CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



Claudine Bertrand decorticând paradoxurile Fiinţei / Claudine Bertrand en décortiquant les paradoxes de l’Être
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
Claudine Bertrand decorticând paradoxurile Fiinţei  
  
 
  
Una dintre cele mai importante / puternice şi autentice voci lirice, din 1981 încoace, în spaţiul spiritual francofon, este a poetei Claudine Bertrand (n. 4 iulie 1948, Montréal-Canada), licenţiată a Facultăţii de Litere de la Universitatea din Montréal-Quebec, creatoarea unei opere poetice impresionante, a cărei corolă se alcătuieşte din volumele: Idol rătăcitor (1983), Ultima femeie (1991), O mână contra delirului (1995), Căutătoarea de imagini (1995), Liturghia trupului (1998), Căderea zilei (1999), Bărbat de linişte (2000), Temniţa (2001), Ce nu pot grăi cuvintele (2001), Poeme în floare (2001), Grădina vertijurilor (2002), La cerul deschis (2002), Căderea vocalelor (2005), Pietre sălbatice (2005) etc., întemeietoarea / fondatoarea revistei de cultură, Arcade (din 1981 şi până în 2005), finalistă a Marelui Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie (pentru volumul de versuri, O mână împotriva delirului, în 1996), finalistă a Marelui Premiu al Consiliului Artelor Comunităţii Orăşeneşti a Montrealului (în 1996, cu ocazia celei de-a 15-a aniversări a revistei Arcade), deţinătoarea Premiului Femme de Mérite (în 1997, la secţiunea Artă şi cultură), a Medaliei de Aur pentru merite culturale, decernată de către Renaissance Française (în 1997), a Premiului Uniunii Scriitorilor din Canada (secţiunea Poezie, pentru volumele de versuri Amantă de interior şi Sfântul munte, în 1997), a Premiului Tristan Tzara (pentru volumul de poeme, Corpul din ţeastă, în 2001), a Premiului Internaţional Saint-Denys-Garneau (în 2002) etc. Din 2006, Claudine Bertrand fondează şi conduce Mouvances („Dependenţe“ / „Orbite“), o nouă revistă de artă / literatură, «ce ia formă Cyber-Terestră pentru a face să nuntească Primăvara Poeţilor», o revistă virtuală cu un foarte interesant articol-program, de unde spicuim: sacra «misiune de a rezista fenomenului de anemiere a literaturii, de a produce o breşă în câmpia ruginită a imaginarului»; «în faţa cvasi-absenţei scriitorilor în mass-media şi reculului literaturii în profitul unei culturi de divertisment adesea redusă la telerealitatea banalizantă, să afirme / impună o utilă expresie modernă, electronică, universală, pentru a reda scriitorilor locul de li se cuvine; Mouvances („Dependenţe“) defineşte un spaţiu pe Internet spre a asigura o prezenţă continuă şi suverană ecriturii creatoare; Mouvances : o arie de intervenţie pentru rezistenţa la utilitaristul discurs şi, astfel, să se opună poncifelor / şabloanelor, gestionarilor oportunişti ai culturii prea adesea întoarsă la coeficientu-i cel mai elementar, al rentabilităţii; Mouvances – pentru a rezista dictatelor propagandiştilor unei culturi alimentare şi nivelatoare...» (www. Mouvances. ca, nr. 1 – 2 / 2006).  
  
 
  
Noutatea poeziei publicate de Claudine Bertrand constă în arta de a intra / ieşi din paradox spre a surprinde „fisura“ / „fanta“ dintre jumătăţile fiinţei lirice, fiinţă ce pare anterioară Androginului, ca să se re-elanseze în „holo-poem“, prin extraordinara capacitate a descoperirii / alegerii şi rostuirii liremelor în spaţiile inefabile ale Logosului, pentru ca la „momentul-eclat“ al textului, să rotească labirintul vocalelor şi „să rostească“ simbolul, ori (mai rar) starea absolutei libertăţi a Eului, a acelui Eu fără corsete, un Eu decorticat“, fără blindajul normelor“, întrucât, în ultimă instanţă şi mai la vale de „limbajul“ corpurilor, epidermelor, suprafeţelor, «cel ce iubeşte n-are decât o dorinţă: / să violeze regulile eului» (infra), în anotimpul de hibernare a neuronilor de aur, sau de argint.  
  
