CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Convorbiri literare“ în vârstă de un secol şi jumătate IV**
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
*  
  
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
  
Convorbiri literareîn vârstă de un secol şi jumătate  
  
IV**  
  
 
Convorbiri literare, an XXX, vol. I, nr. 3 / 1 martie, 1896 (pagini B-5: 160 / 321480). De o valoare deosebită pentru istoria Valahimii din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea sunt şi cele două cărţi „expuse“ / „radiografiate“ − de I. S. Floru şi de Athanase D. Damianoff − în vitrina rubricii de cronici („cronice“) a revistei Convorbiri literare, vol. I, nr. 3 / 1 martie, 1896 (pp. 443 – 473).  
  
(I) Prima carte de care se ocupă convorbirista cronică este De la românii din Turcia Europeană, «studiu etnic şi statistic asupra Armânilor cu aproape una sută de gravuri şi cu o hartă etnografică», de Ioan Neniţescu, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1895 (pagini: 600). Din cronica-i făcută cu acribie de I. S. Floru, ne îngăduim a reţine pentru Distinsul Receptor câteva paragrafe − spre a putea să-şi dea seama, prin compararea datelor demografic-statistice din 1892 / 1895 cu cele din prezent, din statele „moderne“ care şi-au aflat ogor de întemeiere prin voinţa imperiilor evmezice / contemporane în spaţiul Daciei noastre strămoşeşti, evident, de cumplitaasimilare forţatăa Pelasgimii > Valahimii din Dacia Sud-Dunăreano-Balcano-Anatoliană / Capadochiană  
  
(< Capadokia < Cap-à-Dakia, Capadochia însemnând, fireşte, „Capul / Capătul Daciei Zalmoxianismului monoteist-antic“; totodată mai trebuie precizat: 1. etnonimul nostru interzis de imperii spre a nu se trezi conştiinţa naţional-valahă, este Pelasg − devenit în lucrarea milenară a legilor lingvistice − > Valah > Vlah ; 2. de cancelariile imperiale evmezice şi contemporane fu făcută divizarea Pelasgimii > Valahimii Daciei / Thraciei în Dacoromâni − cei din Dacia Nord-Dunăreano-Pontică şi cei din Dacia Sud-Dunăreană −, Aromâni – sau Macedoromâni, ori, după regiunile mai mici decât Macedonia Antică: Grămoşteni / Grămoşteani, Fărşeroţi, Arnăucheni / Arnăuţeni, Voscopoleni / Moscopoleni, Epiriaţi / Epiroţi, „din Epir“, Meglenoromâni, „din Meglen“ şi Istroromâni „din Peninsula Istria“ ş. a. / etc.):  
  
