CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



Zbor lăuntric-jos de evitare a radar-cupolei din catedrala azur-ochioasă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ion Pachia-Tatomirescu  
 
Zbor lăuntric-jos de evitare a radar-cupolei din catedrala azur-ochioasă  
 
Pe un segment temporal de două decenii şi jumătate, de la debutu-i editorial, cu poemele din Vânătoare princiară (Iaşi, Editura Cronica, 1992), şi până la prezentu-i volum bilingv de stihuri, Zbor lăuntric / Inward Flight  
 
(tradus în limba lui Shakespeare de Gabriela Pachia şi apărut la Chişinău, Editura Ideal [ISBN 978-9975-4288-0-4], 2017 − pagini A-5: 118),  
 
prin care jalonează − „sărbătoreşte şi cu steag fără cogaionic-dacicul cap de lup în spiralică unduire de trup de balaur bun“ − un sfert de veac de la intrarea-i în Ţara Poeziei,  
 
Mihai Merticaru  
 
(născut în Zodia Gemenilor, la 20 iunie, 1938, în Rediu-Neamţ, licenţiat – în anul 1965 − al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Iaşi-Dacia, devenit – în anul 1999 − membru al Uniunii Scriitorilor din România)  
 
şi-a reliefat treptat un inconfundabil teitoriu poetic, îndeosebi, prin cultivarea „poemului liber“, dar şi a pretenţioaselor „forme fixe“ de sonet şi de micropoem-haiku  
 
(arie în care ivitu-s-au „nestrident“ − „mai de din vale de Rovinele Literelor de Stih“ − şi epic-notabilele-i cărţi de eseuri, de publicistică etc.),  
 
liric teritoriu circumscriindu-şi, în afară de cele două titluri de volume de versuri precizate mai sus ca „extreme de ani de muncă la stilet“, încă o duzină şi jumătate, la care adăugatu-s-a deja un [h]op (în ordinea anilor de inspiraţie / expiraţie a Lyrei şi de apariţii editoriale):  
 
Catedrală de azur (Iaşi, 1994), Scriere cuneiformă (Iaşi, 1997), Întâlnire pe pod (Iaşi, 2003), Imperiul lupului (Piatra Neamţ, 2006), Împărăţia clipei / The Kingdom of an Instant (Iaşi, 2007), Arca lui Petrarca (Iaşi, 2008), Împărăţia frigului (Iaşi, 2009 − aşadar, nu stănesciana „măreţie a gerului“, tot de Iaşi, dar „anterioară“, din 1972), Geometrie lirică (Dacia / Cluj-Napoca, 2010), Umbra păsării (Cluj-Napoca, 2011), Arta euritmiei (Iaşi, 2012), Veşnicia dintre clipe (Iaşi, 2013), Miresme celeste (Iaşi, 2013), Fiordurile memoriei (Piatra Neamţ, 2014), Flacăra din piatră (Satu Mare, 2015), 101 sonete (Chişinău, 2015), Urciorul de aur (Bucureşti, 2016) şi (potrivit notei biobibliografice din Zbor lăuntric / Inward Flight, p. 101 sq.) Culori viscolite / Snowdrifted Colours (Bucureşti, 2016).  
 
Cele opt referinţe critice „de întâmpinare“, selectate de Mihai Merticaru şi publicate în paginile 105 – 113, din volumul bilingv de stihuri, Zbor lăuntric / Inward Flight, se datorează penelor a opt scriitori ce − încă de la debut, în parginile câtorva importante reviste de talie naţională: Convorbiri literare, Luceafărul etc. – remarcă un merticarian-inconfundabil timbru poetic: Lucian Strochi (în anul 1993, într-un număr al revistei Asachi, din Piatra Neamţ, află în / dinspre Vânătoare princiară: «un discurs liric de calitate, neutral, adesea memorabil» / p. 106), Vasile Spiridon (tot în 1993, dar în revista Luceafărul, constată că poeticul act merticarian «îşi are raţiunea într-o irepresibilă voinţă de conservare» / ibid.), Ioan Holban (în 1993, dar în revista ieşeană, Cronica, subliniază că Mihai Merticaru este «poet reflexiv şi sentimental, deschis spre metafizică, înzestrat cu mai multe registre de limbaj», îmbinând «armonios ecourile unei culturi temeinice cu prospeţimea expresiei şi forţa imaginativă» / p. 107), Cristian Livescu (în Convorbiri literare, nr. 11 / 2006, atrage atenţia asupra faptului că «pentru Mihai Merticaru, poezia este perpetuă căutare de sunete pure, de tărâmuri inaccesibile şi iubiri de nicăieri, producând ameţeală sau o stare de vrajă ademenitoare, în fibra neantului» / ibid.), Emilian Marcu (în Convorbiri literare, nr. 8 / 2008, vede o elansare merticariană − «probă de curaj» − «în poezia clasică şi mai ales în sonet» / ibid.), Nicolae Busuioc (în 2009, afirmă că «poetul nemţean, Mihai Merticaru, profesor, eseist, jurnalist, cărturar, sentimental şi reflexiv, deopotrivă, este stăpân şi pe „uneltele“ sonetului, încât discursul său, când patetic şi confesiv, când interiorizat, ironic sau dramatic, are forţa dinamismului impetuos, convingător» / p. 108), Mircea Petean (în 2010, observă la Mihai Merticaru «o întreagă simbolistică a focului» / ibid.) şi Victoria Milescu (în revista Caligraf / ianuarie, 2011, semnalează dinspre sonetele merticariene „o reîntoarcere la antichitatea greco-romană“: «Geometrie lirică, Editura Limes, 2010, cu 66 de sonete, vine în continuarea volumului Arca lui Petrarca, de cuprinde 65 de sonete, autorul declarându-se un împătimit al sonetului, considerat apogeu al poeziei. M[ihai] M[erticaru] face parte dintre cei ce azi se reîntorc la modelele antichităţii greco-romane, la modelele clasicismului, având în bază reguli care trebuie respectate cu stricteţe: claritate, rigoare, armonie...» / p. 109).  
 