Claudine Bertrand înaintează printre principiile unei noi estetici, veridica estetică a paradoxismului, însă nu ajunge la Necuvânt (Non-Logos / Non-Verbe), poate, pentru că nu se iveşte dinspre reacţiile moderniste la „stalinismul cultural“ („reşedinţa“, mai mult ca sigur, a Fant-Omului, a Omului-Fantă – cf. Nichita Stănescu, 11 elegii, 1966), ca reprezentanţii generaţiei valahe Stănescu-Sorescu, ci pentru că vine dinspre Tristan Tzara (cf. Cl. Bertrand, Sur Tristan Tzara – în Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara, vol. III – IV / no. 5 – 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distanţă faţă de «anemierea literaturii» şi faţă de „câmpia ruginită a imaginarului“ (cf. Mouvances, articolul-program), ceea ce reverberează (în „capitalismul sălbatic“ şi-n „democraţia junglei“), de fapt, un alt soi de şabloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist.  
  
Claudine Bertrand descoperă „polidimensionalitatea“ limbii / limbajului – «Limbă-criminal / care zgâlţâie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare / Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...») –, desigur, şi dintre limitele tragice ale existenţialismului sartrean, cu pentrusinele şi însinele; nu descoperă Omul-Fantă înzestrat cu Necuvânt (Non-Logos / Non-Verb) ca Nichita Stănescu; Claudine Bertrand descoperă rudele Omului-Fantă, ce se cheamă L'Ailleurs en soi („Altundeviţii însinelui“): «Femeie-potop / tu frămânţi / pământul-mumă / în ritmul corpului tău // [...] // Dumnezeu într-acelaşi corp / suflă armele-i // [...] // Cum nu-ţi crapă ochii // Ca să vezi ceea ce nimeni nu vede // Corp înţestuit / corp vertical // [...] // Cine-ţi locuieşte ochii – / zice amantul negru» – în Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara, vol. III – IV / no. 5 – 12, 2005, p. 276; şi, respectiv, în vol. V – VI / nr. 13 – 20, 2006, p. 97).  
  
 
  
 
  
Claudine Bertrand en décortiquant les paradoxes de l’Être  
  
 
  
Le plus importante / forte et authentique voix lirique, depuis l'année 1981, dans l'espace spirituel francophone, appartient à La Poète Claudine Bertrand (née le 4 juillet 1948 à Montréal-Canada), en ayant une maîtrise en Etudes Littéraires à l'Université du Québec, en etant la créatrice d'une œuvre poétique impressionnante qui étale dans sa corolle les volumes: Idole errante (1983), La Dernière femme (1991), Une main contre le délire (1995), Chercheuse d'images (1995), Liturgie du corps (1998), Tomber du jour (1999), Homme de silence (2000), La recluse (2001), Ce que les mots ne peuvent dire (2001), Poèmes en fleurs (2001), Jardin des vertiges (2002), À ciel ouvert (2002), Chute de voyelles (2005), Pierres sauvages (2005) etc., fondatrice et directrice de la revue Arcade (depuis 1981 jusqu'à 2005), finaliste au Grand Prix du Festival International de Poésie (pour son recueil Une main contre le délire, en 1996), finaliste au Grand Prix du Conseil des Arts de la Communauté Urbaine de Montréal (en 1996, à l'occasion du 15ème anniversaire de la revue Arcade), récipiendaire du Prix Femme de Mérite (en 1997, section arts et culture), de la Médaille d'Or du rayonnement culturel, décernée par la Renaissance Française (en 1997), du Prix de la Société des Écrivains Canadiens, (catégorie Poésie, pour L'amoureuse intérieure suivi de La montagne sacrée, en 1997), du Prix Tristan Tzara (pour son œuvre Le corps en tête, en 2001), du Prix International Saint-Denys-Garneau (en 2002) etc. Depuis 2006, Claudine Bertrand fonde et dirige Mouvances, une nouvelle revue d'art et littérature, «qui prend forme sur la Cyber Planète pour célébrer le Printemps des poètes», une revue virtuelle avec un très interessant article-programme, d'où se bichonne: «mission de résister à l’amenuisement littéraire, de battre en brèche les réducteurs d’imaginaire»; «devant la quasi absence des écrivains dans les médias et le recul du littéraire au profit d’une culture du divertissement souvent réduite à la téléréalité banalisante s’affirme un outil d’expression moderne, électronique, universel pour redonner aux écrivains la place qui leur revient; Mouvances définit un espace sur Internet pour assurer une présence continue et souveraine à l’écriture créatrice; Mouvances : un lieu d’intervention pour résister au discours utilitaire et ainsi s’opposer aux poncifs, aux gestionnaires opportunistes de la culture trop souvent ramenée à son coefficient le plus élémentaire, celui de la rentabilité; Mouvances pour résister aux diktats des propagateurs d’une culture alimentaire et uniformisée» (www. Mouvances. ca, numéro 1 – 2 / 2006).  
  