«Prin luna iulie 1892 [...], d-l Ioan Neniţescu mergea spre Orşova şi, de acolo, cu vaporul, în susul Dunării, spre Semendria şi Belgrad, iar de aici, la Niş, cu drumul de fier. În orice loc din calea sa se interesează de numărul Armânilor [...], le cercetează starea şi profesiunea. Astfel în Niş sunt 130 de Armâni [...]. Grămoşteanii [...] între 60[000] – 70 000 de suflete; Fărşeroţii [...] în număr de 320 000 de suflete [...]; Arnăuchenii locuiesc în Albania [...] între 220 000 şi 240 000 de suflete [...]; Voscopolenii se socotesc între 150 000 şi 160 000, cu centre la Gheorgea, Gopeş, Moloviştea, Monastir, Cruşova [...]; Epiriaţii, în număr de 180 000, locuiesc sudul Albaniei; Meglenii, 25 000 până la 30 000, din care o parte a trecut la Mohamedism, locuiesc aproape de Vardar; Olimpianii [de] locuiesc pe plaiurile Muntelui Olimp [...] se rădică de la 36 000 la 40 000 [...]. La Zebefce d-l Neniţescu intră în Turcia [...]. În Iuskiup [...] se găsesc 1880 [de] suflete armâneşti [...]; la Kiupriuiu [...] 2270 [de] Armâni [...]; orăşelul Perlepe [...] cu 1000 1100 de Armâni are o şcoală primară armânească de băieşi şi alta de fete [...]; Cruşova are la 158 000, toţi Armâni [...]; când ajunge în Bitula (Monastir) era tocmai inaugurarea Consulatului Românesc [...]; Din Bitule călătorul merge la Târrnova, comună armânească apropiată [...]; în Târrnova, Armânii au câte o şcoală de băieţi şi de fete, prima condusă de meritosul luptător pentru cultura armânească, Dimitrie Atanasescu; din Târrnova la Gopeş [...]; oraşul este armânesc cu biserică şi şcoală [...], la 4670 de suflete [...]; Moloviştea are însemnătatea sa în lupta Armânismului în contra grecismului; oraşul are 4880 de suflete, cu o şcoală de băieţi şi alta de fete [...]; în Bitule se face o nouă statistică a Armânilor [...]; numerile variază între 650 000 şi 1 200 000 [...]; „nu70 sau 80 de şcoli trebuiesc Armânilor, ci peste 300“ [...]; populaţia Turciei din Europa a fost socotită la 5 300 000 de locuitori, dintre care Turci 1 300 000, Armâni 1 200 000 [...]; în Gheorgea sau Koriţa [...] 5000 [de] Armâni [...]; înainte de răscoala lui Ali din Tebeleni, Voscopole avea la 50 000 de locuitori [...]; astăzi [în anul 1892], are 12 biserici şi ruinele a altor 12, are 3200 de Armâni, o şcoală de băieţi şi una de fete; în Ohrida numărul Armânilor este socotit la 2350 de suflete, se găsesc trei şcoale şi două biserici, în care se citeşte limba armânească [...]; din Bitule, d-l Neniţescu pleacă spre Salonic, oraş ovreiesc în mare parte, în care locuiesc însă 12 500 de Armâni, merge apoi la Muntele Atos...» (p. 443 – 4451; s. n.);  
  
(II) Şi cea de-a doua carte-i Die Geschichte der rumaenischen Zoollpolitik von Dr. Constantin I. Baicoianu, Stuttgart, Cotta, 1896 (s. 250); din cronica lui Athanase D. Damianoff, O istorie a politicei vamale române (pp. 462 − 473), titlu care-i, de fapt, traducerea titlului cărţii recenzate Die Geschichte der rumaenischen Zoollpolitik, de Constantin I. Băicoianu, extragem câteva alineate:  
  
«Convins de adevărul metodei şcoalei istorico-realiste, D-l Băicoianu a căutat să dea la iveală un studiu serios [...]. Mai întâi vom schiţa starea politico-economică a Principatelor [Valahe] până la Regulamentul Organic. Apoi vom cerceta momentele economice care au precedat uniunea Munteniei cu Moldova, precum şi ce politică au urmat domnii români ca să se emencipeze de sub tutela Turciei [...]. Din secolul al XVI-lea încoace, toate convenţiunile Turciei cu statele europene au fost aplicabile şi pentru Principatele Române. Prin aceste convenţiuni se loveşte în independenţa lor economică, deoarece ele nu aveau dreptul ca să se îndepărteze de la stipulaţiunile coprinse într-însele. Aşa se stipulase că taxa vamală să nu treacă peste 5% (mai pe urmă 3%). Apoi se luase[ră] măsuri ca să împ[i]edice taxarea mai mult decât o dată a mărfurilor la import sau la export [...]. Aşa stăteau lucrurile până la Regulamentul organic din 1831. Acest Regulament însemnează un mare progres pe terenul politic şi economic. Regulamentul organic a adus multe modificaţiuni în organizarea comerciului. Între altele, putem cita şi restrângerea privilegiilor acordate străinilor şi interzicerea statelor străine de a mai primi indigeni ca supuşi de-ai lor. Prin această dispoziţiune se creează o egalitate între străini şi indigeni. Apoi vămurile interioare sunt înlăturate, iar veniturile ce provin de la texele de import şi export, intră în casa Statului. Dreptul de prioritate ce avea Turcia de a nu permite exportarea produselor din Principate, înainte de a-şi fi satisfăcut trebuinţele sale, încetase încă de la Tractatul de la Adrianopoli din 1829 [...]. D-l Băicoianu arată ce rol decisiv a jucat momentul financiar în înlăturarea taxelor de export [...]. Cu reorganizările politice şi administrative din 1831, 1848, 1856, 1866, se creează treptat-treptat acea stabilitate politică de a contribuit mult la dezvoltarea economică a ţării. Pas cu pas cu aceasta se îmbunătăţesc şi căile de comunicaţiune, care, la rândul lor, dau un avânt considerabil activităţii economice. România, o ţară mai numai agricolă, devine un important debuşeu pentru produsele industriale.».  
  
