CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Copii >  





Vidrosul şi Mreana de Aur

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Ion Pachia-Tatomirescu  
 
 
 
Vidrosul şi Mreana de Aur  
 
 
 
Astăzi, Anul se-nnoieşte,  
 
Dunărea se primeneşte:  
 
Leroiler,  
 
din Don-Ares până-n cer !  
 
Astăzi, Anul se-nnoieşte  
 
şi la năvodari sporeşte  
 
comoara cu peşti de aur  
 
dintr-al Dunării tezaur:  
 
că-i Don-Ares sfânt, frumos,  
 
nevămuit de Vidros;  
 
că-i Dunărea de lumină –  
 
fluviu cu apă senină  
 
la pescari, pe sub grădină –  
 
pescari cu-nflorită masă  
 
şi cu solzi de-argint pe casă:  
 
Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
Şi-am pornit a corindare  
 
la casă de pescar mare:  
 
Leroiler,  
 
din Don-Ares până-n cer !  
 
 
 
La pescarul Ion-ăl-Tare,  
 
astăzi, noi zicem urare:  
 
Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
Ion-ăl-Tare are-n casă  
 
năvod mare, de mătasă,  
 
împletit în şapte,-n şase,  
 
cu şuviţele mai groase,  
 
cu şuviţe de argint  
 
umbrite de mărgărint,  
 
de sâmbătă până luni,  
 
numai în ochi de păuni;  
 
şi-i năvodul fermecat  
 
într-al mrenelor palat –  
 
la palatul de-aur  
 
de sub plaur –  
 
de zâna valurilor  
 
şi-a malurilor,  
 
de zâna smârcurilor  
 
şi-a adâncurilor,  
 
de Mreana de Aur  
 
cu ochii de taur –  
 
mreana lui Ion  
 
cu vrăjit harpon,  
 
zâna lumilor din jos  
 
încolţită de Vidros –  
 
Vidrosul, frate genunii,  
 
ce scoate-n lume tăunii:  
 
o, Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
Stă-ntr-un ochi,  
 
după mătasă,  
 
Mreană-de-Aur, luminoasă,  
 
hăituită  
 
şi-ncolţită...  
 
 
 
Ion tare se-nrăzăreşte  
 
ca de nuntă, omeneşte,  
 
însă Vidrosul pândeşte;  
 
de sub umbră-viorea  
 
presimte o piază-rea –  
 
că Ion tare-i ca o stâncă,  
 
răscolind apă-adâncă...  
 
 
 
Vidrosul vrea Mreana încă –  
 
prăpăd face între peşti  
 
din adâncuri preacereşti,  
 
ce cu greu le cucereşti –  
 
că-i acolo apă mare  
 
cât din cer şi până-n zare,  
 
cât din cer până-n pământ,  
 
aşa-i la Vidros de-adânc –  
 
ţinut nebătut de vânt,  
 
rareori atins de gând –  
 
unde-şi ţine al său ţânc,  
 
unde Vidros puiu-şi creşte  
 
numai cu inimi de peşte,  
 
cu inimioare de prunci –  
 
rătăciţii de pe lunci:  
 
o, Leroiler,  
 
din Dunăre, până-n cer !  
 
 
 
Dar cum e Mreana, frumoasă  
 
şi la vorbă mlădioasă,  
 
îl pofti pe Ion la masă,  
 
sub plaur, la ea, acasă –  
 
şi pornesc prin apă-naltă,  
 
la castelul de sub baltă...  
 
 
 
Îi dă ce-i bun pe pământ,  
 
îi dă miere, îi dă cânt  
 
şi mistreţ vânat în toamnă,  
 
şi gătit de-a apei Doamnă;  
 
şi mai bea în zori de zi  
 
mustul viilor târzii,  
 
roua florilor de nalbă  
 
adunată-n noapte albă...  
 
 
 
Peştişorii de argint  
 
mai horesc prin labirint;  
 
mrene mari, ori feciorele  
 
îşi pun rochiţe cu stele...  
 
 
 
Din adânc, din greu tezaur,  
 
Mreana noastră cea de Aur  
 
îi dă cheie de ninsoare –  
 
nufăr-născător de soare...  
 