La nouveauté de la poésie de Claudine Bertrand réside en l'art d'entrer / sortir en paradoxe pour surprendre la „fissure“ / „fente“ d'entre les moitiés de l'Être lyrique, l'Être qui semble antérieurement de l'Androgine pour s'élancer vers „holo-poème“ grâce à l'extraordinaire capacité de découvrir / choisir et d'organiser des lyrèmes dans les espaces ineffables du Logos, afin qu'au „moment-éclat“ du texte tourner en rond le labyrinthe des voyelles et „articuler“ le symbole, ou bien (plus rarement) l'état de la liberté absolue du Je, un Moi sans corsets, un Moi „décortiqué“, sans le blindage des „normes“, puisque, en dernière instance et en aval d'un language des corps, des épidermes, des surfaces, «celui qui aime n'a qu'un désir: / violer les règles du je» (infra), dans la saison de la hibernation des neurones d'or, ou d'argent.  
  
Claudine Bertrand va de l'avant parmi les principes d'une nouvelle esthétique, l'esthétique véridique du paradoxisme, mais elle n'arrive plus jusqu'à Non-Mots (Non-Logos / Non-Verbe – „Necuvânt“), c'est fort possible, parce qu'elle ne se montre pas du côté des reactions modernistes contre le „stalinisme culturel“ (la „résidence“, indubitablement, du Fant-/H/ô/m/me, du Homme- Fente – cf. Nichita Stănescu, 11 élégies, 1966), comme aux représentants de la génération dacoroumaine / valaque Stănescu-Sorescu, mais parce qu'elle vient du côté de Tristan Tzara (né à Moinesti-Roumanie – cf. Cl. Bertrand, Sur Tristan Tzara – dans Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara, vol. III – IV / no. 5 – 12, 2005, p. 122 sq.), en prenant l'attitude / distance vis-à-vis de «l’amenuisement littéraire», et «de battre en brèche les réducteurs d’imaginaire» (v. Mouvances, article-programme), ce qui réverbére (dans le „capitalisme sauvage“ et dans la „démocratie de la jungle“), en fait, une autre sorte des moules / ankyloses – espèces voisines avec la typologie prolecultiste. Claudine Bertrand découvre „la langue / langage polydimensionnel(e)“ – «Langue assassine / qui ébranle les certitudes // Language vide de mots / Langue châtiement // Langue traces d'encre / Langue sur papier...» –, certainement, et d'entre les limites tragiques d'existentialisme de Jean-Paul Sartre, avec le pour-soi et l'en-soi; elle ne decouvre pas l'Homme-Fente doué de Non-Mots (Non-Logos / Non-Verbe – „Necuvânt“) comme Nichita Stănescu, mais Claudine Bertrand découvre les parents de l'Homme-Fente qui s'appellent L'Ailleurs en soi: «Femme du déluge / tu pétris / la terre-mère / au rythme de ton corps // (...) // Dieu dans un même corps / souffle ses armes // (...) / Comment ne pas te crever les yeux // Pour voir ce que personne ne voit // Corps entêté / corps debout // (...) // Qui habite tes yeux / dit amant noir» (dans Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara, vol. III – IV / no. 5 – 12, 2005, p. 276; et respectivement, vol. V – VI / no. 13 – 20, 2006, p. 97).  
  
