CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: Luptătorul bănăţean ��` Drapelul roşu ��` Luptătorul bănăţean − Renaşterea bănăţeană I
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
*  
  
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
 
  
Luptătorul bănăţean – Drapelul roşu – Luptătorul bănăţean − Renaşterea bănăţeană  
  
 
  
I  
  
 
  
Istoria continuităţii celui mai important ziar regional / judeţean din provincia Banat a Daciei / României angajează un segment temporal apreciabil, de peste şapte decenii marcate de trei „mediatice-borne-titluri“: Luptătorul bănăţean – Drapelul roşu – Luptătorul bănăţean − Renaşterea bănăţeană.  
  
 
  
(1-a) Luptătorul bănăţean, 19441947. Mai întâi, periodicul Luptătorul bănăţean, avu câte trei apariţii pe săptămână, între 12 septembrie 1944 şi 31 decembrie 1947, ca «organ al regionalei Banat a Partidului Comunist Român»; şi avu în postul de „redactor responsabil“ / „redactor-şef“ pe I. Gh. Cimpoiaşu, prin grija căruia îşi aşternea materialele – potrivit „instrucţiunilor partinic-muncitoreşti / socialiste de la centru“ − în rubricile: Frontul muncii, Ţăranul şi ogorul, Informaţii, Spicuiri din presă, Sport, Ştiri din toată lumea etc.; «ziarul publică, în suplimentul din 2 oct[ombrie] 1944, proiectul de platformă al Frontului Naţional Democratic, elaborat de Comitetul Central al Partidului Comunist Român, şi o notă despre poetul M. Beniuc, urmată de poezia Aicea, printre ardeleni.» (cf. HDplr, 203)  
  
 
  
(2) Drapelul roşu, 1948 – 1989. Periodicul cu câte trei apariţii pe săptămână pe segmentul temporal dintre 12 septembrie 1944 şi 31 decembrie 1947, Luptătorul bănăţean, îşi schimbă numele în Drapelul roşu, nume pe care şi-l păstrează de la 1 ianuarie 1948 şi până în 21 decembrie 1989, devenind cel mai „mare“ cotidian „regional“ / „judeţean“ din Banat.  
  
Între cei mai importanţi redactori, ori redactor-şefi ai ziarului Drapelul roşu, între anii 1972 şi 17 decembrie 1989, adică pe ultimul său „roşu segment temporal“, fu publicistul / prozatorul Teodor Bulza; în redacţia „roş-drapelistă“ lucră mai întâi ca redactor, din 1972 şi până în 1978; în temeiul experienţei acumulate, fu promovat ca şef al sectorului de presă de la Comitetul Judeţean Timiş al Partidului Comunist Român, unde funcţionă din anul 1979 şi până în 1983; cu o „bogată practică jurnalistică“, Teodor Bulza se reîntoarce la Drapelul roşu în postul de redactor-şef, unde „păstori cea mai distinsă / mare redacţie bănăţeană de importanţă mediatic-naţională“ din 1984 şi până în 21 decembrie 1989, când, sub presiunea primelor zile ale Revoluţiei Anticomuniste Valahe declanşate la Timişoara (şi întinzându-se apoi, „în toată Ţara / România“), îşi aminteşte „strategic“ de titlul prim purtat de ziar, Luptătorul bănăţean, între 12 septembrie 1944 şi 31 decembrie 1947, „operându-se“, vineri, 22 decembrie 1989, schimbarea frontispiciului din Drapelul roşu în Luptătorul bănăţean, mizându-se pe faptul că „foarte puţini“ erau cei ce ar fi ştiut câte ceva din istoria presei din Banat.  
  
 
  
(1-b) Luptătorul bănăţean − «ediţie specială» / «serie nouă», nr. 1, 22 decembrie, 1989. „Reînviat“ dintre anii 1944 – 1947, peste deceniile unui Drapel roşu, stalinist-paukerist / proletcultist şi, apoi, dictatorial-ceauşist, Luptătorul bănăţean se înfăţişează Distinsului Receptor din toate anotimpurile „perfect adoptat / adaptat“ la realităţile acelor fierbinţi / însângerate zile ale Revoluţiei Valahe Anticomuniste din Decembrie 1989.  
  
