DECLARAŢIE GDPR

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap. 7-
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.7- 
  
După terminarea episodului cu logodna și căsătoria m-am angajat la 
  
Sfatul Popular (Primăria) comunei Zalnoc, județul Sălaj în calitate de 
  
funcționar principal, totodată fiind numit de către Comisariatul Militar 
  
al raionului Șimleu șef al centrului cu pregătirea militară a tinerilor din 
  
comună, pregătind astfel mai multe contigente de tineri pentru armată. 
  
Ca urmare a rezultatelor obținute în administrație, pe plan social 
  
și militar la numai un an de la angajare, am fost ales vicepreședinte 
  
al Sfatului Popular Zalnoc și deputat în Sfatul Popular Raional, fiind, 
  
la cei 22 de ani cel mai tânăr deputat din Raionul Șimleu. 
  
Imi aduc aminte cu mult drag de acele zile trăite și petrecute acolo la țară. în comună și satul natal. Eram permanent aproape de oameni, de consăteni. Le ascultam păsurile, doleanțele, le cunoșteam durerile și necazurile și pe cât posibil îi ajutam, le rezolvam cererile. Astfel mi-m câștigat încrederea și respectul care 
  
întotdeauna au fost reciproc. Acolo, la țară în satul natal și nunumai, 
  
oamenii, acei țărani oropsiți, cu puțină carte și multă omenie, erau 
  
atât de respectuoși ca nimeni alții. Mergeam prin sat cu probleme de administrație, mă întâlneam cu oameni bătrâni, de 70-80 ani care mi se adresau cu "tovarășe", formulă ce n=am îmbrățișat-o, spunându-le întotdeauna să-mi spună pe nume și să mă tutuiască. 
  
Acolo la țară, în cele trei sate, Zalnoc, Doh și Dumuslău, sate 
  
îndepărtate de oraș, fără șosea unde să circule vreun autobuz, fără 
  
cale ferată în aproptere, sate ne ajutorate în acea vreme de stat, 
  
uitate uneori parcă și de Dumnezeu, acolo m-am afirmat ca funcționar public, alături de foștii mei colegi Ioan Chiorean, Florian 
  
Junjan, Vasile Sabău, Victor Morlocan și Gheorghe Păcurar. Eram uncolectiv tânăr, bine inchegat, care muncea cu devotament pentru cetățean, pentru toți locuitorii comunei, veghea și se implica în 
  
bunul mers al lucrărilor agricole, la tot ce însemna sector vegetal 
  
sau animalier. În fața primăriei, nu erau ca azi parcate autoturisme, 
  
se circula pe jos, în cel mai fericit caz cu căruța sau bicicleta. Mașini 
  
aveau doar cei de la raionul de partid și încă ce mașini, GAZ-uri de 
  
teren primite de la "frații" noștri ruși. De la Sfatul Popular mergeam dese ori în satele aparținătoare unde ajutam la încasarea impozitelor 
  
ba odată pe lună mergeam la școala din Doh unde plăteam salariile 
  
cadrelor didactice. Acolo am cunoscut-o pe actuala mea soție 
  
Florica și pe directorul școlii Popescu care m-au lămurit să îmi fac 
  
transferul la școala din Doh. 
  
La vârsta de 24 de ani am devenit profesor, suplinitor de această dată, la clasele V-VII ale școlii Elementare din satul Doh, 
  
având catedra de Științele Naturii și Educația Fizică. Cunoștințele 
  
elevilor la aceste discipline erau net superioare față de alte școli 
  
din raion, fapt apreciat de Direcțiunea școlii și de inspecțorii secției de învățământ raionale. Rezultatele bune la aceste materii s-au 
  
datorat, în cea mai mare măsură, profesorului care a știut să se 
  
apropie de elevii săi, folosind cele mai bune metode dr predare, 
  
îmbinând permanent teoria cu practica, conlucrând bine și cu 
  
părinții elevilor. 
  