 
  
În „închiderea“ acestui volum I al revistei Convorbiri literare, nr. 3 / 1 martie, 1896, se află încă trei rubrici de interes, însă pentru istoria folcloristicii şi a presei din spaţiul spiritual valahofon:  
  
Poesii populare – cu două remarcabile „variante“ ale baladei „dedicate“ Mezinei din triada surorilor-fecioare  
  
(în „corespondenţă“ cogaionic-mitic-zalmoxiană „triadeifraţi-feciorilor din unicele noastre basme dacic-populare „versificate şi cântate“ − după cum ne-a atras atenţia, mai întâi, Aristotel, în Problemata, XIX, 28),  
  
pe tema pelasgă > valahă a încosânzenirii“, a căutării celui sortit întru realizarea sacrei perechi / nuntiri zalmoxiene, menite participării (ca parte) la dumnezeiasca ordine cosmică a Întregului, aşadar, două remarcabile „variante“ privitoare la Mezina rătăcitădin triada surorilor-fecioare  
  
(ce trebuia să ajungă în Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte, alături de nemuritorul ei Erou / Făt-Frumos),  
  
în Ţinutul Însinguratului „împărăţit“ / „(trans)simbolizat“ de Cuc / Cuculeţ :  
  
prima, Trei fete surori, „variantă“ în care rătăcitoarea Soră-Fecioară „mai mică“ pe cărările mărunte ale Muntelui  
  
(ale Cogaionului, cel cu Creierul Muntelui, cel cu Gura Raiului Daciei / Dacilor conferit de Zalmoxianism, rai drept Ţară / Împărăţie-a-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte, pe căile „nenuntitului“ Dalb-de-Pribeag dintre Ţara-cu-Dor şi Ţara-fără-Dor, dar numai ca Erou-apărător „până la ultima picătură de sânge“ al sfântului pământ al Daciei > Dochiei-Mumă, în încleştarea cu duşmanii, pe câmpul de luptă / război, nu ca Mesager Celest / Sol la Dumnezeu trimis din Sarmizegetusa „tot în al cincilea an“):  
  
«Verde trei bujori, / Trei fete surori / Ple[a]că după flori, / Flori ca să-mi găsească / Şi să-mi logodească. / Sora cea mai mare / Mi-apucă la vale, / Pe Câmpia Mare; / Sora mijlocie / Mi-apucă prin vie, / De nu se mai ştie; / Sora cea mai mică / Mi-apucă la munte, / Pe cărări mărunte, / Prin brazi înverziţi / Şi prin văi adânci. / Verde şi-o lalea, / Ea flori nu găsea / Şi se rătăcea, / Şi mereu plângea, / Lumea n-o ştia / Încotro era; / Pe nimeni n-auzea, / Doar cucu’ cânta, / Dar ea ce-mi zicea ? / − „Cucu, cucule, / Cuculeţule, / N-ai văzut pe Taica ?“ / [...] / „N-ai văzut pe Maica ?“ / [...] / „N-ai văzut pe ... ?“ / [...] / „Cucu, cucule, / Cuculeţule, / Ia-mă-n aripioare / Şi mă du la vale, / Spre lumea a mare / Să-ţi fiu surioară !“ / [...] / „Să-ţi fiu măicuşoară !“ / [...] / „Să-ţi fiu soţioară !“ / [...] / Cucu ce-mi făcea? / Atunci o-asculta, / Înspre ea zbura, / La ea se lăsa / Şi mi-o săruta, / Pe aripi mi-o lua, / Devale-o ducea, / Spre lume-o-ndruma, / La mă-sa-mi sosea / Şi aşa-i zicea : / [...] / „Măiculiţa mea, / Fetişoara ta, / De n-o fi a mea, / Să-i găteşti mormânt, / S-o bagi în pământ !“ / [...]» − prim-varianta a fost culeasă din «Com[una] Pietrari, Jud. Dâmboviţa», de Const. N. Mateescu (şi-i publicată în paginile 474 şi 475);  
  
