AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.4 

Ajuns în armată la Predeal primul lucru jos cu freza, apoi la magazia de haine militare unde nu se ținea cont de gabarit sau înălțime, am nimerit o rubașcă cu mânecile scurte până la coate, un pantalon scurt până la genunchi și o centură de pânză ruptă pe la mijloc, două 

fire de câlți o mai ținea. Așa a pornit "leatul"la prima lucrare de construire a unui gard de împrejmuire a unității cu stâlpi de beton de 

400 kg. și cum eu aveam 1,83 m înălțime toătă greutatea stâlpului se lăsa pe mine. Răni și coaje am avut pe umeri timp de două săptămâni. 

A urmat perioada de instrucție. Am schimbat hainele, s-au format 

grupele în cadrul plutonului și cum eram cel mai înalt, am luat pușca 

mitralieră, ranița în spate, pătura în bandolieră și direcția rastelul 

cu schiuri de unde plecam la câmpul de instrucție. Și cum nu știam să schiez rămâneam mult în urma plutonului. Am urcat undeva sus pe munte cu schiurile la mână unde mă aștepta comandantul. Mi-am 

pus schiurile la picioare și hai la vale. Cum nu știam să schiez am 

intrat cu vârfurile de la schiuri sub rădăcina unui brad, am căzut rău 

și unul dintre schiuri s-a rupt. 

In cazarmă deșteptarea se dădea la ora 5 cu goarna iar la 

comanda șefului de grupă Beșa Gheorghe ieșeam în pas alergător 

afară la pârâu unde ne spălam pe față chiar iarnă dacă era. 

In timp ce eram militar la Predeal, acasă aveam o verișoară 

Valeria cu care corespondam. Intr-una din scrisori verișoara mea 

mă întreba dacă n-aș vrea să mă însor că are o vecină Mitrașca 

Florica care nici una nici alta a început să-mi scrie. 

După ce am terminat perioada de instrucție la Predeal 

avându-se în vedere pregătirea școlară ce o aveam, am fost 

repartizat la școala de gradați de la Târgu Mureș. Acolo după câteva luni de zile am fost numit șef de gardă la un depozit de muniții de la Cocoșu de lângă Târgu Mureș. Intr-o noapte santinela 

de la postul Nr.1 a semnalat ceva gălăgie în pădure. M-am înarmat până în dinți, am trecut gardul-fâșia de apărare și am intrat de unul singur în pădurea imensă. Am mers și tot am mers până în zorii zilei 

când deodată am văzut intr-o poiană că ceva strălucește. M-am 

apropiat cu frică deși eram înarmat și am constatat că acolo era o 

bicicletă abandomată. Am luat bicicleta în spate și cu mare greutate am ieșit undeva la marginea pădurii. Deja era ziuă,m-am dus la corpul de gardă și am anunțat comandantul regimentului despre cele întâmplate. Comandandantul regimentului a anunțat poliția și cu toții 

au venit la mine, au luat seria șasiului de la bicicletă constatându-se că acea bicicletă era a unui casier ce mergea pe un șantier cu mulți bani să plătească salariile muncitorilor. Așa s-a 

găsit numele casierului și numele celui care-l atacase și-i luase banii. 

Pentru fapta că am contribuit direct la descoperirea casierului 

și a atacatorului am fost chemat în fața regimentului și prin ordin de front am fost avansat la gradul de sergent major. 

VA URMA