CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Renaşterea Libertăţii“ de la 1 martie 1990 I
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
 
  
Renaşterea Libertăţii de la 1 martie 1990  
  
 
  
I  
  
 
  
RENAŞTEREA LIBERTĂŢII. «Săptămânalul gorjean de informaţie, opinie şi reportaj», Renaşterea Libertăţii, fu fondat în municipiul Târgu-Jiu, la 10 februarie, 1990, de „triumviratul mediatic“, format „în familie“, Adrian Gorun (director) − Gheorghe Gorun (redactor-şef) − Horaţiu Tiberiu Gorun (secretar general de redacţie), „triumvirat“ semnatar al interesantului articol-program recurgând la sigla: „3 R. L.“ (în „radiografierea“ noastră, infra).  
  
Articol-program, Idealul nostru, publicat, „în respectarea normei clasice“, ori, şi mai exact spus, „cu iz modernist în curs de clasicizare“, fireşte, chiar în primul număr al periodicului, apărut sâmbătă, 10 făurar 1990  
  
(şi semnat, cum spuneam mai sus, 3 R. L., dar sub amprenta redacţional-stilistică inconfundabilă a directorului),  
  
relevă Distinsului Receptor, după ce se face – „captatio benevolentiae“ − elogiul Revoluţiei Valahe Anticomuniste din Decembrie 1989, prin care a renăscut Libertatea  
  
(la care trimite sintagma-titlu: «Prin Revoluţie am recucerit Libertatea, prin Revoluţie ne-am reumanizat, am redevenit Români. Prin Revoluţie s-a redeşteptat conştiinţa noastră atât de marginalizată în ultimii 45 de ani...»),  
  
şapte jaloane fosforescente:  
  
(1) puterea gândit-exprimării fără frontiere  
  
(«La ceasul Libertăţii renăscute [...] putem gândi şi putem exprima gândurile fără teama înăbuşirii lor de călăii spiritului»);  
  
(2) „libertatea renăscătoare a periodicului gorjean se doreşte strict culturală  
  
(«Biruit-au gândurile noastre de demult, zămislind Renaşterea Libertăţii care se vrea un nou jurnal în lumea culturală gorjeană»);  
  
(3) Renaşterea Libertăţii se pune prin cultivarea cuvântului său în aria slujbei înnobilatoare a unei diversităţi de mulţimi poporale“  
  
(«Cuvântul Renaşterii Libertăţii se adresează oamenilor de bine: muncitori şi ţărani, elevi şi militari, intelectuali, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, iubitori ai adevărului şi partizani ai dialogului»);  
  
(4) repectarea independenţei periodicului prin aportul financiar al fondatorilor  
  
(«Săptămânalul nostru este o publicaţie independentă şi apare prin contribuţia bănească a redactorilor fondatori»);  
  
(5) Renaşterea Libertăţii nu aparţine vreunui grup de tipologie corupt-politică, mafiotă etc.  
  
(«Deşi nu este organul niciunui partid politic, va găzdui în paginile sale opinii, dezbateri şi clarificări ale momentelor politice şi sociale importante, interpretând actele normative de interes general»);  
  
(6) militarea până la deplina biruinţă a democraţiei...  
  
(«Coloanele jurnalului nostru se vor deschise pentru toţi cei care sunt interesaţi de triumful democraţiei, libertăţii şi raţiunii»);  
  
(7) angajarea fronturilor sale mediatice polidirecţional, în numele adevăratelor sisteme de valori, în numele veritabilei deontologii în toate domeniile  
  
(«Condeiul va milita pentru promovarea unui nou sistem de valori în toate structurile sociale şi toate domeniile, pentru eradicarea lichelismului, carierismului, mediocrităţii, a celorlalte tare moştenite de la un regim pentru totdeauna apus»).  
  
