CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Spiritual >  




Autor: Irina Alexandrescu         Ediţia nr. 3002 din 21 martie 2019        Toate Articolele Autorului

Irina ALEXANDRESCU - EU ȘI POEZIA FAȚĂ ÎN FAȚĂ

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
M-am născut în luna septembrie a anului 1978, în orașul Craiova. Studiile liceale le-am urmat și finalizat la Colegiul Național „Frații Buzești”, urmând apoi facultatea de Științe Economice cu specializarea „Relații Economice Internaționale” și un Master în „Integrare Economică Europeană”.  
 
Am început să scriu versuri în timpul studenției, ca o modalitate de dialog sincer cu mine insămi, cu tot ce trăiam. Nu am mințit vreodată coala de hârtie și am prezentat trăirea mea, cruntă adeseori, în toată goliciunea ei. După mulți ani, acum un an, am simțit nevoia să deschid caietele mele în fața cititorului. Poeziile mele au fost publicate în antologia „Vara Cuvântului”, antologie realizată sub conducerea scriitorului Ioan Romeo Roșiianu, colaborări cu reviste de specialitate - cu revista „Sintagme literare” - redactor – poetul Geo Găletaru, în care lunar, îmi sunt publicate poezii, dar și proză, Revista „Oltart”, sub conducerea Profesorului Constantin Voinescu, revista „Poezia” sub egida Uniunii Scriitorilor din România.  
 
În anul 2018 am publicat volumul de debut „Cuțite la țintă vie”, editura „Scrisul Românesc”, o autobiografie în versuri. Criticii consideră poezia mea un elogiu adus suferinței. Eu spun altfel: Nu elogiez suferința. Poezia mea este pătrundere în sine, introspecție, dar eu merg în colțurile în fața cărora mulți oameni (pe bună dreptate și pentru autoapărare) pun ziduri. Acolo eu dărâm tot, intru și le trăiesc. Sau mi le amintesc și le evoc. Așa este atmosfera în toate poeziile mele. Nu mi-am propus fericirea ca tematică, nici durerea, nu a fost „la alegere”! Am scris ce am trăit. Da, am avut nevoie de „amorsa cu morfină”, adjuvant în stările mele de rău, în întâlnirile cu mizeria umană, da, „Urletul zace în mine” odată cu plângerea pierderii copilului meu...și apoi „Mi-au tras clopotele” a moarte peste viață...Cine nu are dureri? Dar câți spun? Mai mult, câți scriu? Eu am propus varianta „live” a poeziei, am jucat la masa campionilor inducției stărilor de bine, cu așa cărți mici, fără flacoane cu parfum.  
 
***  
POEZII  
 
NUFERI LA BUTONIERA FRACULUI MEU DE MIREASĂ  
 
la marginea drumului  
au crescut nuferi,  
peste noapte...  
o cămila înfometată îi culege  
rădăcină cu rădăcină  
şi mi-i dă pentru cinci lei...  
îi îndes în capătul mâinii,  
în podul nepodit al palmei  
şi-i plantez dincolo de dune  
unde-i nisipul mai fin şi se încălzesc  
cobrele negre  
de păcate ...  
ieri am înălţat un zmeu cu aţă peste ei  
şi la umbra lui  
au încolţit şi alţii !  
nu mai am vise colorate,  
nu mai am sahare de cules,  
lacuri de secat,  
nu mai am voce să te strig!  
fermoarul ăsta mi-a scrijelit buzele cu care te sărutam  
pe interiorul  
cordului, cînd fugeai pe drumul  
mireselor de-o noapte !  
din cer cad pietre lucioase...  
le ţin într-un echilibru precar  
în gură...  
voi fi un mare orator,  
un nebâlbâit orator  
la banchetul nunţii mele!  
trebuie să ţin un discurs în lipsa  
tatălui  
mort ...  
mâne voi culege nuferi  
şi-i voi pune la butoniera  
fracului meu de mireasă !  
 
 
ACEASTA NU ESTE VIAȚA MEA  
 
Aceasta nu este viaţa mea şi  
nici nu a fost!  
Eu trăiesc mereu înapoia sau după  
minele retuşat cu cărbune de turbă  
în toate zilele impare .  
În zilele pare am alte treburi..  
îmi reconstruiesc venele smulse,  
spăl geamurile ochilor cu irişi  
infipţi haotic în barul de azi noapte,  
când am jucat darts ,  
aorta o leg bine de inimă.  
mi-a scăpat de câteva ori  
şi a făcut ravagii...  
Îmi ascut durerea şi scrijelesc  
pielea degetelor până la os...  
cu falangele las mai uşor  
urme pe sufletul oricui,  
plus că ...sunt albe!  
Toată bucătăria asta de  
autoaranjare sintetică o impachetez  
linistită!  
si liniştită o arunc in abisurile mele...  
doar balenele ucigaşe o mai ciopârţesc uneori  
lovind un ocean de vise  
cu coada îndoită...  
Eu doar mă uit!  
Este un spectacol uluitor !  
am gene bune...din păcate...  
 
