CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



Interviuri acordate de „bufniţa cu ochiul sferic“
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ion Pachia-Tatomirescu  
 
Interviuri acordate de „bufniţa cu ochiul sferic“  
 
Prima parte a cărţii lui Ion Marin-Almăjan, Ochiul neadormit al bufniţei (Timişoara, David Press Print [ISBN 978-606-8643-77-9], 2016; pagini A-5: 310), este o suită de foarte „interesant-alpine“ articole zilnice ale autorului, dinspre „prezentul cel mai apropiat“, marcat de 7 noiembrie, 2016 (cu focalizare eseistică asupra lui Petre Pandrea, Cartea mandarinului jurnal intim, 1952 − 1958), către „prezentul“ cel mai îndepărtat, „jalonat“ de 1 sept[embrie], 2013 («Traian Băsescu nu trebuia să spună că este nevoie de o trădare masivă de suveranitate [...]; nici cumetria lui Băsescu cu ţiganii [...], tot un plan diabolic [...] de transformare a unei părţi din România într-un „regat al ţiganilor“»), un soi de jurnal de citit în ordine cronologică „răsturnată“, poate, „întineritoare“, ori „argument modal“ pentru „un trecut / prezent continuu“ al lecturilor „din iarnă“ ale Distinsului Receptor, aşadar, un „jurnal-eseu“ / „jurnal-poem (poeseu)“ care poartă titlul Însemnări pe Facebook (pp. 7 – 130).  
 
Pentru Distinsul Receptor reamintim că Ion Marin Almăjan este nu numai un mare euro-prozator / publicist din România, ci şi un valoros poet al realismului liric / epic într-o tragedie a ţărănimii valahe „în 36 de tablouri“ (cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Pagini de istorie literară valahă de mâine, I*, 2014, pp. 105 − 114), aşa cum ni se relevă şi sub „ziua-titlu“, 21 octombrie 2016, unde (re)publică profund-patrioticul text, din 1999, pentru neştirbita-i actualitate şi aură, Cântec de jale la căpătâiul tău, Patrie:  
 
«Românie, patrie făr’ de noroc,  
 
vai, ţie, mireasă cernită,  
 
înşelată de mirele tău,  
 
bătrâna mamă hulită,  
 
bătută cu pietre  
 
de cei ce ţi-au ieşit din pântece.  
 
Nimeni nu-ţi mai cântă grădinile  
 
pline de mireasmă şi de rodul pomilor,  
 
pădurile surii, în care lupii mai visează  
 
la vremea începutului,  
 
nimeni nu-ţi mai plânge rănile nevindecate,  
 
nimeni nu le mai oblojeşte, cu sfială şi dragoste...  
 
Ca nişte câini turbaţi,  
 
s-au năpustit asupră-ţi  
 
hulpavi, sfâşiindu-ţi sfântul trup,  
 
înghiţind dumicaţi mari din trupul tău de fecioară,  
 
arătându-te cu degetul şi spunând:  
 
„Vedeţi, voi, neamuri ale lumii,  
 
o curvă deşucheată, o maşteră  
 
care-şi ucide pruncii şi-şi devoră bărbaţii...  
 
Aceasta-i România...“  
 
Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc a hoit,  
 
semânând pretutindeni ură şi scârbă  
 
pentru tine, Românie, patrie fără noroc,  
 
în care Dumnezeu şi-a uitat speranţele...» (p. 10 sq.)  
 