şi secunda, Fata şi cucul, unde Mezina din triada surorilor-fecioare devinesoţioaraCucului:  
  
«Foaie [d’]ismă creaţă, / joi de dimineaţă, / pe rouă, pe ceaţă / şi pe negureaţă, / măre, mi-a plecat / şi s-a[u] depărtat, / depărtat de sat: / trei surori / la flori, / să se-nflorărească, / să se-mpodobească, / să se-nveselească. // Foaie de năut, / Dumnezeu n-a vrut / şi-a dat ploaie, vânt, / şi le-a despărţit, / şi le-a risipit: / fata a mai mare / luă pe drum la vale, / [...] / a mai mititea / luo p-o potecea / şi fu vai de ea !... / [...] / − „Fată, fetişoară, / pune-te pe pană, / să te scot la ţară, / la fraţi, la surori, / la grădini cu flori. / Pune-te pe pană, / să te scot la ţară, / să-mi fii soţioară !“» − „variantă“ care a fost înregistrată şi încredinţată luminii tiparului (pentru paginile: 476 şi 477) de folcloristul [Constantin] Rădulescu-Codin;  
  
Revista publicaţiunilor  
  
− rubrică (de două pagini, 478 sq., semnată de „X“), unde sunt prezentate succint revistele: L’Etranger  
  
(mensual din Paris − «În l’Etranger [...], căpitanul Lamouche, un bun cunoscător al limbii române, a publicat în mai multe numere ale anului trecut, părţi din discursul de intrare la Academie, al D-lui Al. Xenopol, cu îndoitul scop, zice d-l Lamouche, de a face pe cititorii săi să cunoască pe Cogălniceanu [Kogălniceanu], unul dintre cei mai însemnaţi oameni politici ai României de ieri şi pe unul din cei mai buni scriitori ai României de azi.» / p. 478),  
  
Le Monde économique (săptămânal parizian, numere din februarie, 1896 / ibid.), Bulletin de la Soc. de géographie commerciale (Paris, nr. 2, 1896) etc.;  
  
şi Poşta redacţiei (p. 480).  
  
_________________________  
  
 
  
*Imaginea (supra) reprezintă scanarea pagini a 445-a din revista Convorbiri literare, nr. 3 / 1 martie 1896, cu o parte din cronica lui I. S. Floru la cartea De la românii din Turcia Europeană – «studiu etnic şi statistic asupra Armânilor cu aproape una sută de gravuri şi cu o hartă etnografică», de Ioan Neniţescu, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1895.  
  
**Şi această „parte“ a articolului „Convorbiri literareîn vârstă de un secol şi jumătate, IV, de Ion Pachia-Tatomirescu, se relevă în completarea „părţilor I, a II-a şi a III-a“ − cea publicată în revista online, Confluenţe literare (ISSN 2359-7593, directori-fondatori: Octavian Lupu / Bucureşti şi George Roca / Australia), anul al VII-lea, ediţia nr. 2527, de vineri, 1 Decembrie 2017 (http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1512118589.html), cea din ediţia 2627, de duminică, 11 martie 2018 (http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1520739335.html) şi cea din ediţia 2628, de luni, 12 martie 2018 (http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1520829202.html).  
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Convorbiri literare“ în vârstă de un secol şi jumătate IV** / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2629, Anul VIII, 13 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!