Primul număr al ziarului Luptătorul bănăţean*, din 22 decembrie 1989, punându-se în „slujba Revoluţiei / Revoluţionarilor anticomunişti, antidictatorial-ceauşişti“, publică Declaraţia Frontului Democratic Român de la Timişoara (încredinţată redacţiei de primul preşedinte al F. D. R.-Tm., ing. Lorin Fortuna), din urbea ce devenise, din 16 şi până în 21 decembrie 1989, «Oraş-Erou, Timişoara» (v. supra, secunda fotografie din pagina întâi):  
  
«Iubiţi compatrioţi ! Minunaţi eroi ai Timişoarei şi ai Ţării !  
  
Vă vorbeşte [**] Timişoara, capitala istorică a Banatului, mare oraş românesc, unde s-a aprins flacăra eroică a idealului şi sacrificiului naţional suprem, care a spulberat, prin jertfele pruncilor, ale tinerilor, ale locuitorilor săi, una din cele mai groaznice tiranii cunocute în istoria umanităţii, care a întunecat şi terorizat criminal, timp de aproape un sfert de secol, bunul, demnul şi generosul nostru popor.  
  
Această tiranie incredibilă, fundamentată pe minciună, dezbinare între semeni, trădare a celor mai sfinte interese ale naţiunii şi pe întuneric spiritual absolut, a escaladat treptele bestialităţii şi ale demenţei, ducându-se până la odiosul asasinat în masă şi exterminarea oamenilor nevinovaţi.  
  
Când auzea cuvintele libertate, dreptate şi pâine, această monstruoasă hidră cu două capete paranoice spumega de furie, împroşcând cu noroi o minunată tradiţie de muncă şi spirituală, o înălţătoare istorie naţională, un brav şi atât de încercat popor.  
  
Iubiţi compatrioţi !  
  
La acest ceas de cumpănă şi adevăr, mă simt dator să vă spun că vărsările de sânge au fost declanşate din ordine demente, emise de ultimele zvârcoliri ale tiranului, în speranţa nebună de a-şi salva jalnicul castel de joc, clădit pe nisipul amarnic al celei mai negre perioade din sfântul nostru trecut; [ordinele***] au fost date cu aroganţa-i şi sfidarea-i atât de caracteristice, iar autorităţile locale din Timişoara au fost constrânse, sub ameninţarea teroarei, să nu poată acţiona.  
  
La presiunea crescândă a maselor, când sângele unor nevinovaţi, în primul rând al sutelor de copii, a început să înroşească pământul oraşului, în ciuda ordinelor repetate transmise de aceeaşi gură iresponsabilă, oameni de bunăcredinţă, adevăraţii patrioţi din rândurile ofiţerilor şi forţelor noastre armate, înţelegând cine sunt adevăraţii duşmani ai poporului, au dispus încetarea focului. În acest fel, până la izbânda finală, manifestaţia, cu care s-a solidarizat întreaga populaţie, colectivele de oameni ai muncii din toate întreprinderile şi instituţiile municipiului şi localităţile învecinate, a decurs paşnic şi în deplină ordine. Prin această comportare s-a demonstrat că ei nu sunt huligani, fascişti, trădători de ţară şi neam, aşa cum, jignitor şi odios i-a numit călăul, că prin forţa unită a tuturor pot apăra bunurile şi avuţia societăţii, valorile etice şi morale ce caracterizează spiritul civic.  
  
Iubiţi compatrioţi !  
  
Am învins ! Timişoara, locuitorii acestui mândru şi demn colţ de ţara românească trăiesc acum bucuria adevăratei izbânzi. Pentru ca activitatea economică şi socială să reintre în normal, pe adevăratul făgaş al libertăţii de afirmare a forţei şi capacităţii de muncă şi creaţie, s-au înfiinţat şi acţionează formaţii de autoapărare, iar la apelul adresat de Comitetul Frontului Democratic Român au răspuns cu toţii „prezent“**** la buna desfăşurare a muncii în obiectivele cu foc continuu, în unităţile alimentare, serviciile publice şi de asistenţă medicală.  
  