 
  
Renaşterea Libertăţii (Târgu-Jiu, director: Adrian Gorun), anul I, nr. 4, joi, 1 Mărţişor, 1990 (pagini A-3: 4). Venim în întâmpinarea Distinsului Receptor, suprasolicitat de „serialul“ nostru de „facsimile Nichita Stănescu“, şi, astăzi, joi, 1 Martie, 2018, îi cerem îngăduinţa „catapultării“, prin „tunelul timpului“, între coordonate spaţio-temporal-mediatice întinerite cu aproape trei decenii, ori „exact-matematic spus“, cu 28 de ani, graţie săptămânalului Renaşterea Libertăţii care îşi făcea a patra-i apariţie chiar joi, 1 Mărţişor, 1990, în municipiul cu capodoperele sculptural-expresioniste ale lui Constantin Brâncuşi, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana Credinţei fără Sfârşit / Coloana Infinitului, bucurându-se, poate, şi acestea ca şi noi, cei de pe-atunci, de „libertatea de respiraţie ozonat-cogaionică“ adusă de Revoluţia Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989, evident, sub Curcubeul Daciei / României trainic fixat de munţii Gugu (< Guguion / Cucuion / Kogaion) şi Parâng.  
  
Aşadar, periodicul Renaşterea Libertăţii, nr. 4, de joi, 1 Mărţişor, 1990, îşi deschide prima pagină cu o coloană, nu cum a lui Brâncuşi, din oţel, fontă şi alamă, întru înălţarea la ceruri a sufletelor de eroi valahi căzuţi pentru România în primul război mondial, ci din versuri, dar înrudită prin închinare cu brâncuşiana columnă, căci se constituie tot într-un omagiu, dar adus martirilor Revoluţiei Anticomuniste Valahe din Decembrie 1989, o coloană dintr-o sfâşietor-revoluţionară Colindă la Timişoara în Decembrie Însângerat la anul 1989, de Ion Pachia-Tatomirescu :  
  
«O, Lerundă, Leroi-Ler, / de la Timiş până-n cer...! / O, Lerundă, Ler-Undrea, / de la Timiş, până-n stea...! // Timişoară, Timişoară, / nume sacru, de fecioară, / Sfântă Marie-n-Lumină, / la hristoşii din ţărână – / sute de mii de hristoşi / din Daco-Romani strămoşi...! // Timişoară, Timişoară, / sfântă rouă pentru ţară: / mesagerii tăi celeşti / în garoafe-i răzăreşti – / hristoşi pe străzi alergând / şi gloanţele înfruntând; / cuiele din cruci ieşind, / noii-hristoşi răstignind / spre Victorie,-n colind...! // În piaţă, la Catedrală, / lupoaica Romei se scoală / şi toţi pruncii şi-i hrăneşte – / şi-i hrăneşte româneşte...! / Lupul Sarmisegetuzei / dă senin-cerul-ventuzei...! / Dictatorul tot pândeşte, / balaurul se rânjeşte – / dintre dinţii lui fascişti, / sar mulţimi de terorişti: / printre gloanţe să te mişti, / în lumină să exişti...! // Şi-n cartierul Giroc / tancuri se-nroşesc în foc – / da, aici, în cartier, / nu e fier căzut din cer: / arde-oţelul din şenile / ce zdrobiră munci şi zile...! / Ard chipuri de dictatori / şi herburi cu tranzistori...! // Piaţa Electrobanat / dă scânteia pentru nat: / focurile ard pe poduri, / turèle plonjează-n gloduri / şi în râul plumburiu / ca un infinit sicriu ! // Pe apocaliptic nor, / se roagă îngerii-n cor: / „– Plouă, Doamne, dă furtuna, / că sângele curge-ntruna – / sângele-a mii de martiri, / de lumini, sfinte oştiri...! / Adă norii – să-nceteze / masacrul la metereze...! / Sângele ţării curat / nu-l lăsa de câini spurcat – / spuma ploii să-l cuprindă, / să-l poarte la rai, în tindă ! / Toţi bărbaţii-bravi, eroi, / întrupează-i, Doamne,-n noi: / dă-le haine de lumină / în Timişoara-grădină...! // Doamne, ia seama la noi: / să nu mai fie război, / doar oamenii luminaţi, / pe aici, să ni-i abaţi – / şi fereşte-i de tirani / întru veşnicii, nu-n ani...!“ // Timişoară, Timişoară, / pruncii-s fum la Catedrală – / sângele lor de pe scări / e-n flăcări de lumânări...! // „– Cer-de-Stele-n-Gând-şi-Pleoape, / du-le sufletul din ape...!“ // „– Cer-cu-Fluturii-din-Stele, / pune-i glas la filomele...!“ // „– Tu, Cer-Luminat-din-Glii, / primeşte sfinţii-copii / cu glasuri de ciocârlii...!“ //Aprindeţi, sfinte fecioare, / lumânări pe trotuare, / în parcuri, la catedrale, / ori pe arcuri triumfale / şi pe podurile toate: / cât duc sufletele-n spate, / şi în Piaţa Libertăţii, / în toţi nourii cetăţii, / şi sub aripile gheţii, / şi-n prapurii dimineţii...! // Timişoară, Timişoară, / nume de Sfântă-Fecioară: / ard garoafele-n fereşti – / mesagerii tăi celeşti...! / Fă-Ţi, Doamne, gură de rai / şi la Timişoara stai...! // O, Lerundă, Leroi-Ler, / de la Timiş până-n cer...! // O, Lerundă, Ler-Undrea, / de la Timiş până-n stea...! / De la Nistru pân-la Tisa, / România-ndoruit-s-a...! / Din Decembrie-de-Sânge, / soarele-n raze ne strânge: / o, Lerundă, Leroi-Ler, / de la Timiş până-n cer...!»  
  