Între Petre Pandrea (din „însemnările facebook-iste“ de sub data 7 noiembrie 2016) şi Traian Băsescu (din „ultimul articol“ publicat sub data de 1 sept[embrie] 2013), se înrăzăresc şi numele altor personalităţi: Vasile Bogdan (19 octombrie 2016), Andrei Pleşu (28 septembrie 2016: «» / p. 12 sq.). Neagu Giuvara / Djuvara (22 august 2016), Iancu de Hunedoara (12 iulie 2016), Churchill într-o convorbire cu I. M. Maiski, ambasador sovietic-rus la Londra (2 iulie 2016), Ştefan Pascu (2 iunie 2016), Liviu Rebreanu / Rică Georgescu, «spion englez recrutat de SOE» (27 aprilie 2016), Franz Joseph I de Austria (6 aprilie 2016), Alois Hitler (23 martie 2016), Johan Jakob Ehrler (5 martie 2016), Traian Băsescu (18 februarie 2016), Vintilă Horea, „cetăţean de onoare al urbei Segarcea“ (26 ianuarie 2016), Traian Dorgoşan (16 ianuarie 2016), artişti plastici timişoreni: Leon Vreme, Vasile Pintea, Octavian Maxim, Ciprian Radovan ş. a. (4 decembrie 2015), Klaus Johannis (5 iulie 2015), istoricul Adrian Coroianu, fost ministru de externe (27 iunie 2015), Radu Theodoru (18 iunie 2015), Rolando Certa (22 mai 2015), Ion Pachia-Tatomirescu (8 aprilie 2015), Avram Iancu (19 martie 2015), Angela Merkel / Victor Ponta (16 februarie 2015), Cristea Sandu-Timoc (29 noiembrie 2014), Ion Roşu (24 septembrie 2014), Radu Mazăre (1 septembrie 2014), Dan Hăulică (18 august 2014), Kelemen Hunor (11 august 2014), Ana Pacatiuş (1 august 2014), Aurel Gh. Ardeleanu (31 iulie 2014), Mihai Eminescu (15 iunie 2014), Nicolae Robu (18 sept[embrie] 2013) ş. a.  
 
Lăsând în seama istoricului literar corola de formidabile amintiri / mărturisiri din interviul M-am născut într-un cuib al poveştilor şi al întâmplărilor supranaturale... (pp. 283 − 306), acordat unui cuplu de scriitori reşiţeni, să ni se îngăduie − în ultima instanţă a recenziei noastre – a mai semnala Distinsului Receptor doar şapte dintre zecile de eseuri incitante, fulminante, publicate de Ion Marin Almăjan, în partea a doua a cărţii, Cu dragoste şi părtinire despre Banat (pp. 131 – 282):  
 
Cele trei patrii ale mele –  
 
«Sever Bocu, pe care îl consider una din cele mai importante personalităţi ale Banatului modern, un mare român şi martir al neamului românesc, spunea că Banatul e patria lui restrânsă. Fie-mi permis ca, la rându-mi, să mărturisesc, şi o fac de multă vreme, că am trei patrii: Dalboşeţul, locul unde m-am născut, cu Ţara Almăjului, Valea, din care sufletul meu a prins aripi [...], patria mea mijlocie, Banatul în întregul lui istoric [...]; patria mea mijlocie, prin capitala ei Timişoara, fostă reşedinţă, pentru scurtă vreme, a lui Carol Robert de Anjou [...]; Banatul, patria mea mijlocie, după cum iubesc România, patria mea cea mare în deplinătatea fiinţei ei.» (pp. 133 – 135);  
 
Eftimie Murgu, cărturar european, mentorul şi ideologul Revoluţiei de la 1848 –  
 
«Murgu îşi dovedeşte excepţionala sa erudiţie. În afara combaterii elucubraţiilor lui Tekeljia, Murgu elaborează o teorie a naţiunii care surprinde prin profunzimea şi actualitatea ei. El asociază spiritul filosofic romantic unui demers istorico-filologic asupra numelui, limbii, culturii populare, portului, felului de viaţă, obiceiurilor, dansurilor, muzicii şi psihologiei românilor.» (p. 137);  
 
