!  
Roberta zâmbi amintindu-şi de acel bilet pe care Ioana îl scrisese şi-l trimisese în numele ei şi se hotărî să păstreze aparenţele.O bucura gândul ca acest Dorian Gray de România o considera pe ea ca fiind înebunită după el.  
-Dar vino mai aproape zise ea şi indică locul cu mâna dreaptă.  
Alexandru zâmbi timid şi se aşeză mai aproape de Roberta întrebându-se ce trebuie să facă mai departe.  
-Te servesc cu o cafea sau poate o ţigară!...  
-Nu mulţumesc,sunt împotriva viciilor!  
-Dar de ce eşti împotriva viciilor?  
-Pentru că viciul degradează caracterul zise Alexandru privind podeaua.  
-Aici te înşeli zise Roberta şi scutură ţigarea în scrumieră,viciul adaugă o noanţă materială realului.De fapt dacă mă gândesc mai bine,viciul e ancora sau mai bine spus un balast ce menţine omul deasupra liniei de plutire şi nu uita,în societatea zilelor noastre,frumuseţea este un viciu!  
Alexandru se înroşi simţindu-se lovit de această remarcă,era superb cu cârlionţi ce se odihneau pe fruntea lui catifelată ce găzduia două sprâncene frumoase,de sub care,ochii căprui şi visători o priveau pe Roberta şi zarindu-i dorinţa din ochii,Alexandru realliză că Roberta îl iubea şi prinzând curaj,îi zămbi şi se hotărî să fie mai agresiv în discuţia pe care o purta cu ea.  
-Nu!...frumuseţea nu e un viciu!...frumuseţea e dorinţă şi crează viciul de a privi şi de a admira!....  
-Bravo zise Roberta,mă uimeşte claritatea gândiri tale.  
-Mulţumesc,sunt un cititor împatimit şi văd că împartim acelaşi viciu...cititim până la epuizare!  
-Mă bucur pentru că având aceleaş vicii,nu ne vom plictisi zise Roberta şi îşi aseză mâna peste mâna lui Alexandru,provocându-i un nou val de roşeaţă în obraji,dar ce timid eşti!  
-Asta-i defectul meu zise Alexandru încercând să se dezvinovăţească.  
-Nu te dezvinovăţi,iubesc defectele omului,nu frumuseţea lui.De fapt dacă mă gândesc mai bine,frumuseţea e banală iar perfecţiunea e penibilă şi defectele adăugate greşelilor în purtare,ne fac ceea ce suntem şi suntem oameni.Spune-mi un defect ce te atrage sau gândeşt-te la unu’ imaginar şi proiectează-l în persoana iubită şi vei vedea ca acea persoană va fi şi mai atrăgătoare şi o vei iubi cu mai multă plăcere.  
-Aşa voi face zise Alexandru şi după câteva secunde de gândire,o sărută scurt şi timid pe buze.  
-Ce a fost asta întrebă Roberta placut impresionată.  
-Nu ţi-a placut?  
-Sinceră să fiu mi-a placut şi cred că-i confirmarea defectelor mele zise Roberta şi după ce strivi ţigarea în scrumieră,se aşeză pe picioarele lui Alexandru şi-l sărută timp de câteva secunde.Şi magicul moment se dezintegră în momentul în care Ioana intră în cameră  
-Eu plec la facultate zise ea zâmbind,să nu faceţi prosti!  
-Vom fi cuminţi zise Roberta  
-Da!...sigur!...zise Ioana şi ieşi din cameră.  
-Ea e?...  
-Colega mea de apartament zise Roberta şi începu să se dezbrace în timp ce-şi săruta noua cucerire.  
Şi simţind că trebuie să preia iniţiativa,Alexandru o luă în braţe şi o aşeză pe masă şi se bucură de frăgezimea sânilor ei apoi cu mişcari uşoare o bezbrăcă de blugi şi în timp ce ea chicotea,el savura trupul ei.  
Şi după consumarea dorinţei,se prăbuşiră pe canapea şi timp de câteva secunde ascultară tăcerea camerei apoi Roberta îl sărută şi ieşi din cameră. Şi în scurt timp,zgomotul duşului umplea dormitorul şi profitând de ocupaţia Robertei,Alexandru se îmbrăcă şi-i lăsă un bilet pe care trecuse locul următoarei întâlniri şi mulţumit de sine,Alexandru ieşi din apartament şi se pierdu în mulţimea de viciiaţi ce pozează în oameni corecţi şi altruişti.....  
 
-Sfârşit-  
 
Referinţă Bibliografică:
Pe aripa dorinţei!... / Iulian Catana : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2380, Anul VII, 07 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Catana : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Iulian Catana
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!