Informăm că am luat legătura cu noile autorităţi de la Bucureşti, cărora le-am comunicat că locuitorii Timişoarei, ai judeţului Timiş, ei, care – români, germani, maghiari, sârbi, evrei, fără deosebire de credinţă religioasă, într-o abia acum deplină unitate de gând, simţire şi luptă −, au confirmat că „tot Banatu-i fruncea“; deci ne simţim cu toţii ataşaţi idealului scump al libertăţii şi dreptăţii − care, ieri, în Timişoara, azi în toată ţara − a triumfat, spre marea noastră bucurie.»  
  
(Luptătorul bănăţean, anul I, nr. 1, 22 decembrie 1989, p. 1).  
  
 
  
Din articolul Speranţe împlinite, publicat (fără semnătură), tot pe pagina întâi a ziarului Luptătorul bănăţean, anul I, nr. 1, 22 decembrie 1989, este de reţinut şi „starea de spirit“ din capitala României, Bucureşti, imediat după „fuga cuplului dictatorial-ceauşist“:  
  
«Vineri, 22 decembrie [1989], la ora 16,30’, s-a constituit Comitetul Naţional al Democraţiei din România, al cărui principal obiectiv este pregătirea trecerii spre o viaţă democratică.  
  
Primul ministru şi întregul guvern şi-au dat demisia.  
  
Din Comitetul Naţional al Democraţiei fac parte comandanţi militari, necompromişi în timpul dictaturii Ceauşescu, muncitori, studenţi, intelectuali ce s-au aflat în fruntea luptei pentru răsturnarea vechiului regim.  
  
La scurt timp după constituirea noului organism, membrii acestuia au ieşit, pe balconul clădirii C[comitetului] C[entral] al P[artidului] C[omunist] R[omân], pentru a informa zecile de mii de cetăţeni aflaţi în piaţă şi − prin intermediul transmisiilor directe de radio şi televiziune − întregul popor despre demisia guvernului, despre componenţa Comitetului Naţional al Democraţiei, despre măsurile propuse pentru perioada următoare».  
  
 
  
Aşadar, în continuarea timişoreanului ziar, Drapelul roşu, în acelaşi sediu redacţional, apare ziarul cu titlul „metamorfozat“ în Luptătorul bănăţean, din 22 decembrie 1989, tot cu Teodor Bulza, în postul de redactor-şef, până în 3 ianuarie 1990, când se impune „definitiv“, aripa redacţional-revoluţionară, Vartiade Ştefan / directorGeorge Boeru / redactor-şef, făcând să dispară Luptătorul bănăţean şi, cu începere de joi, 4 ianuarie, 1990, şi până / în prezent, să apară (3) Renaşterea bănăţeană.  
  
_______________________  
  
Sigla şi notele de sub asteriscuri :  
  
 
  
HDplr = Ion Hangiu, Dicţionar al presei literare româneşti (1790 – 1982), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987.  
  
*Imaginea postată în locul „fotografiei auctoriale“ reprezintă Luptătorul bănăţean, serie nouă, anul I, nr. 1, vineri, 22 decembrie 1989, pagina 1 (unde-i publicată Declaraţia Frontului Democratic Român de la Timişoara, declaraţie întocmită de preşedintele F. D. R. T., inginerul electronist Lorin Fortuna, Rădăuţi, 7 mai 1948 – 2016, noiembrie, 25, Timişoara / Dacia).  
  
** / *** În textul publicat (cu greşeli „din graba autorului / culegătorului / corectorului ş. a.“): (1) «Vă vorbeşte din** Timişoara»; (2) «...din sfântul nostru trecut, au fost date cu aroganţa-i...»; punctuaţia şi subiectul dintre „paranteze drepte“ se impun: «...din sfântul nostru trecut; [ordinele***] au fost date cu aroganţa-i...»; ****vocabulei prezent adăugatu-i-s-au imperioasele ghilimele: „prezent“; etc.  
  
 
  
(Continuare în ediţia nr. 2622 / marţi, 6 mărţişor 2018, sub titlul „Renaşterea bănăţeană“, II)  
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: Luptătorul bănăţean ��` Drapelul roşu ��` Luptătorul bănăţean − Renaşterea bănăţeană I / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2623, Anul VIII, 07 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!