 
NEINCESTUOS  
 
În fiecare zi adun cioburi  
şi le pun concave şi convexe  
în fasciculul de lumină al sufletului !  
Mi le drămuiesc să ţină apa  
sau s-o îngheţe în stalactita  
irisului tău ,  
efigie a mea în nopţi fără lună !  
De sus, râd criptic sfinţii pierduţi  
şi strămoşii în dureri levitate  
...unii nici n-au ajuns în cer,  
alţii pe pământ bântuie !  
Eu oricum sunt o mitocondrie  
ce "respiră" între două lumi  
şi tu carnea mea albastră  
din care am muşcat de Crăciun  
ca din măr...  
De ce vrei cu amprente să mă laşi zăcând  
în balta trupului tău?  
Oricum mi-a îngheţat molecular sângele  
ce nu-l am!  
"du-mă fericire în sus"...  
Mi-au ieşit ochii prin tâmple  
şi mă uit la tine din lateralul meu  
ştii? toate genele ţi-ar transmite ADN-ul  
pe linie maternă  
chiar dacă similar cloroplastului mă oxido-reduc  
pentru liniştea respiraţiei tale  
şi în final neincestuos plec!  
 
 
DE SUS, DUMNEZEU ÎȘI ACOPERĂ UN CĂSCAT !  
 
stăteam pe marginea casei tale,  
desculţă în botinele  
cu glanţ...  
îmi flutura părul  
peste ochii negri .  
croşetam două şoseste  
pentru iernile în care-ţi  
voi pleca  
şi lăsam călcâiul neterminat,  
pentru aduceri aminte  
şi femei arcaş cu vigilenţă  
pe coapse...  
mâinile îmi oboseau sacadat  
şi atunci  
mă descatuşam de ele,  
le desfăceam încheieturile  
să stea libere  
pe o bucată de frunză  
de nuc...  
mă privesc încet în rama unui tablou  
pictat când  
purtam rochia tivită cu iubire...  
acum am riduri la colţul buzelor  
sfârtecate de dinţi .  
„să bei!  
pofta să bei""  
spunea Poe cand venea pe la mine, în vizite necordiale  
cu sinele .  
mă uit de-a lungul cimitirului Saint- Vincent  
spre aceste meleaguri galante  
unde morţii stau...  
ca sardelele.  
mă uit dezmembrată de gânduri .  
într-un colţ, un înger îşi coase pene pe aripi ,  
ramele ochelarilor i se aburesc  
a batrâneţe.  
zâmbesc în colţul gurii...  
amar...  
De sus, Dumnezeu îşi acoperă  
căscatul cu mâna albă  
a tuturor sfinţilor...acceptaţi ...  
 
 
SCURTĂ AUTOBIOGRAFIE  
 
ţipă durerea în toate venele  
unele de teama crestăturilor în oglindă  
au luat-o spre un sanatoriu de glumeţi în forme mai mult sau mai puţin comice  
nu ştiu ce s-a întamplat cu tragicul…stă ascuns sub paşii mei de o viaţă  
nu am o flotă de aripi am o pană degerată pe un unghi ascuţit la zece grade  
metamorfoze trăiesc doar noaptea, când am ochii deschişi  
şi pot dansa o Mata Hari mincinoasă fără uniformă  
cu mâinile îndoite concav...pentru ploaia ce va curge din păr  
ştiam că va fi furtună dar când nu este …  
Hei, astăzi am coliere de vânzare spune din când în când un gând  
adăpat de rachiul prunelor băut de tata în ziua facerii mele  
Da! m-am născut dintr-o sticlă de rachiu şi o mamă în roşu...aprins  
la marginea unei case cu firma dansantă  
gemetele îmi sfredelesc şi astăzi auzul  
de aceea ...eu tac  
Tic-tac...pe suflet  
care suflet? nu am...am o zăbală din care muşc în fiecare dimineaţă  
pentru curajul unei alte lumini.  
când am iubit prima dată mi-am pictat o inima în podul palmei  
şi am pus-o pe fruntea lui  
m-a cuprins în braţe şi mi-a făcut un buchet din dracila de la marginea bălţii  
- "Ia de sângerează, acum!" mi-a spus încet şuierător şi a plecat râzând în hohote  
am sângerat dar nu eu  
a doua zi i-am adus doi nuferi galbeni...i-am pus pe coşciug  
zâmbind în colţul asimetric al gurii  
restul iubirilor a fost de o formă diformă toţi aveau mustăţile lui Dali  
dar gândeau ca Diego Rivera...  
comunist  
...cu cartele raţionalizate la orele de făcut dragoste  
şi un gust total neadecvat pentru vin...alb  
mă încorsetau hidos sub privirile lacome dar se mişcau încet...lent  
le număram câte doi neuroni...rar  
Ce Frida ar fi stat aşa?  
Mi-am întors privirea spre o femeie...neagră.ele ştiu să numere să facă dragoste şi copii şi au gustul strugurilor tămâioşi  
Mda...cam asta se întamplă în viaţa oricui, nu?  
--------------------------------  
Irina ALEXANDRESCU  
Craiova, 20 martie 2019  
Referinţă Bibliografică:
Irina ALEXANDRESCU - EU ȘI POEZIA FAȚĂ ÎN FAȚĂ / Irina Alexandrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3002, Anul IX, 21 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Irina Alexandrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Irina Alexandrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!