Poetul nu-i „...mânătarcă de vid printre constelaţii...!“ –  
 
«Acesta este unul din versurile memorabile scrise de unul din cei mai interesanţi, mai neobişnuiţi şi mai talentaţi poeţi români de după război. Încă de la apariţia sa în spaţiul literelor româneşti, Ion Pachia-Tatomirescu este catalogat de marele critic, estetician şi om de cultură, Vladimir Streinu, ca o unicitate [...]. Enumerând preocupările de viaţă ale poetului, am sublinia ideea obsesivă asupra căreia revine la fiecare carte [...]: mitologia spaţiului danubiano-pontic, sau, cum nota regretatul critic literar, Laurenţiu Ulici, „consacrarea mitologiei dacice în registru liric“. Elegiile din Era Arheopterix [2011] sunt fascinante prin jocurile demiurgice ale creatorului. Asemenea unui Mag-Demiurg întru Logos, creatorul intră în dispută cu a Logosului rânduială, cu modul de comportament, de gândire şi existenţă al unora dintre contemporanii săi: „Eminescu i-a văzut adeseori / pe acei oameni-fantă / alcătuiţi din antimaterie / [...] /, însă de douăzeci de ani / pe aceşti oameni-fantă, / pe aceşti galactici mancurţi, / eu îi văd şi ca hiene-vârcolaci, / sfârtecând exact Luna-Patrie / Ce-i Sfânta Limbă Pelasgo-Dacă, / una şi aceeaşi cu Sfânta Limbă Valahă / [...].“» (p. 151 sq.);  
 
Elogiul scriitorului şi al generaţiei sale, Mircea Şerbănescu –  
 
«Preocuparea autorului a fost mereu axată pe lumea din jurul său, pe viaţa oamenilor obişnuiţi, ale căror bucurii, necazuri, nu sunt spectaculoase, nu explodează în lectura cititorului, ci îl îndeamnă să mediteze la condiţia umană...» (p. 158);  
 
Legăturile lui Mihai Eminescu cu Banatul –  
 
«Legăturile cu Banatul [...] ale lui Eminescu sunt legate de prezenţa la Timişoara a fratelui său, Nicolae, pe care poetul l-a căutat în 1867, dar şi de vizita pe care marele nostru poet a făcut-o în calitate de sufleur al trupei Pascaly în anul de graţie 1868, când artiştii bucureşteni au trecut munţii, susţinând mai întâi spectacole la Logoj, apoi la Timişoara [...]. După Timişoara, trupa lui Pasaly pleacă la Arad, unde Eminescu îl întâlneşte pe Iosif Vulcan, de aici la Oraviţa, prezentând un spectacol în cel mai vechi teatru din România.» (p. 210 sq.);  
 
Poet valoros şi banatolog împătimit –  
 
«Aurel Turcuş mi-a fost coleg la Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara [...]. Concomitent cu cercetă2rile în domeniul istoriei culturale, etnografiei, Aurel Turcuş s-a manifestat ca un adevărat şi valoros poet. Debutează cu volumul Umbra râului (Ed. Facla, 1972, Timişoara), apoi publică: Păzitorul stelelor [...], 1979, Urme arse [...], 1980, Cumpănă de aripi [...], 1982, [...], Conul de sine [...], 1999, Clepsidra de sare [...], 2000, Val după val [...], 2003...» (p. 234 sq.);  
 
Generali almăjeni... –  
 
«În perioada în care mă documentam pentru romanul Tornada (anii şaptezeci), am descoperit în ziarul Vestul, din 1 mai 1932, o pagină realizată de preotul cărturar Coriolan Buracu, cuprinzând însemnări despre generalii almăjeni născuţi în frumoasa depresiune», formaţi «în şcolile militare ale Imperiului [Habsburgic / Austro-Ungar], promovaţi în grad în timpul războaielor austro-turce, napoleoniene, şi în timpul primului război mondial. De bună seamă, grupajul începea cu Traian Doda, personalitate remarcabilă pentru sacrificiile sale făcute în vederea apărării drepturilor românilor bănăţeni [...].» (pp. 278 − 282);  
 