(prima parte din ampla colindă − de la întâiul stih, O, Lerundă, Leroi-Ler, şi până la versul ...cu glasuri de ciocârlii, fu publicată în săptămânalul Renaşterea Libertăţii, nr. 4, joi, 1 martie 1990, p. 1; partea secundă, de la stihul Aprindeţi, sfinte fecioare... şi până la versul final, de la Timiş până-n cer..., văzu lumina tiparului tot în acest periodic, dar în nr. 5, de joi, 8 martie 1990, p. 1).  
  
Tot pe prima pagină a săptămânalului Renaşterea Libertăţii, nr. 4 / 1 martie 1990, se înrăzăresc de-o primăvară alte materiale, „în părelnică dezmărginire“, „fără dictatură“:  
  
(1) „editorialul“ Necuvintele, de Adrian Gorun, unde autorul glosează cu farmec şi nicidecum lipsit de „obiectivitatea“ profunzimii  
  
(din păcate, fără a pomeni numele lui Nichita Stănescu, părintele Fant-Omului / Omului-Fantă, al acelui non-ens modelat din antimaterie şi înzestrat cu necuvânt, deşi, în nenumărate rânduri, prin anii 1975 – 1982, pe când ambii funcţionam în învăţământul preuniversitar, la Liceul Industrial din Filiaşi-Dolj, i-am vorbit de paradoxismul ontologic al limbii / Logosului în creaţia autorului Necuvintelor):  
  
«Am constatat... Am constatat că exprimarea prin cuvinte este impotenţă comucaţională într-o creştere exponenţială cu Pasiunea... Încercarea de comunicare a Pasiunii prin cuvinte nu este altceva decât entropie comunicaţională afectivă, necuvintele dovedindu-şi tot mai mult puterea negentropică, tocmai prin capacitatea de a exprima sentimentele... Şi atunci, de unde nevoia de cuvinte ? Din sarcofagul nevoii de confirmare a suprapunerii gândurilor [...]. Necuvintele sunt mai pline de sensuri, dar extrem de codificate. Decodificarea cuvintelor aparţine colectivităţii care a învăţat limba [...]. Decodificarea necuvintelor nu stă la îndemâna oricui. În 1 găsim codul şi tot în 1 decodificarea lor. Atâta timp cât axioma 1 + 1 = 1 fiinţează, decodificarea va înlocui verbul "a şti" cu "a simţi". Formidabil, dar şi unic transfer al stărilor sufletului.» (p. 1, cu „continuare în pagina a III-a“);  
  
(2) la rubrica Interviul nostru, „inaugurată“ în numărul 3 al Renaşterii Libertăţii, de Adrian Gorun (ce consemna un dialog cu ing. A. Vanca, preşedintele Consiliului Judeţean Provizoriu [Gorj] de Uniune Naţională, de luni, 19 februarie 1990), de data asta, pentru numărul de faţă, 4, al „R. L.“, G[heorghe] G[orun] şi A[drian] G[orun] conversează, «în „vecinătatea“ Mărţişorului», cu «doamna jurist Zoica Zamfirescu, secretar al Primăriei Judeţene Gorj», îndeosebi, cu privire la «problemele principale ale judeţului»;  
  
(3) articolul Trandafiri..., gladiole, de Gh. Gorun, aduce în pagină un minunat „strop de primăvară“, Mărţişorul:  
  