Ion-ăl-Tare mulţumeşte,  
 
cu Mreana se sfătuieşte  
 
cum s-o scape de Vidros –  
 
zmeul cel mai fioros,  
 
şi de ţâncu-i preaţestos:  
 
Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
Şi se-aprinde Ion-ăl-Tare  
 
şi-ntinde năvodul mare  
 
din adâncuri până-n soare –  
 
năvod cu ochi de păuni  
 
tras în ceruri de lăstuni,  
 
de lăstuni şi de egrete  
 
de păsări mai cucuiete;  
 
năvod cu ochi de păuni  
 
tras spre-adâncuri de moruni  
 
de morunii de sub plauri  
 
şi de-ai adâncului tauri...  
 
Şi antărţ, spre dimineaţă,  
 
sub o lespede de gheaţă,  
 
Vidrosului prinde ţâncul –  
 
spre năvod, răcneşte-adâncul,  
 
zbiară Vidrosul bătrân  
 
că-i smulge puiul din sân  
 
şi se aţine la Ion,  
 
fără teamă de harpon:  
 
o, Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
Ion sare pe Malul Mare,  
 
cu Vidruţă în spinare  
 
şi-l leagă de-un stâlp de cer  
 
lemnul tare ca de fier;  
 
îl leagă în funii grele,  
 
numai noduri şi inele,  
 
şi-i prinde capul sub grindă  
 
ca nimeni să nu-l desprindă,  
 
nimeni să nu-l mai dezlege  
 
pe Vidruţă-făr-de-Lege:  
 
o, Leroiler,  
 
din Don-Ares până-n cer !  
 
 
 
Urlă Vidrosul mai tare  
 
şi izbeşte-n Malul Mare  
 
valuri 'nalte, până-n soare,  
 
de păcură şi de sare,  
 
sorbite din hău de mare:  
 
o, Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
La plaur de iarbă creaţă,  
 
către prânz, ca-n val de ceaţă,  
 
Vidros toarce pe mustaţă,  
 
când isteţul pescar Ion  
 
sloboade al său harpon  
 
chiar la Vidros între coaste,  
 
unde zace-a apei oaste  
 
cu nunţi vechi, mândre mirese,  
 
şi-mpăraţi cu-mpărătese –  
 
şi în inimă-i se-nfige:  
 
pe Vidros, de viaţă-l frige,  
 
pecetluindu-l de soarte  
 
pe-Ăl-Semănător-de-Moarte:  
 
o, Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
Mreana-şi strânge Curtea toată  
 
ca să facă judecată,  
 
acolo, la Malul Mare,  
 
unde-i jude Ion-ăl-Tare:  
 
Leroiler,  
 
din Don-Ares până-n cer !  
 
 
 
Şi la dreapta judecată,  
 
zice Mreana-nlăcrimată:  
 
Spune, Vidruţă calic,  
 
peşte mare, peşte mic,  
 
ai ucis pe nor, pe soare,  
 
noaptea, şi-n amiaza-mare...!  
 
Ai mâncat doar inimioare  
 
de feciori şi de fecioare,  
 
de zburdalnici prunci  
 
pe-aburoase lunci !?!  
 
Cu-ai tăi dinţi tăioşi,  
 
de brici,  
 
sfâşiatu-mi-ai amici:  
 
Ucigaş-al-Sorilor,  
 
du-te-n rândul morţilor,  
 
treci prin hrubele de fiere ! “  
 
zice Mreana cu durere...  
 
În cuţitele de sare ! “  
 
spune jude Ion-ăl-Tare...  
 
Leroiler,  
 
din Dunăre până-n cer !  
 
 
 
Astăzi, Anul se-nnoieşte,  
 
Dunărea se limpezeşte –  
 
că-i Don-Ares sfânt, frumos,  
 
nevămuit de Vidros,  
 
şi e apă de lumină  
 
la pescari, pe sub grădină –  
 
pescari cu-nflorită masă  
 
şi cu solzi de-argint pe casă,  
 
c-au văzut şi ieri,  
 
sub plaur,  
 
Mreana Dunării de Aur:  
 
Leroiler,  
 
din Don-Ares până-n cer...!  
 
Leroiler, viaţă-mpreună,  
 
La mulţi ani...  
 
cu voie bună...!*  
 
________________  
 
 
 
*Distinsul Receptor poate afla prima variantă publicată a legendei Vidrosul şi Mreana de Aur... în volumul de versuri pentru copii, Stelele dalbe... dintr-o Colindă la Timişoara în Decembrie Însângerat la anul 1989“, de Ion Pachia-Tatomirescu (Dacia, Tibissiara, Editura Aethicus, 1998).  
 
Referinţă Bibliografică:
Vidrosul şi Mreana de Aur / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2926, Anul IX, 04 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!