 
  
 
  
Pentru Distinsul Receptor al revistei online, „Confluenţe literare“ infra −, zece poeme de Claudine BERTRAND (Canada), din volumul «LE CORPS EN TÊTE» / «CORPUL DIN ŢEASTĂ» :  
  
 
  
 
  
Peut-on offrir... / Poate fi dăruită...  
  
 
  
Peut-on offrir toute la profondeur  
  
d'un coup de surface ? Il y a des seins  
  
dans le toucher, des cœurs dans la pulpe.  
  
 
  
Celui qui aime n'a qu'un désir:  
  
violer les règles du je.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Poate fi dăruită profunzimea toată  
  
dintr-o cută de suprafaţă ? Există sâni  
  
sortiţi pipăitului, cu inimi din buricele  
  
degetelor.*  
  
 
  
Cel ce iubeşte n-are decât o dorinţă:  
  
să violeze regulile eului.  
  
__________________________________  
  
* Pentru iubitorii de „fidelităţi de tâlmaci“, această „incipit-tristihuire“ poate suna şi astfel: Se poate oferi toată adâncimea / printr-o lovitură razantă ? Există sâni / în atingere, inimi în miez. (D. Bradua).  
  
 
  
Quand la respiration... / Când respiraţia...  
  
 
  
Quand la respiration devient la langue  
  
du silence, je souffle un peu plus fort.  
  
Tu ne vois peut-être que ma buée.  
  
 
  
Tu lèches ma pensée en l'air.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Când respiraţia devine limbă  
  
a tăcerii, eu răsuflu un pic mai tare.  
  
Poate nu vezi decât aburariu-mi.*  
  
 
  
Îmi lingi gândul în văz-duh.  
  
_____________________  
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: Poate nu-mi vezi decât aburirea; dar preferăm semantismul bivalent al vocabulei dacice, aburariu, care are şi sensul de suflet... (D. Bradua).  
  
 
  
Elle accueille de toute sa peau... / Ea le-ntâmpină pe toate cu epiderma...  
  
 
  
Elle accueille de toute sa peau  
  
des signes que son corps déchiffre  
  
en dessous. Les grands mots du désir  
  
coulent dans l'invisible. Elle  
  
écoute cette longue phrase pénétrante  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Ea le-ntâmpină pe toate cu epiderma  
  
semnelor pe care corpu-i le descifreză  
  
dedesubt. Marile cuvinte ale plăcerii  
  
curg în invizibil. Ascultă  
  
această lungă frază penetrantă.*  
  
______________________  
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: Ea primeşte cu toată pielea-i / semne pe care trupu-i le descifrează / dedesubt. Marile cuvinte ale dorinţei / curg în invizibil. Ea ascultă / această lungă frază pătrunzătoare. (D. Bradua).  
  
 
  
La lumière pleure... / Lumina plânge...  
  
 
  
La lumière pleure quand ils viennent  
  
s'asseoir dans le jardin. Le serpent  
  
s'envole à leur vue. Le bas et  
  
le haut se confondent dans la nudité.  
  
 
  
Un couteau tombe du ciel et se  
  
métamorphose en langue caressante.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Lumina plânge când ei vin  
  
să se aşeze-n grădină. Şarpele  
  
se cară la zărirea lor.* Adâncul  
  
şi înaltul se confundă în goliciune.  
  
 
  
Un cuţit din cer cade şi se  
  
metamorfozează în limbă desmierdătoare.*  
  
______________________  
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: Şarpele / zboară la vederea lor...; se transformă în limbă dezmierdând. (D. Bradua).  
  
 
  
La pensée cherche... / Gândul caută...  
  
 
  
La pensée cherche l'acte qui l'efface.  
  
L'amour se souvient que rien ne dure.  
  
Le rêve reproduit la réalité.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Gândul caută actul care-l şterge.  
  
Amorul îşi aminteşte că nimic nu durează.  
  
Visul reproduce realitatea.  
  
 
  
Le poème est une aventure... / Poemul este o aventură...  
  
 
  
Le poème est une aventure à  
  
mener pour lui.  
  
 
  
Son mouvement absorbe celui  
  
de la vie. Il rend sensible  
  
la peau du silence.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Poemul este o aventură  
  
în autocălăuzire.  
  