interesantul eseu din perimetrul publicisticii istoric-militare, Generali almăjeni, de Ion Marin Almăjan, se referă „minimonografic“ la (1) generalul Dănilă Mătărângă de Bănia, născut la 12 iulie 1850, în Rudăria / Gârlişte (v. p. 278 sq.), (2) generalul Aron Bihoi, născut la 12 iulie 1850, în Lăpuşnicul Mare, jud. Caraş-Severin (v. p. 279), (3) generalul Ion Iovescu, născut la 7 martie 1850, în Bozovici, jud. Caraş-Severin (v. p. 279 sq.), (4) generalul Traian Băcilă, născut la 23 decembrie 1867, în Caransebeş (v. p. 280) şi (5) generalul Alexandru Guran, născut în anul 1824, în localitatea Borlovenii Vechi, jud. Caraş-Severin, «unde tatăl său, locotenentul Moise Guran, de loc din Domaşnea, fusese repartizat la compania Prigor» (p. 281).  
 
„Înrăzăririle“, ori „curcubeiele“ permanent-arcuite în cerul spiritual al Patriei / Daciei  
 
– partea-i Nord-Dunăreano-Pontică, numită din 1859, încoace, prin voinţa imperiilor evmezico-prezente, Statul / Republica România −,  
 
şi dinspre poemul (Cântec de jale la căpătâiul tău, Patrie – p. 10), şi dinspre articolele de „retrojurnal“, presărate „sub date-de-munci-şi-zile“ de pe temporalul segment al celor „patru ani fără câteva luni“, 2016 – 2013, din prima parte, Însemnări pe Facebook (pp. 7 – 130),  
 
dar şi dinspre fuminantele eseuri, dar şi dinspre paginile de publicistică, de interviu etc., din partea a doua (pp. 131 − 306), aflată − pentru Distinsul Receptor − sub un titlu „cât o aripă acoperitoare de condor“, Cu dragoste şi părtinire despre Banat, a cărţii Ochiul neadormit al bufniţei (2016), de Ion Marin Almăjan  
 
(da, Distinse Receptor, numele-i se tălmăceşte frumos-valahiceşte: „Marin al Livezii de Meri“, căci s-a născut în „Ţara Livezilor de Meri Edenici“, da, toponim pelasg > valah din Banat-Dacia, tâlmăcit într-o limbă oficial-imperială prin vocabula Almaj, de unde, sub localizatorul sufix -an, se ivi Almăjan, ca şi la poetul „labirintului rotativ, cu ieşire prin Cer“, Slavco Almăjan, ăl din acelaşi Banat Istoric-Dacic, partea-i aflată în Serbia contemporană),  
 
„perenizează“  
 
(pentru vreo trei sute de ani, cât se aproximează „viaţa“ unui op cu câmpiile literelor aşternute în pat de veritabilă hârtie)  
 
şi, de ce nu, „eternizează“ (cu / fără Marele Euro-Premiu Cogaionic al Rândunicilor) portretul în contururi de incandescente filamente de wolfram al unui profund artist al Cuvântului, al unei fidel-angajate voci de argint-aurit a Cetăţii / Patriei Cogaionic-Valahe (adică de Zalmoxiană Nemurire), al unui „puşcaş marin“ („după cum i se vede şi din veridicu-i nume de familie“, Marin-Almăjan), admirabil antrenat până-n hematii, pentru victoria finală.  
 
______¬¬¬______________________  
 
*Distinsul Receptor află „radiografia“ volumului de poeme, Amintiri despre ţărani, de Ion Marin Almăjan (Timişoara, 2011), nu numai în biblioteci, ci şi accesând:  
 
http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/001-vol-i-pachia-tatomirescu_ion_pagini_de_istorie_literara_valaha_de_maine_i_2015-02-24.pdf .  
 
Referinţă Bibliografică:
Interviuri acordate de „bufniţa cu ochiul sferic“ / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2726, Anul VIII, 18 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!