CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



Nicidecum cantemiriană Struţocămilă, ci botezian Şobo(lano)gré(ier)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ion Pachia-Tatomirescu  
 
Nicidecum cantemiriană Struţocămilă, ci botezian Şobo(lano)gré(ier)  
 
Prim-termenul din titlul noii cărţi de proză „scurtă“ („momentul“, „schiţa“) / „lungă“ („povestirea“, „nuvela“), Şobogré − 155 de povestiri scurte şi ultrascurte & Chiromantul reginei − nuvelă, de Adrian Botez (Râmnicu-Sărat, Editura Rafet [ISBN 978-973-146-553-1], 2017; pagini A-5: 492), este creat, după cum s-a mai evidenţiat, „în manieră cantemiriano-istoric-ieroglifică“, din Şobo-, „formant“ obţinut prin „renunţarea“ la cea de-a treia silabă din cuvântul valah, şobolan, şi -gré, „formant“ provenit din prima silabă a vocabulei noastre, greier, celebra insectă-cântăreţ, graţie şi euro-fabulei din secolul al XVII-lea, Greierele şi furnica, de Jean de La Fontaine (1621 − 1695).  
 
Distinsul Receptor  
 
– la răsfoirea cărţii Şobogré, de parcă ar fi o „veritabilă cărămidă de celuloză“, la observarea avalanşei de texte „ultrascurte“, un soi aparte de momente / blitzuri „fixate“ într-o jumătate de pagină (ca, de pildă: 3-Reflecţiile centaurului Chiron – 21; 55-Axa lumilor – p. 110; 78-Dialog civilizat – p. 162; 139-Zeul ploii – p. 337; etc.), alternând cu textele „medii“, „de la o pagină-două, până la cinci-şase“, ale schiţelor, ale poveştilor / povestirilor, ale povesteseurilor (1-Fereastra – 17 sq.; 2-Problema degetelor – 19 sq.; 4-Potir şi copită – 17 sq.; 86-Călăul / pp. 185 − 190; 93-Genialul impostor / pp. 199 − 204; 102-Hans – marele câine / pp. 225 − 230; 123-Planeta idioţilor / pp. 300 − 308; etc.), cu nenumărate „note de subsol“, unele dezvoltate până la „rangul“ de „microeseuri“ şi chiar (ici-colo) „eseuri“ (ca dinspre „un irepresibil“ doctor-filolog-autor: 126-Crima cosmică / pp. 310 − 313; 129-Minciuni istorice / pp. 316 − 318; 137-„Dar“ şi „har“ / pp. 328 − 331; 138-Ghinion şi noroc / pp. 331 − 337; 148-Apă chioară / pp. 370 − 372; 155-Sfârşitul / p. 385 sq.; etc.) −,  
 
ar putea crede că şobolanul a fost nu demult „şoarece de bibliotecă“ şi greierul i s-a asociat printre tomuri, dinspre instrumentistul expert în armonice pene / elitre şi picioare metric-zumzăitoare.  
 
Dar la sfârşitul atentei lecturi a primei macropărţi a cărţii, Şobogré, de aproape patru sute de pagini, mai mult ca sigur, constată (Distinsul Receptor) nu numai că prozatorul se comportă în realitatea-i înconjurătoare, în cosmosul nostru cel de toate zilele, ca un inspirat-neobosit Midas, nu „regele“ din mitul pelasg, cretano-anatolian, ce transformă totul în aur, ci „pelasg-Homer-ul“ ce metamorfozează lumea atinsă, de foarte multe ori, în metalul nobil de peste douăzeci de carate din spaţiul valahofon al epicului, sprijinit nu de puţine ori (ca şi la Dimitrie Cantemir, Zaharia Stancu, Fănuş Neagu ş. a.) în bastoanele de argint platinat ale liricului.  
 