 
  
Dinamica sa îi absoarbe  
  
viaţa. Se dovedeşte sensibil  
  
în pielea tăcerii.*  
  
_____________________  
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: Mişcarea-i o absoarbe pe aceea / a vieţii. Ea sensibilizează / pielea tăcerii. (D. B.).  
  
 
  
Comme dans un tableau... / Ca-ntr-un tablou...  
  
 
  
Comme dans un tableau, les personnages  
  
sont des couleurs,  
  
donc de la matière vivante.  
  
 
  
Leur sexe n'est pas sexuel,  
  
il est l'ombre de la chair.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Ca-ntr-un tablou, personajele  
  
sunt nişte culori  
  
ale materiei vivante.*  
  
 
  
Al lor sex nu-i organ de-mperechere –  
  
este doar umbra cărnii.  
  
_____________________  
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: ale materiei vii. (D. B.).  
  
 
  
Le réel se rêve... / Realul se visează...  
  
 
  
Le réel se rêve dans l'écriture,  
  
c'est ainsi que le sang se réalise  
  
dans la main.  
  
 
  
Plus tard, on ne sait où est l'entrée  
  
du miroir, ni de quel côté l'image,  
  
de quel côté le corps  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Realul se visează în ecritură*,  
  
aidoma sângelui ce se întruchipează  
  
în mână.  
  
 
  
Mai târziu, nu se ştie unde-i intrarea  
  
oglinzii, nici pe ce latură-i imaginea,  
  
nici de ce parte-i corpul.  
  
____________________  
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: ...se vizează drept scriitură. (D. B.).  
  
 
  
Tes yeux... / Ochii tăi...  
  
 
  
Tes yeux ont touché ma figure.  
  
Peut-être n'étais-je que leur projection,  
  
Peut-être les avais-je crées afin  
  
d'être vue telle que je le veux.  
  
 
  
Ainsi soit-il, dit le lecteur qui, toujours,  
  
dit la vérité.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Ochii tăi mi-au pipăit figura.  
  
Poate nu eram decât proiecţia lor,  
  
poate-mi fuseseră creaţi întru desăvârşirea  
  
de-a fi văzută numai de ceea ce eu vreu.*  
  
 
  
Astfel se ştie – spune lectorul ce-ntotdeauna  
  
zice adevărul.*  
  
_____________________  
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: ...de-a fi văzută cum vreau eu (preferăm rima internă, purtătoare de „voinţă lăpuşneniană“ !); Aşa să fie, spune cititorul ce mereu / rosteşte adevărul. (D. B.).  
  
 
  
Regarder vers le passé... / Să priveşti spre trecut...  
  
 
  
Regarder vers le passé est une manière  
  
de creuser dans la direction de la source,  
  
mais aucune âme n'a de lèvres pour  
  
faire venir l'eau. Il ne nous reste  
  
par conséquent qu'à faire venir les larmes.  
  
 
  
Elles seules donnent un fond au visage et  
  
dissipent l'illusion.  
  
 
  
*  
  
* * *  
  
Să priveşti spre trecut este o modalitate  
  
de-a săpa în direcţia izvorului,  
  
dar nici un suflet n-are buze  
  
spre a face să se ivească apa. Nu ne rămâne  
  
în consecinţă decât a face să ni se declanşeze lacrimile.  
  
 
  
Ele singure dau temeiul feţei şi  
  
disipează iluzia.*  
  
____________________  
  
 
  
* „Fidelitate de tâlmăcire“: Nu ne rămâne deci decât să facem / să ne vină lacrimile. // Doar ele dau un fond chipului şi / risipesc iluzia. (D. B.).  
  
Traducere din limba franceză: Dacian Bradua şi Floriana Pachia  
  
Distinsul Receptor poate afla vechi versiuni ale textelor – supra –, în revista Rostirea românească − Timişoara-Dacia / Roumanie, anul al XII-lea, nr. 7 – 8 – 9 / iulie – august − septembrie, 2006, pp. 31 – 37.  
  
Referinţă Bibliografică:
Claudine Bertrand decorticând paradoxurile Fiinţei / Claudine Bertrand en décortiquant les paradoxes de l’Être / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2860, Anul VIII, 30 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!