«E minunat să simţi cum căldura primăverii topeşte aisberguri şi realizează cascade de împliniri [...]. Mărţişor, Simbol al respectului, recunoştinţei, afecţiunii [...]. Mărţişor – gând înalt deasupra inimii... Mărţişor – bulgăre de dor şi [de] încredere în Primăvara perpetuă a iubirii... Potcoavă, ghiocel, trandafir galben, gladiolă [...]. Potcoavă – noroc; ghiocel – puritate; trandafir – frumuseţe; gladiolă – regină. Şi toate la un loc: Femeie iubită, aminteşte-ţi că mă gândesc la tine, că te ocrotesc, că te aştept [...]. Ele, femeile, zămislesc viaţa aşa cum primăvara zămisleşte viaţă. Ele aduc Fericirea. Căci nici gladiolele despre care se spune că sunt reginele florilor, nici trandafirii galbeni despre care se spune că-s cele mai frumoase flor nu-s ca femeile [...]. Gândurile noastre se fac mărţişoare...»;  
  
(4) la rubrica Motru ’81, sub titlul Aşa s-a scris istoria, se derulează în continuarea celor din nr. 3 / 22 februarie 1990, interviul acordat lui Eugen Vâlceanu de „vagonetarul Gheorghe Sîrbu“, angajat în 1981 la Mina Roşiuţa-Gorj:  
  
«...Gheorghe Sârbu ne relatează cum a fost bătut cu patul puştii [...]; cum a fost trimis la Târgu-Jiu, unde iarăşi a fost bătut şi cum a fost dus cu un elicopter la Bucureşti. / − Cum s-au desfăşuratcercetărilela Bucureşti? / − Mi-au pus la ochi un fel de ochelari prin care nu se putea vedea nimic. Anchetele se desfăşurau între orele 22 – 03 dimineaţa. Securiştii care mă anchetau foloseau toate metodele: m-au bătut, m-au pus la curent electric...».  
La rubrica Gândind în libertate, din pagina a doua a acestui număr (4 / 1 martie, 1990), sub titlul Dialog despre democraţie, fără a se mai menţiona (după titlu) că ar fi vorba de partea / secţiunea a IV-a a eseului său despre „puterea poporului“, Adrian Gorun îşi continuă „serialul“ din anteriorul număr (3 / joi, 22 februarie, 1990), făcând şi de data asta veridice observaţii, radiografii de mare fidelitate, asupra realităţilor politico-sociale din România:  
  
«Comuniştii n-au ajuns la putere decât ca o minoritate care a subminat majoritatea [...]. Au răspuns democraţiei printr-o feroce dictatură – dictatura proletariatului [...]. Am putea ajunge la o concluzie eronată, concluzia că partidul unic s-a autodizolvat... Deşi a avut patru milioane de membri [...]. Nimic mai fals. Comuniştii s-au deghizat. O presupunere din timpul Revoluţiei, spre dezamăgirea mea s-a adeverit. Iar deghizarea este mai periculoasă decât declararea expresă [...]. Sincronia şi diacronia „mişcărilor“, „fronturilor“, vor dovedi cum, dintr-odată, programul de „luptă“ al P[artidului] C[omunist] a devenit voalat al altor partide... noi. Oricum, naţiunea română nu va putea uita crimele oligarhiei comuniste !»  
  
Distinsului Receptor poate cerceta şi alte materiale / rubrici remarcabile din paginile 3 – 4 ale săptămânalului Renaşterea Libertăţii, nr. 4 / 1 martie, 1990: Lumină sau... întuneric ?, de Tiberiu Şerban (p. a 2-a); Gânduri utopice, de V. Glad (p. a 2-a); Privatizarea economieicondiţie a instaurării democraţiei, de Eugen Vâlceanu (p. a 3-a); În vârful condeiului, de Iulia Claudia (p. a 3-a); Opinii, de Daniel Giorgi; De la... şi pentru cei mici, de Horaţiu Tiberiu (p. a 3-a); Între Nelson Mandela şi Lech Walesa, de Daniel S. Nanu (p. a 4-a, în cadrul rubricii Radiografia lunii); etc.  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Renaşterea Libertăţii“ de la 1 martie 1990 I / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2617, Anul VIII, 01 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!