A ni se îngădui să transcriem în recenzia noastră, pentru Distinsul Receptor, al 29-lea text, purtătorul titlului O intrare, unul dintre nenumărat-fulgurantele „momente“ / „blitzuri“, trimiţând la tipologia narcisistului:  
 
«Grasul rânea cu nasul (...un nas enorm, cât două trompe de elefant, înnodate !), ca porcul, prin toate vitrinele de la stradă, luându-le la rând. Şi asta n-o făcea pentru a cerceta mărfurile expuse, ci pentru a-şi admira, în vitrine, mândra-i făptură... La un moment dat, dădu cu ochii de o dugheană care, pe sticla vitrinei, avea o inscripţie uriaşă: Oglinzi. Şi grasul dispăru înăuntrul dughenei. Şi nu mai ieşi de-acolo nicicând. Probabil că intrase prin luciul uneia dintre oglinzi – şi pe-aci ţi-e drumul ! Să sperăm că, măcar acolo, dincolo de luciu, s-a ... uşurat ... − şi nasul i-o mai fi intrat la apă !» (p. 69).  
 
În partea a doua a cărţii, Distinsul Receptor are prilejul de a „(de)gusta“ nuvela nouă, de factură paradoxistă, Chiromantul reginei (pp. 395 − 472), unde „nuvelistul“ Adrian Botez „împrumută“ camilpetresciana „tehnică a subsolului ca roman-în-roman“, din Patul lui Procust (1933), spre a reconstitui „nuvelisticeşte“ lumea şi „atmosfera“ secolului al XVIII-lea, având în panoul central-naratologic un „aristocrat binom“ format din cavalerul „chiromant“ / „ghicitor“, Hugues Barbetorte de Bretagne, şi «autentica regină», Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (2 noiembrie 1755 – 16 octombrie 1793), cuplu în jurul căruia materialul epic se strucurează în „cardinalele“ capitole dispuse clasic-filimonesc între un Cuvânt înainte / „prolog“ (pp. 397 − 410) şi un Epilog (pp. 458 − 472): 1-La ceas de noapte, 2-Ce ştia şi ce a aflat cavalerul Hugues, 3-Regina rămâne singură şi 4-Cei doi, în sfârşit, se cunosc.  
 
Sugestiv pentru Distinsul Receptor angajat în rezolvarea „ecuaţiei de lectură“ a nuvelei Chiromantul reginei, rămâne botezianul Cuvânt înainte:  
 
«În mod sigur, autorul acestei povestiri va fi luat de rău, de către domnul cititor de azi, atât de pornit, alergic, contra aristocraţilor autentici [...]. Autorul va vorbi (la pereţi !), în această povestire, despre nişte aristocraţi născuţi (sub stele negre !), iar nu făcuţi (de către spuma otrăvită a gloatei de bestii a unei ţări, devenită mahala generalizată. Şi nu va fi vorba aici, în povestirea asta, de România, ci de Franţa ultimului veac aristocratic şi autentic regal [...]. Va vorbi povestirea asta despre o autentică regină, pe care hidra mahalalelor pariziene masonizate a poreclit-o, cu rânjete greţoase, struţo-căţeaua austriacă şi a ajuns chiar s-o acuze de incest, cu propriul ei fiu...» (p. 397); «Am dori, totodată, ca, prin cele dezvăluite mai jos, nu să demonstrăm că arta se nutreşte din ficţiune, ci, dimpotrivă, că viaţa însăşi (şi, în special, istoria despre viaţă !) este o continuă ficţiune – ficţiune de care e vinovat − atât cât poate fi el − omul. Dar o ficţiune narată sibilinic de cineva de sus, foarte experimentat chiromantic − ...asupra liniilor palmei unei regine, sau ... a unei ţărănci !» (p. 406); etc.  
 
Referinţă Bibliografică:
Nicidecum cantemiriană Struţocămilă, ci botezian Şobo(lano)gré(ier) / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2688, Anul VIII, 11 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!