Imi aduc aminte cât de frumos era când țineam orele, când predam lecțiile elevilor mei afară, în aer liber, pe câmp, în fața plantelor pe care le studiam. Copiii mă ascultau cu atâta atenție, 
  
încât nici nu clipeau din ochi. Le spuneam că orce plantă este o mică uzină, așa de complexă, încât omul nu-i poate da replica. Orce 
  
plantă, prin grija lui Dumnezeu, se naște, trăiește, se mișcă, respiră, 
  
crește și moare. Explicând elevilor aceste fenomene mi-am dat seama cât de mult au îndrăgit ei Științele Naturii. Mulți dintre foști 
  
elevi - astăzi oameni la o vârstă, cu familii și nepoți - își aduc aminte 
  
și îmi spun, când mă întâlnesc cu ei, despre frumoasele lecții de la 
  
Științele Naturii. 
  
Educația Fizică a fost mai grea, nu pentru mine ca profesor, ci 
  
pentru elevi, în special pentru cei din clasele mai mari. De ce? 
  
Trebuia ca la orele mele să se îmbrace în costum sport (maieu 
  
alb și pantaloni scurți negri). A fost o premieră, nici odată la acea școală, până la venirea mea, elevii nuau venit la orele de educație fizică echipați în costum sport. Am întâmpinat la început un pic de 
  
reticență din partea fetelor mai mari.Am avut puține observații și din partea unor părinți: cum să se îmbrace fetele lor atât de sumar și să alerge prin curtea școlii? Astăzi mă întâlnesc cu aceste fete, multe mămici și bunici și ne-aducem aminte de vremurile de atunci. Printre 
  
aceste foste eleve aș dori să amintesc aici pe Viorica Tancău, Milaș 
  
după căsătorie, cu care am rămas buni prieteni de familie până în zilele de azi. De familia Milaș, stabilită în comuna Cheresig ne 
  
leagă multe amintiri plăcute. 
  
In anii 60, după încheierea colectivizării agriculturii, când la 
  
centrele de raioane și regiuni au luat ființă Uniunile raionale și regionale ale CAP, a început munca de lămurire, racolarea cadrelor 
  
pentru aceste instituții. Printre cei vizați eram și eu.Mi s-au fucut tot felul de promisiuni așa cum se fac și astăzi în campaniile electorale. 
  
Greu m-am lăsat convins, greu m-am despărțit de școală și astfel am fost "promovat" în funcția de Șef al Secției Organizatorice la una 
  
din aceste Uniuni. 
  
In anul 1968 s-a făcut reorganizarea administrativ teritorială a țării, desfințându-se raioanele și implicit uniunile raionale și regionale a CAP unde îmi desfășuram activitatea "laborioasă".M-am 
  
bucurat de acest eveniment, fiind unicul prilej de a spune NU 
  
înrolării în politică. Nu mi-a plăcut politica și nu mi-o place nici în prezent. În anul 1968, după desfințarea raionului la care lucram , 
  
urma să fiu "propulsat"într-o functie politică în noul județ Sălaj dar 
  
am refuzat categoric. A refuza o sarcină de partid în vremea aceea 
  
se solda cu sancțiuni și trimiterea la munca de jos, adică undeva în 
  
producție. Eram atât de hotărât atunci de a nu continua să lucrez 
  
unde nu-mi plăcea, adică în politică, încât le-am spus celor ce puneau presiuni asupra mea, că sunt dispus să merg să lucrez chiar 
  
la lopată, pe șantier, decât să lucrez în politică. Ca urmare, în 
  
învățamânt, la catedră nu am mai avut loc, nu mai eram bun. 
  
Profitând de vidul legislativ al anului 1968, am evadat intr-un alt 
  
domeniu, cel al "ingineriei" mecanice, bine înțeles după o școlarizare prealabilă de specialitate. 
  
VA URMA 
  
Referinţă Bibliografică:
AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap. 7- / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!