Pe fir ariadnico-liric nu ne mai rămâne decât să urmărim atributele văzute / nevăzute ale eroul liric merticarian din volumul aflat sub lupa noastră, Zbor lăuntric / Inward Flight, erou ce-i foarte atent la spaţio-temporalitatea cosmică şi la demiurgologie, în alesul spirit al paradoxismului bine temperat, căci este înzestrat a sesiza (şi pentru ars poetica-i) o anumită „comprimare a anului“ –  
 
«Într-o zi cât un an, / Dumnezeu şi-a muiat degetul în praful / unei stele, / l-a presărat peste umbra unui zbor / de înger, // l-a amestecat cu un cântec adormit / într-un gând, // l-a trecut prin flacăra nestinsă / [...] // a adăugat câteva îngândurări ale căutătorului / de himere prin galaxia unei picături / de rouă, // [...] / le-a fulgerat [...] / le-a rostogolit prin grădina infinitului, / [...] // le-a trecut prin clepsidra unei clipe, / a suflat uşor...» (Facerea, p. 5 sq.) –,  
 
până la ţipătu-i „în do major“, căci este atent «la orizonturi scrijelite de întrebări şi [de] amăgiri» (Răsărit şi apus / p. 9 sq.), că vede „linia frântă a gândului“ «între două / întâmplări şi o rană sângerândă», ori o «lacrimă uscată pe un obraz de nectar» (Copilărie / p. 13), deoarece umblă «cu sufletul ţăndări şi [cu] privirea ninsă de constelaţii / şi [de] meteoriţi» (Fântâna fiinţei / p. 17), încât nu percepe «larma culorilor» din „al iubitei surâs“, „rătăcita“ «în peşterile gândului» (şi aici, ca şi în alte nenumărate locuri, a se da dezlegare Distinsului Receptor să-i sancţioneze prompt lui Mihai Merticaru şi „droaia de genitive“), poate, pentru că, în „lăuntru-i cu zbor“, descoperă o „ţară a nimănui, locuită de altul“ («un străin ghiduş şi încruntat, / generos şi răutăcios, candid şi pervers» − Ţară a nimănui / p. 21), dar şi pentru că-i «semn încoronat al nimicului» / «nor răstignit pe crucea abisului» (Pare a fi / p. 29 sq.), pentru că «toate se fac pe dos» (Barbarolalia / p. 33), inclusiv greşirea dozei de administrare a „neologismului“ / „barbarismului“ pe centimetrul pătrat de turnesol (şi chiar de onirism), «într-un mirobolant illo tempore / înflorit din evanescenţa unor viziuni paraxine» (Vis / p. 37), de vină rămânând a fi, de ce nu, şi pillatiana „eternitate de-o clipă“, de-i zice poetul nostru «secundă cât o veşnicie» (Feeling / p. 42), dar, mai ales, merticarianul «zbor lăuntric prin ceţuri austere / [...] / într-o lume-n ruine, abia întrezărită / prin catacombele cuvintelor» (Zbor lăuntric / p. 45); etc.  
 
Năzdrăvanul erou liric merticarian, ajuns în aporia-crisalidă, crede că «singur poemul se scrie...» (p. 50), de vreme ce poetu-i predestinat „unor alese maladii ale textului“, deopotrivă, „genitivita cronică“, pleonasmita  
 
(«întunericul luminii», «oximoronul întâmplărilor», «răscrucea neînţelesului» − Predestinaţie / p. 49 −, fireşte, Distinse Receptor, la Mihai Merticaru, nonexpresionist-blagian rămâne neînţelesul; mai vezi şi «zidul neînţelesului» / «păienjenişul lutului de sub / arborele sefirotic» − Dincolo de toate obiectele / p. 96 etc.; «galeriile dorului», «imperiul visurilor frânte», «vânzoleala viforniţelor ghimpate», «hăţişul clipei glazurate / cu fobii» − Polifonie / p. 53 sq.; «absintul hidoşeniei», «monştrii hidoşeniei» − Întâmplare miraculoasă / p. 62; da, Distinse Receptor, îl poţi acuza şi de pleonasmită, atât cât nu funcţionează oximoronul „frumoşii hidoşeniei“...; «cârjele melancoliei», «funinginea mileniului», «împărăţia murităţii» − Chip fără chip / p. 75;),  
 
neologismita etc.  
 
(«nu ştii ce-i gol în preaplin, / nici ce-i noologie în moiră, / păşeşti din aporie în aporie» − Predestinaţie / p. 50; «kama-sutre sublimate», «încâlcindu-te în siropoasă exaltaţie / în sintonie cu dulceaţa secundei multicolore» − Răscruce oedipiană / p. 67 sq.; s. n.).  
 
Referinţă Bibliografică:
Zbor lăuntric-jos de evitare a radar-cupolei din catedrala azur-ochioasă / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2727, Anul VIII, 19 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!